Primavara si vara anului 1951 au stat sub semnul unui efort deosebit pentru mine - îsi aminteste domnul Florin Constantiniu, membru corespondent al Academiei Române - beneficiind de o hotarâre a Ministerului Invatamântului, care permitea elevilor cu nici o medie sub 7 sa faca ultima clasa de liceu - a XI-a - în rastimp de patru luni (3 luni dupa-masa, în martie-mai) si o luna vara, în paralel cu clasa a X-a, am dat examen pentru cele doua clase si, apoi, la sfârsitul lui august, admiterea la Facultatea de Istorie.

Invatatul pe rupte nu ma putea izola de ceea ce se petrecea în jurul meu. De altminteri, ar fi fost si imposibil: stalinismul învaluia totul. Arestarile, atmosfera de teroare, cultul lui Stalin ajuns la forme aberante (la adunarile U.T.M. ale clasei, el era ales în prezidiul de onoare, împreuna cu membrii Biroului Politic al Partidului Comunist-bolsevic al U.R.S.S.!), campania împotriva lui Tito, a influentelor burgheze, a cosmopolitismului, înasprirea confruntarii Est-Vest, odata cu izbucnirea, în anul precedent, a razboiului din Coreea, toate acestea generasera un climat apasator. Oamenii se închideau în sine, tematori chiar si de prieteni. Prudenta, autosupravegherea devenisera norme de conduita.

In scoala, în viata stiintifica, totul statea în umbra - la propriu si la figurat - lucrarii, aparute în 1950, a lui Stalin, Marxismul si problemele lingvisticii (urmata de alte doua texte pe aceeasi tema - precizari si raspunsuri la întrebarile unor "tovarasi").

La noi în clasa, "opera" lui Stalin fusese bine primita si iata de ce. Profesorul de limba româna, Barbatescu, eminent în toate privintele (eram elev la fostul Colegiu National "Sf. Sava", devenit Liceul de Baieti nr.1), ne explicase teoria lui N.I. Marr, care era punctul de vedere oficial în lingvistica sovietica. Un elev, Hoffman, se ridicase si spusese ca Marr se însala. "Trimite observatiile dumitale Academiei de Stiinte a U.R.S.S.", i-a raspuns ironic Barbatescu.

Dupa câteva saptamâni, Vladimir Zaharescu, fiul economistului si fostului ilegalist Barbu Zaharescu, a venit în clasa cu Pravda, traducându-ne textul lui Stalin (în timpul razboiului, familia Zaharescu traise în U.R.S.S. si Vladimir-Volodea vorbea fluent ruseste): Stalin îl nimicea pe Marr. E drept, el îi reprosa alte pacate decât Hoffman al nostru. Dar în clasa, textul lui Stalin a fost înteles altfel: "genialul parinte si învatator al popoarelor" îi da dreptate lui Hoffman!

Abia în 1989, citind biografia lui Stalin, scrisa de generalul D.Volkogonov, am aflat ca autorul, de fapt, al textului stalinist era acad. V.V. Vinogradov. Lucrarea era redactata însa în maniera catehetica - de extraordinara limpezime - a textelor lui Stalin, marcat de anii de seminar.

As fi un mincinos daca n-as spune ca Marxismul si problemele lingvisticii mi s-a parut - eram un adolescent îmbibat de marxism-leninism - o opera fundamentala, desi, recitita mai târziu, am constatat ca în paginile ei se aflau lucruri banale, de bun simt (limba nu are caracter de clasa etc.). Pe baza ei, Leonte Rautu calificase pe marii nostri lingvisti Al.Rosetti, Iorgu Iordan, Al.Graur, "epigoni idealisti".

Cunoasterea scrierii staliniste mi-a fost, totusi, de mare folos:"la proba de limba româna din cadrul examenului de admitere la Facultatea de Istorie am avut ca subiect Contributia tovarasului Stalin în domeniul lingvisticii! Dovada cunoasterii limbii române statea, asadar, în primul rând, în "însusirea" ideilor "genialului" gânditor de la Kremlin".

Este în plina campanie recoltatul si treierisul paioaselor. In pofida apelurilor mobilizatoare ale autoritatilor, în multe regiuni ale tarii lucrurile nu merg prea bine. Astfel, consemneaza un comunicat al Agentiei Române de Presa (Agerpres), în judetul Arad "nu a [sic!] început treierisul decât cu 40 batoze din cele 571 scoase la arii; Timisoara, unde nu functioneaza decât 57 batoze din cele 296 scoase la arii... Arges, cu 70 batoze în functiune din 350 scoase la arie si Constanta, unde, desi s-a secerat mai mult de jumatate din suprafete, functioneaza 64 batoze din 492".

Sa-mi fie iertata staruinta cu care am lasat sa se repete cuvântul batoza. Un termen - din francezul batteuse - vetust de-acum, denumind o masinarie pe care, mai mult ca sigur, tinerii cititori ai acestei rubrici nu o cunosc, nu si-o închipuie.

Si, totusi, în perioada interbelica si în anii '50-'60 ai veacului trecut, batoza reprezenta un mijloc modern si eficient de treierat. Era o alcatuire de roti dintate si cilindri, aranjate într-o cutie cam de dimensiunile unui vagon de marfa. Mecanismul se punea în functiune de o "locomobila" (la începuturi, cu ardere de paie, apoi de motorina) cu roata mica învârtind, printr-o curea de trasmisie, lata, roata mare a batozei.

Deasupra, la "gura" batozei, se aruncau, din carele venite din holda, snopii. Boabele de grâu ieseau pe o latura a masinariei. La capatul ei - opus motorului - se strângeau în "cosarca", paiele si se aduna pleava.

Multe inimi de vara mi-am petrecut pe lânga batoze, pâna când, în adolescenta, am primit si eu dreptul de a azvârli snopi în gura ei nesatula. Praf, huruitul curelei, zvâcnetul ei când mai sarea de pe roti, si mireasma grâului curgând în saci...

Am mai scris, în cadrul acestei rubrici, despre eforturile autoritatilor vremii de a face... curatenie în Bucurestii anilor '50. In sordide mahalale, echipe de deparatizare se straduiau sa instituie norme de minima igiena.

Dr. Maria Golaescu - medic de policlinica si teren la Ministerul Invatamântului din acea vreme - îsi aminteste: "Unde astazi se înalta cele 6 blocuri-turn si se întinde parcul de odihna cu patinoarul, era "groapa Floreasca". Acolo am fost repartizata sa desfasor activitatea antiexantematica, cu o echipa sanitara.

Prima miscare necesara - scoaterea bolnavilor din case pentru transportul lor la spital - a fost o lupta pe viata si pe moarte. Multi muncitori sanitari au fost loviti sau chiar muscati de catre aceasta populatie.

- Lasa omul sa moara pe perna lui!, strigau batrâne stirbe cu tigara în coltul gurii. Infuriate ca le rapeam subiectele de practica vrajitoreasca, aruncau cu carbuni aprinsi dupa noi, vociferând:

- Huo! sfrijit-o, nu te vezi ce urâta esti?, mi se adresau tragându-ma de halat, pâna mi-au rupt o mâneca.

- Huo! galbejitule, ofticosule! Cântati-ar coliva în piept. Ptiu! nenorocitule! Scuipau ele catre celalalt doctor, care, adevarat, era cam slabut. Asa iesisem noi din razboi, cam sfrijiti si galbejiti.

Si, în sfârsit, când bolnavii au fost urcati în "salvare", femeile aruncara câtiva copii mici în fata masinii, ca aceasta sa nu poata pleca. Atunci soferul manevra repede înapoi si, întorcând masina, o lua la goana catre spital.

Una din "babe", o tânara oachesa si sprintena, încearca sa o tuleasca catre oras de cum întorsesem capul si o scapasem de sub control. Prinsa la cordonul sanitar si adusa înapoi ca sa fie deparazitata, se trânti pe jos vaicarindu-se, batându-se cu pumnii în cap, si tragându-se de parul frumos, negru, lung, împletit în suvite împodobite cu bani de metal galben. Apoi, ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, se ridica linistita de jos si-si leaga pe cap basmaua rosie cu un gest plin de cochetarie si eleganta naturala. Mai facu câtiva pasi, însfaca de pe un prag un copil si, scotându-si sânul, îi dadu sa suga, în acelasi timp, sarutându-l pe obraz cu multa pasiune, exprimata printr-un tocait zgomotos.

La privirea mea plina de uimire, pentru ca "sugarul" era un copil de cel putin 2 ani, îmi arunca suparata:

- Ce te zgâiesti la mine? Plezni-ti-ar ochii-holbatii!"

Tribunalul Mi- litar Bucuresti judeca un grup de fosti ofiteri, avocati, oameni de afaceri acuzati de spionaj în favoarea Angliei si S.U.A., în scopul - se arata în rechizitoriu - de "a rasturna prin forta regimul de democratie populara din tara noastra", furnizând "informatiuni cu caracter militar, economic, politic si privitoare la securitatea statului, prin intermediul unor persoane oficiale de la Legatia Marii Britanii la Bucuresti".

Sentintele pronuntate sunt urmatoarele: Mihail Romanescu, fost general-maior - moarte, degradare militara, confiscarea averii, 100 000 lei cheltuieli de judecata; Gh. Polizu-Micsunesti, fost actionar la diferite societati - moarte, confiscarea averii, 150 000 lei cheltuieli de judecata; Mihail Bosoanca, fost colonel - moarte, confiscarea averii, 50 000 lei cheltuieli judecata; Alexandru Liciu, fost presedinte al Curtii de Apel Bucuresti - moarte, confiscarea averii si 100 000 lei cheltuieli judecata; Radu Matak, inginer, fost proprietar de fabrica - 25 ani munca silnica, 10 ani degradare civica, confiscarea averii, 200 000 lei cheltuieli de judecata; Anton Dumitrescu, locotenent-colonel (r) - 16 ani munca silnica, 10 ani degradare civica, degradare militara, confiscarea averii, 20 000 lei cheltuieli judecata; Ion Vasilescu Valjan, avocat - 15 ani temnita grea, 10 ani degradare civica, confiscarea averii, 240 000 lei cheltuieli judecata; Titus Onisor, avocat - 12 ani munca silnica, 10 ani degradare civica, confiscarea averii, 240 000 lei cheltuieli judecata.

"Sala Tribunalului Militar - se arata într-un comunicat Agerpres din 13 august - a fost plina pâna la refuz de oameni ai muncii, ofiteri si ostasi care si-au exprimat satisfactia pentru sentinta dreapta a justitiei".

Presa publica zilnic stiri, reportaje, relatari despre succesele oamenilor muncii. Dar chiar si în ziarele acelor vremi se pot gasi semnalate multe situatii în care lucrurile nu merg deloc bine. Sa retinem câteva consemnari din Scânteia. In mai multe comune din regiunea Bârlad, aparatele de protectie cinematografica (primite din U.R.S.S.) nu sunt folosite de luni de zile. In Cosâmbesti, raionul Slobozia, presedintele Sfatului Popular "mai întâi se îngrijeste de bautura, iar apoi, daca mai are vreme, de treburile comunei."

Culturale. La Karlovy-Vary, în Ceho- slovacia, se desfasoara al saselea Festival International al Filmului. România participa cu lung-metrajele Viata învinge si In sat la noi, cu 6 filme documentare (între care prima productie în culori, Delta Dunarii) si doua pelicole de desene animate.

Creste numarul caminelor culturale si al caselor de citit; daca în 1947 erau 256, în 1951 acestea sunt în numar de 11 953.

La sala Dalles este deschisa expozitia Originea si evolutia omului. Pentru vizitatorii din provincie - reduceri pe C.F.R.: 25 la suta pentru grupuri de 8-30 persoane; 40 la suta pentru 30-60 persoane; 50 la suta pentru grupuri de peste 60 persoane.

In anii 1948-1950 s-au tiparit 403 titluri de manuale scolare în limbile nationalitatilor conlocuitoare. Dintre acestea, 126 titluri în 1 640 000 ex. în limba maghiara; 22 titluri - 35 250 ex. în limba sârba; 40 titluri - 143 000 ex. în limbile rusa si ucraineana.

Se încheie concursul pe tara al gazetelor de perete, cu 23 827 participanti (4 440 din întreprinderi, 3 900 din institutii, 1 800 din agricultura etc.), cu 120 000 membri ai colectivelor de redactie.

In pavilionul expozitional din Parcul de Cultura si Odihna "I.V. Stalin" (Herastrau) se desfasoara primul Congres al corespondentilor de presa, muncitori si tarani, organizat cu ocazia împlinirii a 20 ani de la aparitia Scânteii.

In expunerea sa, Iosif Chisinevschi, secretar al C.C. al P.M.R., vicepresedinte al Consiliului de Ministri, aminteste ca, "azi apar la noi peste 300 ziare si reviste periodice, cu un tiraj care întrece cifra de 5 300 000 exemplare. In afara de ziarele centrale si regionale, exista ziare de întreprinderi, gazete de perete, gazete de strada la sate, cu un activ redactional si de corespondenti de aproximativ 700 000 oameni".

Cotidiene. Incepând cu 1 august - anunta ziarele - se poate cumpara, "la liber", pe lânga ratiile prevazute pe cartela, pâine, cu urmatoarele preturi: neagra - 40 lei kg (un ziar costa 4 lei); alba - 0,750 kg, 68 lei; alba - 0,500 kg, 46 lei; produse albe speciale - 0,250 kg, 25 lei; chifle, cornuri, 0,500 kg,7 lei bucata.

La Scoala elementara Colentina, functioneaza - sub îngrijirea Sfatului Popular al Capitalei - un curs de conservare a legumelor, zarzavaturilor, fructelor.

Tinerii de la Uzinele "Vulcan" - scrie România libera din 28 iulie - depasesc normele, obtinând economii de material în valoare de peste 500 000 lei.

Expozitii, în început de august (dupa Viata Capitalei, din 3 august): "I.V.Stalin" - Soseaua Kiseleff, nr. 5; "Metropolitanul [metroul] din Moscova si cladirile înalte din Moscova" - Parcul "I.V. Stalin"; "Lupta revolutionara a poporului" - str. Biserica Amzei, nr. 5-7 (casa lui I.I.C.Bratianu, adapostind azi Colectiile Speciale ale Bibliotecii Nationale); Muzeul "Româno-Rus" (actualul Muzeu al Literaturii), str. Fundatiei, nr. 4.