S-a nascut la 21 noiembrie 1891, în Falticeni. Parintii au insistat sa urmeze cursurile Seminarului Teologic. Visul lui însa era sa zboare. Si pâna la urma l-a realizat. La 24 ianuarie 1915 s-a înrolat în armata si a urmat cursurile scolii de pilotaj de la Baneasa (Magazin istoric,nr. 10/2001). "M-a fascinat zborul de mic copil si am vazut pentru prima oara aeroplanele la manevrele militare din toamna anului 1911, care se desfasurau în zona noastra - îsi amintea el mai târziu. In scoala de pilotaj l-am avut conducator pe George Valentin Bibescu - un adevarat print al zborului."

Zbor la -400 C

A obtinut brevetul de pilot militar cu nr. 61, la 15 august 1915. Prin ordinul ministrului de Razboi, la 10 iulie 1916 a fost avansat plutonier si repartizat la Corpul de Aviatie.

Dupa intrarea României în razboi, tânarul sublocotenent (fusese avansat la 1 octombrie 1916) a functionat o vreme ca instructor în cadrul scolii de pilotaj de la Bârlad. A fost mutat, la cerere, pe front, la Escadrila de recunoastere si bombardament usor F4.

In ziua de 7 iulie 1917, se afla într-o misiune de recunoastere aeriana deasupra liniei frontului. Avionul a fost prins în tirul artileriei germane si mai multe schije au lovit aripile aparatului. A aparut si un avion german, care a deschis focul. Coechipierul lui Vasile Niculescu, plutonierul Constantin Pârvulescu, a ripostat, obligând aparatul inamic sa se retraga. In registrul de zboruri al Escadrilei F4 sunt consemnate multe asemenea actiuni pline de curaj.

La începutul anului 1918, s-a deplasat cu unitatea în Basarabia si a executat misiuni împotriva trupelor bolsevice, care intrasera acolo. A facut zboruri de recunoastere pe Nistru, a bombardat pozitiile inamice de la Moghilev.

Cea mai importanta misiune pe care a executat-o ramâne zborul la Blaj. Din cauza iernii aspre si a zapezii abundente, legaturile dintre Consiliul National Român Central si Guvernul României de la Iasi nu se puteau mentine decât pe calea aerului. Pentru a transporta de urgenta documente deosebit de importante la Blaj, Marele Cartier General român a ordonat trimiterea unui avion. Un numar important de aviatori s-au oferit sa îndeplineasca aceasta misiune. A fost ales locotenentul Vasile Niculescu, întrucât cunostea traseul de zbor. In campania din vara anului 1917 trecuse cu avionul Carpatii si lansase manifeste în Transilvania.

Farman-ul 40 nr. 3 240 a trecut muntii la 2 600 m, echipajul având fetele protejate cu un strat gros de parafina, pentru a rezista la o temperatura de -40?C. Carlinga era deschisa, iar cei doi ofiteri nu dispuneau nici de parasute si nici de armament. La bord se afla un sac cu manifeste si o geanta militara sigilata. Manifestele urma sa fie lansate din avion deasupra Blajului si a altor asezari transilvanene. Geanta sigilata continea trei documente extrem de importante (printre care si scrisoarea primului ministru Ion I.C. Bratianu catre Consiliul National Român Central).

O datorie

Zborul s-a desfasurat în conditii normale si echipajul Niculescu-Precup a aterizat în apropierea Câmpiei Libertatii din Blaj. Avionul românesc a fost înconjurat de numerosi oameni veniti în fuga sa-i primeasca pe cei doi zburatori. Iata relatarea elevului sergent Eugen Rades, unul din cei care au asigurat paza avionului pilotat de locotenentul Vasile Niculescu: "...In întâmpinarea celor doi aviatori au sosit dr. Victor Macovei si Gavrila Precup de la Mitropolie, care prin cuvinte întrerupte de emotia si de strigatele ÇSa traiasca!? ale multimii, acestia i-au asigurat pe oaspeti ca sunt la adapost... Intre timp, soseste si dl. capitan Virgil Pop si la întrebarea locotenentului pilot Vasile Niculescu cum ramâne cu avionul, dl. capitan Pop îi spune ca va asigura paza avionului punând o garda puternica întarita cu o mitraliera, iar echipajul sa mearga la Palatul Mitropolitan. Capitanul Virgil Pop a desemnat opt soldati din Garda Nationala, care, împreuna cu sergentul Sandu, au venit cu mitraliera pentru paza avionului. Capitanul Virgil Pop ne-a atras atentia sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de avion si a dat ordin sa ni se aduca de mâncare si lemne pentru foc, deoarece stateam în frig, în aer liber, pe un ger cumplit de -30? C. Ni s-au trimis de la Mitropolie lemne, mâncare si zece litri de vin. Dupa ce am curatat locul de zapada din jurul avionului, am facut focul si garda se schimba din ora în ora."

La ora 18.00 s-a tinut sedinta festiva în localul "Patria". Dr. Vasile Suciu, presedintele Consiliului National Român din Blaj, a informat participantii despre zborul locotenentului Vasile Niculescu si despre continutul documentelor transportate pe calea aerului. S-a comunicat faptul ca echipajul Niculescu-Precup se va întoarce la Bacau pentru a transmite hotarârea românilor transilvaneni de a se uni cu Tara, fara nici o rezerva.

In sedinta care s-a tinut la Palatul Mitropolitan, Consiliul National Român a hotarât convocarea unei Mari Adunari Nationale la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, unde se va proclama în mod oficial Unirea cu România. A doua zi, la plecare, echipajul a fost înconjurat de sute de oameni care si-au pus iscalitura pe pânza avionului. Era mesajul românilor din Blaj, catre Guvernul român din Iasi, prin care acestia îsi puneau semnatura pe actul Marii Uniri.

Generalul aviator Andrei Popovici, fostul comandant al Grupului 2 Aeronautic Tecuci, unitate în care a luptat în razboiul întregirii nationale Vasile Niculescu, îi scria eroului în decembrie 1961: "Nu este prilej de sarbatoare crestineasca si nationala, care sa nu trezeasca în mine amintirea zborului Domniei tale la Blaj, atunci la începutul iernii, în anul 1918. Zborul acesta ramâne înscris în istoria si în analele întregirii neamului românesc. Camarazii tai zburatori te-au asezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburatoresti din razboiul cel mare si sfânt. S-a vazut nedreptatea pe care conducatorii tarii din acele vremuri au avut-o fata de dumneavoastra de a nu va acorda cinstea cuvenita pentru acel zbor istoric. Nu stiu de ce, dar parca tot n-am pierdut nadejdea ca voi asista la preamarirea si la actul de dreptate ce vi se cuvine..."

Anonimul ceasornicar

Pentru fapta sa, era firesc ca locotenentul Vasile Niculescu sa fie decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a. Dar n-a fost asa. Aviatorul Vasile Niculescu a continuat sa-si îndeplineasca misiunile primite. In ziua de 23 iunie 1919, în timpul unei recunoasteri executate în Transnistria, din cauza unei defectiuni tehnice, avionul sau a aterizat în liniile bolsevice. Locotenentul a stat în captivitate, la Odessa, timp de o luna de zile, dupa care i s-a dat drumul. Intre anii 1920-1923 a fost pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic. Prin Inaltul Decret Regal nr. 5 634 din 24 octombrie 1923 a fost înaintat la gradul de capitan. A fost transferat la 1 octombrie 1924 la Comandamentul Scolii de Aeronautica. In perioada 1 martie - 1 septembrie 1925 a executat un stagiu de pregatire în aviatia cehoslovaca, fiind apreciat pentru tehnica pilotajului, pe care o stapânea la perfectie.

La 22 octombrie 1926 paraseste aviatia, la cerere, fiind transferat prin Ordinul ministrului de Razboi nr. 37368/1926 la Centrul de Recrutare din Radauti. Este mutat apoi la 1 octombrie 1930 la Regimentul 96 infanterie. La 31 octombrie 1937 a trecut în rezerva cu gradul de capitan, ca urmare a demisiei sale din armata.

Dupa ce a parasit haina militara, Vasile Niculescu a trait pâna aproape de 90 ani, practicând meseria de ceasornicar. Intr-o scrisoare din 1 noiembrie 1967 dr. Ionel Pop - membru al Consiliului National Român Central - îi scria pilotului Vasile Niculescu: "...Sunt cu sufletul înaltat de amintirea glorioaselor zile din iarna anului 1918 si nu-mi lipsesc câteva lacrimi din ochii obositi. Da, mult stimate domnule locotenent aviator, sunt acelasi Ionel Pop, care la 23 noiembrie 1918, a alergat într-un suflet sa va primeasca si sa va îmbratiseze pe Câmpia Libertatii din Blaj unde ati aterizat. Nu se uita marele fapte ale unui zburator-erou. Il uita numai politicienii, cei care au luptat pentru România Mare nu pot sa faca asa ceva. Iar dumneavoastra ati contribuit din plin la Marea Unire. Si asta nu se uita!"

Maiorul (r) aviator Vasile Niculescu s-a stins din viata la 24 aprilie 1981, într-un trist anonimat.

 

O noutate de ... 90 ani

Agentiile de presa au anuntat si posturile de televiziune au prezentat - în fluxul de stiri privind operatiile desfasurate în Afganistan -, drept o mare noutate avionul CA-130. El are instalat la bord tunuri de mare calibru fara recul si aruncatoare de mine, fiind practic o baterie de artilerie aeropurtata

Putini stiu ca ideea ambarcarii unui tun fara recul la bordul unui avion a aparut înca de la originile aviatiei si ca prima realizare a apartinut unui român.

La izbucnirea primului razboi mondial, Henri Coanda se afla în Franta. La solicitarea armatei franceze, el a realizat mai multe dispozitive de lupta. Astfel, generalul Hirschauer i-a cerut sprijinul pentru un avion special conceput pentru dirijarea tragerilor artileriei. Coanda a proiectat si construit un biplan cu elicea în spate si cabina de pilotaj în fata.

Pilotul francez Charles Nungesser - un nume vestit în epoca - i-a sugerat sa studieze posibilitatea proiectarii unui tun fara recul, care sa poata trage, de la bordul unui avion, cinci obuze consecutiv. Inventatorul român a trebuit sa aduca modificari la fuselaj si la turela unui avion bimotor, pe care tot el îl realizase. De asemenea, a trebuit sa conceapa un radiator pentru motoarele închise în fuselaj si un schimbator termic fara rezistenta la înaintare. In final, aparatul a efectuat un zbor, în timpul caruia s-au executat trageri cu tunul fara recul, semi-automat, pe un teren situat în apropiere de portul Le Hâvre si asupra unor ambarcatiuni de pe Canalul Mânecii. Inventia sa a fost una de succes, extinsa si pe avioanele de bombardament tip Bréguet.