Cea mai sfânta aspirațiune a neamului se împlinește. Peste suferințele trecatoare, generatiile vor râvni la zilele pe cari le traim. Fara mirare am vazut ca, despartiti în cele mai grele împrejurari, ne-am regasit cu aceleasi simtiri si cu acelas gând.
Grabnic acuma este stapânirea încercarilor vrajmase ale ungurilor,
ale anarhiei, ale demagogiei, prin organizatie, prin propaganda, prin fortă.
Pentru organizare si propaganda temeiul este fireste:
Unirea desăvarsită a tuturor sufletelor si a tuturor tinuturilor; toti în jurul Regelui, care tine drapelul, simbol al acestei uniri. Libertate si dreptate pentru toti, de orice neam si orice religie. Dezvoltare larg democratica, reforme electorale si agrare, conditiuni de viata pentru muncitorime, care sa le asigure legitimele lor revendicari si parte de folosinta la rodul muncii lor.
Aici se grabeste trimiterea fortelor armate, precum ati cerut.
Reamintind d-lui Mihali întâlnirea noastra de la Sinaia în toamna anului 1914, dupa ce fusese primit de regele Carol, va zic tuturor cu dragoste frateasca: credinta ne-a mântuit. Sa pasim înainte cu neclintita încredere în menirea neamului si netarmurit devotament în serviciul lui.

5/18 noiembrie 1918
Ioan I.C. Brătianu
m[anu] p[ropria]

II. Scrisoarea preotului dr. Nicolae Bălan către Vasile Goldiș, președintele Consiliului Național Român Central
Iasi, 7/20 noiembrie 1918
Nr. 541/1918

Scumpe domnule Goldiș!

Pe urma îndrumarii ce ne-o adusese de la Arad dl. Bohatiel, de a lua contact cu guvernul din Iasi, la îndemnul unor membri ai Consiliului nostru sibian, am luat sarcina aceasta asupra mea.
Plec cu automobilul din Sibiu joi dimineata în 14 n[oiembrie] st. nou, am razbit prin Medias, Murasosorhei [Târgu Mures], Reghin la Bistrita, de unde, dupa ce mi-am cules informatii de la ai nostri, am trecut prin pasul Bârgaului la Vatra Dornei în Bucovina. Sâmbata în 16 noevrie stil n., catre seara, am sosit la Iasi.
Este peste putinta sa redau impresiile si emotiile covârsitoare prin care am trecut în timpul calatoriei si a petrecerii mele de pâna acum aici. Ma voi sili sa va comunic pe scurt ce e esential si mai necesar, ca sa stiti pentru orientarea D[omniei] Voastre, înteleg a întregului Consiliu, în actiunile politice ce trebuie sa întreprindeti în cestiunile mari. n armata s-a decretat mobilizarea unor contigente suficiente pentru a opera cu succes împotriva celor ce nici acum nu vor a recunoaste dreptul nostru la libertate si independenta deplina, politicp deplina în desavârsit acord cu Aliatii. S-a ordonat trecerea armatei române peste Carpati, spre înfaptuirea idealului nostru secular. Nu va puteti închipui ce entuziasm a produs faptul acesta în toate inimile. Zvonurile ca ostasii nu ar fi raspunzând la chemare si ca taranimea s-ar fi revoltat sunt absolut mincinoase.
Imediat dupa sosire am obtinut audienta la barbatii politici cu rol conducator, carora le-am dat informatii detaliate despre starile de la noi si despre activitatea Coziliului nostru central. Ca trimis al Conziliului sibian, în întelegere cu cel de la Arad, am facut espozeul asupra situatiei înaintea ministrului presedinte Coanda, a generalulkui Prezan, seful Statului Major, a fratilor Bratianu si a altor fruntasi ai partidului liberal, a d-lui N. Iorga, Misu Cantacuzino, [A.C.] Cuza etc.
Astazi am fost primit la ministrul Frantei - Saint-Aulaire - care cu o extraordinara caldura ne-a garantat si pe mai departe tot sprijinul pentru realizarea integrala a tuturor aspiratiilor noastre nationale. Dumneavoastra a voit, ca cu ocazia audientei la acest barbat însufletit de iubire fata de neamul nostru, sa fie la Legatiunea franceza si ministrul plenipotentiar al Angliei si al Statelor Unite. Prin dl. Saint-Aulaire am fost prezentat si acestora din urma, comunicându-le vointa nestramutata a poporului românesc din Ungaria si Transilvania, de a se uni cu Regatul României. nca în prezenta mea toti trei ministri s-au învoit a comunica guvernelor lor aceasta declaratie ce le-am facut-o. Cumpanind cu toata seriozitatea ce o compotra chestiunea, explicatiile primite pentru orientarea D. Voastre, Va rog sa procedati în chipul urmator:

1. Daca nu ati facut pâna acum, întrerupeti imediat orice tratative cu guvernul maghiar, pentru ca numai încurca si viciaza situatia.

2. In timpul cel mai scurt posibil, într-o adunare ce se va tine oriunde, dar mai bine la Alba Iulia, si la care sa participe multime cât mai mare si reprezentantii conziliilor noatre locale de pretutindeni: proclamarea alipirii neconditionate la România. Proclamatia aceasta este indispenzabila si ceruta în modul cel mai categoric de urgenta din toate partile. S-a asteptat sa fie facuta pâna acum si orice întârziere este enorm pagubitoare intereselor noastre. Ministrul Frantei a cerut-o ca o conditie sine qua non a tuturor pasilor pe care guvernul francez îi face pe lânga Aliati pentru izbândirea cauzei noastre, care dupa informatiile telegrafice ale d-lui Tache Ionascu, diplomaticeste este bine garantata. Lasati orice consideratii la o parte si chiar daca ar trebui sa aduceti cea mai mare jertfa, conformati-va întocmai. Am avut placerea sa vorbesc la Iasi si cu dl. Sextil Puscariu, care mi-a dat ideea sa tineti adunarea de proclamatie a unirii pe duminica ce vine, în 24 noemvrie st.n. pentru ca atunci vor proclama si fratii bucovineni alipirea la România, si daca s-ar face acelasi lucru simultan si la noi, se va considera ca un plebiscit suficient pentru a servi de baza la deciziunile ce le va lua Conferinta de pace.
Ministrul Frantei tine plebiscitul de prisos, dar se va face proclamatia ceruta acum. Parerea tuturor e ca daca se va face proclamatia acum, pâna ce armata româna nu a intrat mai adânc în teritoriul tarii, va trage neasemanat mai mult în cumpana, decât daca s-ar face între alte conditii, mai târziu.
Cu privire la fixarea granitelor prezinta oarecari dificultati numai partea Banatului locuita de sârbi. Dl. Bratianu mi-a spus sa o reclamam cu staruinta si pe aceasta, conform conventiilor încheiate [de România cu Antanta], deoarece, facându-se navigabil Muresul, din mijlocul Ardealului vom trece prin Tisa la Dunare. Domnul Iorga e de parere sa renuntam la aceasta pretentiune, pentru ca nu e bine sa stam rau cu sârbii, pe câta vreme ucrainienii nu ne iubesc, maghiarii si bulgarii ne urasc pe întrecute. Sa ne pastram macar pe sârbi ca prieteni.
Chestiunea teritoriala veti trata-o în proclamatiune cum veti crede mai bine. Poate n-ar fi consult sa intrati în amanunte.

3. Dupa ce se face proclamatia unirii, în adunari prin centrele din toate partile, în frunte cu conziliile locale, sa ne faca si redacteze cât mai multe aderente. Eu am aratat pretutindenea ca a prisos sa se faca plebicist tocmai în Ardeal, de unde s-a conceput pentru prima data ideea unitatii nationale si care a dat atâtea apostoli înflacarati ai ei. Daca veti face proclamatia în chipul aratat, veti înlesni nu numai actiunea diplomatica pâna la pace si hotarârile congresului de pace, dara veti arata ca e superfluu orice alt plebicist.

4. Cred ca armata nu va întâmpina rezistenta serioasa. Eu însa am dat informatii care pot lasa si contrariul. Am facut-o aceasta cu gândul bun, ca succesul sa fie cât mai bine asigurat. naintarea se face cam încetisor, mai ales acum la început, pâna ce vor concentra trupe mai multe. ntâmpina foarte greutati aprovizionarea, ca tara a fost stoarsa de nemti. Lipsurile aici sunt mari, în Bucovina si mai mari. Pentru trebuintele armatei se vor face rechizitionari, mai ales de la straini. Mi-a declarat azi generalul Prezan ca daca populatia româneasca ar sari treupelor în ajutor cu alimente, înaintarea s-ar face mult mai repede. Va rog deci sa luati masuri în directia aceasta, prin conziliile locale din toate centrele si chiar arin satele noastre. Completati organizatia pretuntidinea prin oameni de încredere si de isprava. Garzile noastre vor avea sa sustina ordinea în dosul frontului.

5. Pe urma audientei ce am avut-o azi la regele Ferdinand, va rog sa dati expresie si traditionalului nostru dinasticism, proiectat asupra Coroanei Române.

6. Proclamatia unirii cu România sa se faca fara nici o rezerva, ca cu atât sa aiba mai mare greutate fata de elementele straine. Ar fi reusit sa se accentuieze vreo rezerva cât mai mica de pastrare a vreunei autonomii în cadrul statului român, cum gresit ar fi daca s-ar proclama numai unirea tuturor românilor într-un stat national. E necesar sa se proclameze nu teze generale ca aceste, cum au facut fratii din Bucovina, care însa în duminica viitoare vor proclama în concret unirea. Asa sa se faca la noi chiar primul pas.

7. Er fi de dorit sa luati contact cu sasii si cu svabii din banat, promitându-le drepturi largi, conform indicatiilor din scrisoarea d-lui Bratianu. Daca s-ar putea, stati de vorba si cu sacuii.

8. Proclamatia si aderentele sa se redacteze în mai multe exemplare din fiecare trimiteti câte un exemplar la Blaj, ca ocazional sa poata fi luate cu aeroplanul la Iasi. Informatii si alceva ce-ti mai primi si prin un alt curier trimis de aci.
Auzeam ca la Lugoj s-ar fi gasind aeroplane de care dispun ai nostri; sa încerce cineva un zbor încoace, aducând informatii cât mai bogate. Mâine, în ziua Archangelui Mihail, se va face parastas la Mitropolia de aici pentru Mihaiu Vitezul. Sunt pus sa iau si eu cuvântul. Ne vom uni cugetele si simtirile cu toti ai nostri de acolo si le vom înalta spre idealul sfânt conceput în craniul care de la Manastirea Dealului a peregrinat în clipe de grele încercari pâna la Nistru si care acum se gaseste în biserica Sfintei Mitropolii de aici. Bunul Dumnezeu sa bine cuvânteze gândurile noastre curate, facând sa rasara din ele fericirea si gloria viitoare întregului popor românesc.
Cu aceste sentimente va îmbratiseaza al d-voastra devotat dr. Nicolae Balan, capitan Victor Precup.

P.S. Scrisoarea aceasta a fost trimisa cu aeroplanul cel dintâi trimis sa aterizeze pe Câmpia Libertatii de la Blaj.

III. Scrisoarea d-rului Nicolae Bălan către preotul Vasile Suciu, președintele Consiliului Național Român din Blaj

Mult pretuite parinte Suciu,
Te rog sa citesti scrisoarea ce o adresez domnului Goldis, sa faci notite dupa ea în sensulcarora sa dai prin curier tuturor oamenilor nostri de încredere din fruntea conziliilor de pretutindenea.
Scrisoarea adresata d-lui Goldis, te rog sa i-o expediezi cu posibila grabire prin un curie anume. Daca dl. Goldis n-ar fi acasa, sa fie înmânata altuia din Conziluil Central de la Arad. O copie dupa scrisoare te rog sa o trimiti d-lui Bârseanu de la Sibiu. Serviciul de aeroplan la Blaj va ramâne statornic, de aceea luati masuri sa nu fie moleatati la aterizare. Apelurile le împartiti pe sate.
Situatia diplomatica sta excelent. Armata va înainta treptat. Sa-i iasa înainte în toate partile oameni de încredere care sa dea trupelor ajutor. Organizati-va cât mai bine. Pasiti cu îndrazneala, fiindca vorba poporului din Ardeal trage enorm în cumpana.
Declaratia de alipire sa se faca fara nici o sovaire, ca cea mai amre manifestatie a vointei întregului popor.
Scriu repede, caci timpul mi-e scurt.
mbratisez pe toti ai nostri.
Cu drag, dr. N. Balan

IV: Relatare a locotenentului aviator Vasile Niculescu, din 6 iulie 1920 (fragmente) (2):

...Pentru îndeplinirea acestei misiuni m-am oferit fara rezerva, cu un entuziasm care a sters cu desavârsire din mintea mea orice gând la vreun risc...
n dimineata zilei de 10/23 noiembrie 1918, pe un ger cumplit, am decolat [din Bacau] de pe aerodromul acoperit de zapada, luând directia muntilor spre Blaj. Am trecut Crpatii la 2 600 m înaltime, scoborând apoi într-o panta ce se întindea pâna la Blaj.
Dupa doua ore si un sfert de zbor, ne-am gasit deasupra orasului la o mica înaltime si aruncam peste el manifestele Marelui Cartier General, care anuntau ca armata româna mobilizeaza trece Carpatii prin zapada de peste 2 m si îi îndemna pe transilvaneni la liniste, ca armata vine în numele pacii.
ndata, am aterizat în conditii excelente pe Câmpul Libertatii, aproape de Crucea lui Avram Iancu, lânga oras. Peste putin timp, avionul din care nu scoborâsem înca era înconjurat de o amre multime de blajeni si tarani din satele apropiate, trecuti îmbracati prin apa Târnavelor. Am ramas mut si fara simtire la entuziasmul acestor oameni, când au vazut tricolorul de pe avionul sosit din Regat, aducându-le stiri ce le umpleau sufletul de bucurie.
Salutul de bun sosit ce ni s-a adresat de catre domnii prof. dr. Macovei si dr. Precup în numele românilor transilvaneni, aclamatiile multimii ce ne înconjura erau expresia cea mai alara a fericirii omului eliberat: Prima solie a mântuirii din Regat le-a sosit".
Am fost asigurati ca de câteva zile jandarmii unguri au fost dezarmati, nu mai e nici un pericol, suntem în cea mai perfecta siguranta, avionul poate odihni o noapte lânga Piatra lui Avram Iancu; pazit si cu o mitraliera de 18 studenti ce faceau garda orasului si împrejurimilor. Fiecare blajean si taran a cautat sa dea mâna cu noi, sa ia un lucru cât de neânsemnat al nostru ca sa ni-l duca acolo unde trebuia sa ne odihnim peste noapte. Nimic n-a lipsit, am gasit totul acolo unde trebuia. Daca doream sa se aduca pe sus avionul la locul unde urma sa stam pâna la plecarem, ni-l aduceau, fiecare tinea sa dea o mâna de ajutor.
Dupa ce am umblat pe strazile orasului, aclamati de la toate ferestrele, de prin balcoane, am fost condusi la Palatul Mitropolitan si întâmpinati aici de parintele Vasile Suciu, actualul mitropolit al Bisericii unite a Blajului. Pe data s-a întrunit Comitetul National, al carui presedinte era, pentru a discuta si hotarî actiunea determinata de corespondenta Marelui Cartier General.
In noaptea de 10-11/23-24 noiembrie 1918 au fost anuntate toate centrele ocupate de români de sosirea avionului. Comitetul hotaraste tot atunci unirea cu patria mama" si pentru a se arata lumii întregi ca unirea e dorinta românilor transilvaneni, s-a hotorât în acelasi timp Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, unde peste o saptamâna, la 18 noiembrie / 1 decembrie, s-au adunat la 100 000 de români, proclamând unirea.
Dpre ziua de 11/24 noiembrie 1918 când ne pregateam de plecare, au sosit delegati de la Alba Iulia la Blaj pentru a ne saluta. Ziarul blajean Unirea publica tot atunci erticolul Prima solie: Din tara Româneasca ne-a sosit azi, sâmbata la ora unu dupa amiaza, locotenentul pilot Niculescu din armata româna si capitanul Precup, originar din Transilvania. Au sosit cu aeroplanul, împrastiind apelul pentru Blaj. ...Domnul profesor Precup si domnul dr. Macavei i-au salutat de buna venire. Visul lui Vlaicu si al milioanelor de români s-a izbândit. El a fost solia cea dintâi, visul neîmplinit de care pomenea poetul. Solia de azi e realitate, biruinta principiului national peste toate obstacolele de pâna acum. Traiasca România Mare!"
Apoi, domnul dr. Ionel Pop îmi ofera ca amintire pentru acest eveniment o bucata de piatra din cea a libertatii, însotita de urmatoarea scrisoare: Draga domnule Niculescu! Trecând Carpatii în zbor împreuna cu domnul Victor Precup, ca prima solie a mântuirii noastre, ai aterizat ieri 23 noiembrie pe Câmpul Libertatii. Du, te rog, fratilor nostri dragi toata caldura sufletului nostru, du-le chemarea noastra. Dumneata vei fi purure neuitat si ca sa-ti aduci aminte din când în când de aceia pe care sosirea dumitale i-a facut fericiti, primeste de la noi o amintire, o bucata de piatra. E o întruchipare a luptelor noastre seculare si a suferintelor noastre, este o bucatica de piatra din vechea "Piatra a Libertatii", ridicata în 1848 pe Câmpia de lânga Blaj, unde ati aterizat dumneavoastra. Ungurii, ca nici macar acest modest semn al dorintei libertatii sa nu-l avem, au aruncat în aer cu dinamita vechea piatra. Din trupul ei e bucata care-ti va aminti de noi. CU frateasca dragoste, dr. Ionel Pop, Blaj, la 24 noiembrie 1918".
Cu acestea, împreuna cu corespondenta care cuprindea hotarârile luate asupra destinului neamului nostru, în dimineata aceleiasi zile ne îndreptaram spre locul de aterizare, în dimineata aceleiasi zile ne îndreptaram spre locul de aterizare, unde o multime mai mare ca în ajun ne astepta. Gerul parca se mai înasprise, motorul ce acum eu trebuia sa-l pornesc îmi era toata atentia... Dupa destula munca si timp îndelungat, l-am pornit. n acest timp, blajenii, într-un cor, cântau cântece nationale, patriotice. N-am putut împiedica pe nimeni sa-si scrie numele si gândurile trezite de aceste împrejurari pe aripile, coada si carlingul avionului. Fiecare a trimis în felul acesta salutul fratilor de peste munti. Intelectualii în special chemau ermata româna sa vina mai repede, îsi aratau sentimentele de dragoste, cu scris mare, de "frumoasa noastra regina si regele tuturor românilor".
Avionul era împestritat de iscalituri si sentimente scrise, umplusem carlingul de florile ce mi se oferisera de mâini nenumarate. Ne întorceam acum cu un nepretuit tezaur pe care a doua zi l-am prezentat tot pe calea aerului, la Iasi, celor ce ne-au trimis...
Grupaj realizat de V. AVRAM si M. STEFAN


1) In primul deceniu de dupa Marea Unire, aceste documente au fost publicate în mai multe rânduri, în lucrari speciale sau în diverse publicatii. Textele lor prezinta mici diferente de lectura. Iata motivul pentru care noi am preferat sa le copiem dupa exemplarele în copie pastrate în Arhiva Muzeului Aviatiei, Fond F, documentele nr. 5, 6 si 7.
2) Arhiva Muzeului National de Istorie a României, Fond Manuscrise, documentul nr. 83 622.