Era în dimineața zilei de 29 august 1916. Bucureștenii   se pregăteau să înfrunte încă o zi din  zăpușeala sfârșitului de vară. Dinspre marginile orașului, înaintau către centru  negustori care-și strigau marfa în gura mare.  Lăptari, bragagii, cofetari ambulanți, chivuțe și jupânese dolofane umpleau străzile cu vorbe colorate și voie bună. De la fereastra bibliotecii unde aștepta nerăbdător, îmbrăcat în costumul negru cu dungulițe, Iosif Mitran, prim procurist  la Banca englezească  din București, putea să vadă  doar un colț al pieței și un capăt al parcului. Era liniște încă în partea aceea a orașului și singurele zgomote pe care putea să le audă bărbatul scund veneau de undeva din adâncul casei uriașe, cu două nivele,  pe care o cumpărase de curând.  Era  un om mulțumit, afacerile îi mergeau bine și, după cum spera,  în curând avea să-și reia călătoriile și vacanțele  la băi, la Ostende, Karlowy Vari, Veneția sau Paris.

 ? E fetiță!? i-a spus doctorul  care a deschis grăbit ușa ... Iosif Mitran a mai rămas o vreme în fața ferestrei, ascunzându-și bucuria nouă, dar  și neliniștile care izvorau din ea,  într-o  cută subțire ce- i brăzda fruntea. Apoi s-a întors și-a ieșit din bibliotecă în pas grăbit, fără să  mai vadă  pe fereastră umbra vicleană și uriașă a Zeppelinului german ce  luneca pe cerul albastru, fără nori, lăsând să cadă deasupra Bucureștiului primele bombe ale celui dintâi Război Mondial.