Rh. C.: Deci, acesta era criteriul de selectie al soldatilor rusi?
E. F. : Exact.

Rh. C.: Mai erau, asadar, printre rusi si oameni cultivati?
E. F.: Da. În general, pe front, se stia că rusii violau. Uneori, acestia erau pedepsiti, cred că din pură propagandă. Ne-au chemat odată, pe noi elevii, dar si populatia civilă, când judecau pe loc un maior care violase o nemtoaică sau o româncă si l-au împuscat în fata noastră. Dar acesta era un caz din miile existente atunci, violul fiind la ordinea zilei.

Rh. C.: Comparativ, cum se comporta armata germană (care era deja de mult timp în tară) fată de români , vis-ŕ-vis de armata rusă?

E. F.: Am avut o părere foarte bună fată de armata germană. I-am cunoscut de când aveam vreo 14 ani. În Breaza sunt niste clădiri mari, făcute de către Regele Carol al II-lea, pentru străjeri. Acestia au dispărut odată cu Regele, apoi au fost folosite pentru Munca Tineretului Român si ulterior, când au venit nemtii în tară, pe foarte multi i-a dus în Breaza, deoarece aceste clădiri erau adevărate cazărmi (în prezent, acolo e un liceu militar). În Breaza am fost un întreg regiment.

Rh. C.: La ordinul Maresalului Ion Antonescu?
E. F.: Desigur. Pentru mine, care învătasem la liceu germana, era o foarte bună metodă ca să învăt să o si vorbesc. M-am împrietenit si cu grade mai mărunte si cu grade mai mari.

Interesant este să vă spun cum l-am cunoscut eu pe primul neamt. În Breaza este un deal, înalt de 750 de metri, care se numeste Gurga, si pe care se găseste o cruce foarte mare, de vreo opt metri, înăltată după primul război mondial în cinstea eroilor. De multe ori mă duceam, făceam excursii acolo împreună cu un prieten de-al meu. Odată, un neamt se plimba de unul singur acolo, într-o vale de sub deal. Îi facem cu mâna, îl întrebăm ce face acolo. Prietenul meu îmi spune să-i zic că este un măgar. Fără să mă gândesc prea mult, zic "Fritz, du bigt ein Esel!". Neamtul ne face cu mâna să ne ducem la el (nu stiu dacă auzise ce-i spusesem). Când ajungem în valea aceea, în luminis nu era nimeni. Atunci, ne-a înghetat inima, convinsi fiind că neamtul întelesese ce-i spusesem, că se pitise ca să ne astepte, că ne va împusca si va pleca. Ne uităm de jur-împrejur, auzim un hohot de râs si apare neamtul, care ne zice în timp de ce ne întindea mâna: "Asadar, sunt un măgar?" Din întâmplare îl chema chiar Fritz! Am plecat ulterior împreună cu el (îsi dăduse seama că suntem niste copii). Asa am reusit eu să vorbesc cu nemtii de grade inferioare. Am fost în bune relatii cu ei. Se purtau foarte frumos cu noi. Am cunoscut si un căpitan, pe nume Winterhalter.

Ce am constatat eu la ei? Erau la fel de îngusti la minte, în privinta chestiunilor politice, la fel ca si, ulterior, comunistii rusi. Cu căpitanul am discutat următoarea chestiune (era înainte de a porni războiul cu rusii): "Voi, până la urmă o să vă luptati cu rusii", le spuneam eu. "Voi sunteti nazisti, nu vă puteti împăca." La care, el îmi răspundea: "Nu se poate, noi avem un tratat cu rusii." M-am gândit mai târziu că el nu putea discuta cu mine aceste lucruri, temându-se că eu as putea spune la altii, celor cu grade inferioare (eram în definitiv un copil), iar acestia puteau să-l toarne si să o pătească. Dar, eu crescusem liber de copil, toată familia mea era national-liberală. si gândeam mai mult ca ei. Îi spuneam neamtului: "Dacă porniti războiul împotriva rusilor, o să-l pierdeti. Nu veti putea lupta pe două fronturi. Voi n-aveti spate, un hinterland, din care să vă aprovizionati (deocamdată, vă dăm noi petrol si grâne), pe când ceilalti au grâne si petrol din America si de pretutindeni, pentru că imperiul britanic e în toată lumea. Oricât de mult veti lupta voi, tot veti fi învinsi dacă veti porni războiul împotriva URSS. Singura voastră sansă este să fiti alături de rusi, dar nu o veti face."

Rh. C.: Să întelegem că nemtii se purtau foarte civilizat cu românii?
E. F.: Exact. Eu am rămas foarte surprins când am văzut primele jurnale americane după 23 august 1944 si arătau Auschwitz-ul. Eu îi stiam pe nemti foarte civilizati. Se purtau excelent cu noi. Nu am putut să cred că au fost în stare de asemenea orori. stiam că între Wermacht si SS sunt anumite disensiuni si cred că au fost două genuri de nemti: Armata, Wermacht-ul, si SS-ul. Probabil că ororile le-au făcut acestia din urmă.

Rh. C.: Dar, cum era situatia în tară, sub ocupatia germană?
E. F.: Era foarte bună. Nemtii erau rationalizati în Germania, stăteau prost cu mâncarea. Un exemplu elocvent. La noi existau acei covrigari care mergeau prin sat cu cosul cu covrigi. Odată, eu am cumpărat un covrig pe care l-am mâncat imediat si, apoi, mai cumpăr un covrig. Lângă mine, un neamt cumpărase si el un covrig. Când l-am cumpărat eu pe al doilea, neamtul m-a întrebat: "Am voie să mai cumpăr unul?" L-am întrebat cine îl controlează.  La ei, nu cred că era nevoie de un control, asa de puternică era constiinta lor.  Păinea la noi în tară era albă. Neamtul, dacă intra undeva, plătea tot ce cumpăra. Mult mai târziu, am văzut cum intra si un rus: nu plătea, fura, ba chiar îi împusca pe cei care îi cereau banii - dar aceasta doar am auzit, nu am văzut personal.