Tracasat si obosit, am ajuns acasa, în comuna Sirineasa, judetul Vâlcea, unde erau sotia si cele doua fetite, de trei si, respectiv, patru ani. La orele 17.00, întinzându-ma pe un pat, dupa 150 de zile de viata de troglodit, viata de cârtita, am adormit profund. Insa noaptea, în jurul orelor 23.00, am fost trezit de strigate de multime: "Traiasca Pacea!"
Erau oameni din comuna, dirijati de seful postului de jandarmi, plutonierul Stanca Ion, cu care ma întâlnisem cu câteva ore mai înainte, la sosirea mea. Ajunsi în fata casei mele strigau: "Domnule sublocotenent, e pace! S-a încheiat armistitiul."
Nu stia nimeni sa dea vreo explicatie în legatura cu evenimentul pe care-l aclamau. Aparatele de radio nu existau în patura rurala, la data aceea.
Traiam momentul crucial al iesirii dintr-o alianta nefireasca, conjunctural impusa, si intram, la fel de conjunctural si de impus, în alianta cu partea opusa, luptând de acum alaturi de fostii inamici, contra fostilor aliati.
Pierdeam în mod cert Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei; continuau privatiunile si mizeria razboiului, cu o speranta: Ardealul de Nord. Pâna la granita de Nord-Vest a tarii, întrebarea "pentru ce si pentru cine" avea iarasi un raspuns.
Ce trebuia sa fac eu?! Care îmi era statutul? Ma mai aflam în permisie?
A doua zi, 24 august 1944, m-am prezentat la postul de jandarmi sa ma informez daca s-au primit ordine si instructiuni de la Marele Stat Major în legatura cu militarii aflati în permisie. Vestile neoficiale erau confuze.
De abia în ziua de 26 august 1944, dupa-amiaza, a sosit telegrama telefonica la posturile de jandarmi, prin care se comunica faptul ca toate permisiile s-au suspendat. Cei în cauza trebuia sa se prezinte la unitatile militare de la care primisera aceste permisii.
Dar frontul de la Iasi, unde se afla Regimentul 3 Dorobanti, care-mi daduse permisia, se prabusise si armata româna întorsese armele contra armatei germane, fiind angajata în lupte pe un front vast, care cuprindea întregul teritoriul al tarii.
Intrebarea fireasca: unde se aflau unitatile?
In aceste conditii de incertitudine, în ziua de 27 august 1944, luând trenul din halta Slavitesti, m-am îndreptat pe lungul drum al Iasilor, în vederea reintegrarii în regimentul meu.
In gara Pitesti, toate trenurile ce mergeau spre Bucuresti erau oprite si golite de calatori, deoarece la Bucuresti se dadeau lupte cu fortele germane din interior, unde, fara sa stiu, lupta si Batalionul I din Regimentul 3 "Dorobanti-instructie", care dupa ce în noaptea de 23 spre 24 august lichidase garnizoana germana din Slatina, a fost dirijat spre Bucuresti.
In multimea dezorientata, care se foia în gara Pitesti, l-am întâlnit pe capitanul de rezerva Iosif Ion, comandantul Companiei 5 din Regimentul 3 Dorobanti, care, ca si mine, aflându-se în permisie, vroia sa ajunga la regiment. Impreuna am mers la Biroul Statului Major al armatei din gara Pitesti, pentru a ne dirija, dar cei de acolo nu au putut sa ne dea nici o solutie. In cele din urma, am decis sa ne prezentam la partea sedentara a Regimentului 3 "Dorobanti, în Slatina.
Cu primul tren, ce pleca din Pitesti spre Craiova, am mers la partea sedentara din Slatina, unde am ajuns la 28 august 1944, ora 15.00. Prima persoana întâlnita, dupa intrarea pe poarta cazarmii, a fost maiorul Iliuta Ilie, comandantul partii sedentare care ne-a întâmpinat cu cuvintele: "Bine ati venit, fratilor, ca trebuie sa organizez un regiment din recruti si nu am ofiteri".
Despre P.O. a regimentului, aflata pe frontul de la Iasi, ne-a comunicat ca urmeaza sa se regrupeze tot în garnizoana Slatina. Noi am fost primii care am reusit aceasta regrupare.
Cel dintâi batalion al R. 3 D instructie, format din recrutii ultimului contingent încorporat, desi cu instructia de lupta si trageri incomplete, fusese organizat si pus sub comanda capitanului Georgescu Constantin (Costel). Dupa lichidarea garnizoanei germane din Slatina, batalionul a fost trimis în zona Bucuresti în acelasi scop.
Comandant al R 3 D Instructie, ce urma sa fie organizat, a fost numit maiorul Miteanu Valeriu, comandantul de pâna atunci al Batalionului II de recruti, iar în locul acestuia a fost numit locotenentul în rezerva Dumitrescu Horia.
La comanda companiilor erau sublocotenenti din ultima promotie de ofiteri. Comandanti de pluton erau sergenti majori T.R. Nici unul, de la comandantul de companie la cel de pluton, nu avea o vârsta mai mare de 20 de ani.
Lipsea ajutorul de comandant al regimentului si Statul major, format din birourile:
1. mobilizare,
2. informatii, contrainformatii si cifru,
3. operatii.
La sosirea noastra, maiorul Iliuta Ilie, comandantul R. 3 D.P.S., a decis:
- capitanul Iosif Ion va fi ajutor de comandant al R 3 D Instructie;
- sublocotenentul Isarescu Constantin va acumula toate cele 3 birouri ale Statului Major al R. 3 D Instructie.
Divizia 11 Inf. P.S. a devenit Divizia 11 Inf. Instructie, având comandant pe generalul de brigada Georgescu Gheorghe si sef de stat major pe maiorul Firea.
Fenomenele si greutatile întâmpinate de R 3 D P.S. se petreceau întocmai si la celelalte regimente ale Diviziei 11 Infanterie P.S.: Regimentul 2 Dorobanti P.S.; Regimentul 19 Infanterie P.S.; Regimentul 21 Artilerie P.S. si Regimentul 26 Artilerie P.S..
Conform ordinului M.St. Major regimentele de instructie, organizate ca mai sus, aveau deja un prim batalion trimis în zona Bucuresti, în luptele ce se dadeau cu armata germana din interior.
Aceste regimente trebuia sa se disloce cu cel de-al doilea batalion de instructie în Transilvania, pe frontiera impusa de Dictatul de la Viena, cu misiunea acoperirii acestei linii în vederea împiedicarii celor doua armate germane si a celor doua maghiare, care tindeau sa ocupe Carpatii si sa zavorasca trecatorile. Mai ales ca pe aici fortele române si sovietice urmau sa se regrupeze în podisul transilvan.
Ca efect al iesirii României din alianta cu Germania si a lichidarii garnizoanelor germane din interiorul sau, s-a creat, în spatiul românesc, un vid strategic de proportii, cu implicatii pentru ambele parti beligerante, în care Carpatii Meridionali prezentau un interes strategic deosebit.
Astfel, german urmareau sa limiteze efectele ofensivei sovietice prin organizarea unei aparari pe acest obstacol natural.
Aliatii, din contra, urmareau sa-l împiedice pe inamic sa-si atinga obiectivul. Important era ca germanii sa nu-si întareasca pozitiile în platoul transilvan, în actiunile de amploare ce aveau sa urmeze.
Acestor unitati organizate de partile sedentare formate din tinerii recruti, cu instructia incompleta, trimisi în platoul transilvan, le revenea misiunea acoperirii frontierei de Vest si Nord-Vest, pentru a nu permite inamicului ocuparea Carpatilor Meridionali. Tot lor le revenea protejarea regruparii fortelor române si sovietice în platorul central, de unde avea sa înceapa ofensiva pentru eliberarea partii arbitrar ocupate de unguri, ca efect al dictatului de la Viena.
Cu un stat major simbolic si doar cu un batalion de recruti, cu instructia incompleta, pus sub comanda unui locotenent de rezerva, ale carui companii erau comandate de tineri sublocotenenti, ce nu depaseau vârsta de 21 de ani, si cu plutoanele puse sub comanda unor sergenti majori T.R., la fel de tineri, Regimentul 3 D - instructie, comandat de un maior si de un capitan, s-a îmbarcat în ziua de 1 septembrie 1944 într-o garnitura de tren în gara Slatina si a pornit pe ruta: Piatra Olt - Râmnicu-Vâlcea - Sibiu... Punct terminus necunoscut.
Dotarea cu armament greu era ca si inexistenta. Batalionul dispunea totusi de o companie de mitraliere Z.B., în componenta careia era si un pluton de aruncatoare Brandt de 81,4 mm. Cele trei companii de puscasi dispuneau, fiecare, de catre o grupa de aruncatoare de mine de 60 mm. Un divizion de tunuri urma sa deserveasa întreaga divizie.
Aveam 31 de ani si eram înconjurat de niste adolescenti, al caror moral era în excelent. Exuberanta adolescentina si patriotismul acestor tineri lipsiti de experienta erau însa sublime si mobilizatoare.
De la Slatina la Medias, unde am de debarcat în ziua de 2 septembrie 1944, seara, s-a cântat continuu: Treceti batalioane române Carpati; Graiul neamului; La arme.
Sufletul acestei atmosfere de extaz si frenezia era tânarul sergent major T.R. CIOANCA MIHAI, cel care s-a distins si în luptele date de regiment pentru cucerirea Dealului Sângeorgiu si la Oarba de Mures. El avea sa cada eroic la 8 noiembrie 1944, de Sfântii Arhanghel Mihai si Gavrila pe plaja de la Tisza -Lok, în operatiile de fortare a râului Tisa.
Din Medias, în mars fortat, s-au parcurs cei 21 km peste culmea ce desparte cele doua Târnave, prin Blajel, în valea Târnavei Mici, în orasul Târnavei, unde si-a instalat postul de comanda Divizia 11 Inf. Instructie. Bat. II/R 3 D Instructie a continuat marsul înca 10 km, în valea Muzresului, intrând în dispozitivul de acoperire în zona localitatilor Iernut, Cipau, Ogra, începând cu primele ore ale zilei de 3 septembrie 1944. Postul de comanda al R 3 D Instructie a fost instalat în scoala din localitatea Custelnic, situata la N.E Târnaveni, iar trenul regimentar, condus de ajutorulcomandantului de regiment, capitanul Iosif Ion, în localitatea Ganesti.
Regimentul 3 Dorobanti era amplasat în centrul dispozitivului Diviziei 11 Inf. Instructie, având la dreapta R. 2 Dorobanti Instructie si la stânga R. 19 Inf. Instructie.
La 3 septembrie 1944, dimineata, inamicul a întreprins unele actiuni de inflitrare peste râul Mures, care au fost respinse.
In fdimineata zilei de 5 septembrie agresivitatea inamicului s-a intensificat, cu precadere în stânga sectorului afectat Diviziei 11 Inf. Instructie. Atacul a pornit din directia Cluj - Turda. In acelasi timp, am fost atacati si în flancul drept, din directia Târgu-Mures. Se declansase ofensiva germano-maghiara, cu intentia vadita a inamicului de a pune stapânire pe Carpatii Meridionali, ca sa închida trecatorile si caile de acces pentru grosul fortelor româno-sovietice, aflate înca departe.
La stânga Diviziei 11 Inf. Instructie, la nord-vest de orasul Târnaveni, forte din Divizia 9 maghiara au reusit sa faca o bresa în dispozitivul fortelor române, amenintând flancul stâng si spatele Diviziei 11 Inf. Instructie.
In jurul orei 18, seful statului major al Diviziei 11 Inf. Instructie, maiorul Firea, îl informeaza telefonic pe maiorul Miteanu Valeriu, comandantul R. 3 D. Instructie, ca la nord-vest de Târnaveni, Divizia 9 maghiara dezvolta o puternica ofensiva pe directia Blaj-Alba Iulia.
De asemenea, forte din Armata 6 germana actionau concertat din directia Târgu Mures, în acelasi sens, relevându-se intentia unei manevre de învaluire a zonei orasului Târnaveni, acoperita de Divizia 11 Inf. Instructie.
Având în vedere situatia creata si raportul de forte, i se atrage atentia comandantului R. 3 D Instructie, maiorul Miteanu Valeriu, sa fie pregatit sa replieze batalionul din zona de acoperire, de pe Mures, pe pantele aflate la sud-est de Târnaveni, pentru a evita încercuirea si a se opune interceptaroi de catre inamic a acestei sosele, pe care începuse afluirea fortelor româno-sovietice de pe frontul Moldovei.
Replierea batalionului, pe noua pozitie, s-a executat în cursul noptii, fara ca inamicul sa sesizeze.
Regimentul 3 D P.S. organizase, înca înainte de 23 august, un Batalion de mars sub comanda maiorului Dragan. Batalionul urma sa fie dislocat la Iasi, pentru compensarea pierderilor înregistrate de partea operativa în timpul ofensivei de la 30 mai 5 iunie 1944.
Evenimentele de la 23 august 1944 au determinat revocarea acestei hotarâri. Conform ordinului Marelui Stat Major, batalionul a fost trimis în Ardeal, pus în subordinea Centrului de Instructie al Infanteriei de la Fagaras si folosit operativ în aceasta faza a operatiunilor, în zona Baraolt.
Batalionul I/3 D Instructie, încadrat cu ofiteri mai vârstnici si cu experienta, ce fusese folosit la lichidarea garnizoanei germane din Slatina, a fost trimis în zona Bucuresti. Aici a operat peste linia Chitila-Otopeni-Potigrafu, pâna în ziua de 29 august 1944, când a fost scos din dispozitivul de lupta, regrupat la Chitila, îmbarcat într-o garnitura de tren si dirijat pe valea Prahovei, spre Ardeal.
Dupa debarcarea în gara Mica Sasa de lânga Medias, în noaptea de 3 septembrie, batalionul a marsaluit prin Blajel, spre Târnaveni. Aici s-a regrupat cu Bat. II/R 3 D Instructie si a intrat în dispozitivul de aparare al R 3 D Instructie în noaptea de 5 spre 6 septembrie.
Aceleasi regrupari au avut loc si la celelalte doua regimente ale Deiviziei 11 Inf. Instructie, fapt ce a determinat o modificare a echilibrului de forte în favoarea noastra.
La 7 septembrie 1944, în zori, a început contraofensiva noastra. Primul efect: revenirea în orasul Târnaveni pe care inamicul îl ocupase cu o zi înainte. In continuare, dupa lupte îndârjite, date în zilele de 8-12 septembrie 1944, pe înaltimile de la Nord Târnaveni, au fost recucerite localitatile Bobohalma, Subpadure si Cucerdea. Unitatea, iesind pe pantele de nord ale culmiii Dealului Târnaveni si coborând spre râul Mures, a revenit în localitatile Iernut, Ciupau si Ogra, de unde se repliase Batalionul II/R 3 D Instructie, când a început ofensiva germano-maghiara.
Inamicul a fost respins pe malul drept al Muresului, unde se afla Dealul Sângeorgiu, cu faimoasele sale cote 463 si 495 si localitatea Oarba de Mures.
Pe data de 15 septembrie 1944, dupa-amiaza, tot în cadrul actiunii de regrupare a fortelor, a sosit la Târnaveni colonelul Alecu Nicolae, comandantul Regimentului 3 Dorobanti, partea operativa, de pe frontul de la Iasi, împreuna cu o mare parte din ofiterii, subofiterii si efectivele de ostasi recuperati de la Iasi si regrupati la P.S. din Slatina. In aceeasi zi, s-a regrupat în localitatea Ogra de pe Mures si Batalionul III Mars, care pâna la aceasta data a actionat în zona Baraolt, în subordinea Centrului de instructie al Infanteriei-Fagaras, fiind comandat de maiorul Dragan.
Intre 23 august si 15 septembrie 1944, Regimentul 3 Dorobanti Olt, fragmentat si dispersat în toata tara, s-a întregit, cu partea sa ce a mai numeroasa, mai bine încadrata cu ofiteri, subofiteri si ostasi maturi si cu experienta în partea operativa a frontului prabusit de la Iasi; cu Batalionul de Mars destinat împrospatarii si completarii pierderilor suferite de partea operativa, pus în subordinea Centrului de instructie Fagaras, ce actiona la Baraolt, zona Brasov; cu Batalionul II Instructie în Bucuresti, iar cu Batalionul I Instructie în zona de acoperire si regrupare din centrul Ardealului. Iata-l regrupat dupa 22 de zile, pe Mures, într-o zona în care va ramâne de referinta prin denumirea unei localitati Oarba de Mures".
Dupa data de 10 septembrie 1944 au ajus în zonele acoperite si primele unitati sovietice.
In seara zilei de 16 septembrie 1944, Regimentul 3 Dorobanti iese de sub comanda Diviziei 11 Infanterie si trece în subordinele Detasamentului Motomecanizat general Niculescu, de la care s-a primit ordinul: Regimentul 3 Dorobanti va forta râul Mures în zona localitatii Cipau, dupa care va continua înaintarea pe pantele de sud ale Dealului Sângeorgiu, spre creasta acestuia, cu cotele 495 si 463".