In seara zilei de 29 aprilie, R. 3D (Regimentul 3 Dorobanti) executa recunoasteri în vederea fortarii râului Vah, între Priles si Trenc Tepla, un râu de talia Oltului, cu viteza de scurgere a apei foarte mare.

In dimineata zilei de 30 aprilie, la ora 3.00, începe fortarea râului. Pâna s-a luminat de ziua, tot regimentul era trecut pe malul de vest. Trupele înainteaza pâna la nord-vest de localitatea Nemscova, asigurând un cap de pod cu o adâncime de 5 km. Va fi astfel posibila trecerea, la vest de râu, a celorlalte unitati ale Diviziei 11 Infanterie.

Dimineata zilei de 1 mai gaseste R. 3D în urmarirea inamicului, în spatiul dintre râurile Vah si Morava. Aici se încearca organizarea unei aparari pe Carpatii Albi, aflati pe pamântul Moraviei. In jurul orei 14, avangarda Regimentului 3 Dorobanti Olt patrunde în orasul Brumov. Câtiva locuitori din oras ne informeaza ca inamicul încearca sa arunce în aer podul de cale ferata, ce traversa râul ce trecea prin localitate. Ei s-au ferit sa conduca regimentul unde inamicul încerca sa organizeze o noua rezistenta. Intr-adevar, în timp ce plutonul din avangarda, însotit de locuitorii ce s-au oferit voluntari sa ghideze regimentul înainta cu grija, este întâmpinat cu foc de arma automata. Dupa o scurta orientare, subunitatea ataca si lichideaza formatia inamica, salvând si podul, care a fost deminat de pionieri. Unul din locuitori, care au dat pretioasele informatii si au ghidat actiunea, a fost ucis în timpul declansarii atacului.

La vest de Brumov, inamicul a organizat o noua linie de rezistenta, care trebuia lichidata. In dispozitivul de atac a intrat si R. 3D, înca din seara zilei de 1 mai.

Atacul s-a declansat în ziua de 2 mai dimineata, dar la circa o ora dupa pornirea la atac s-a primit ordin de la Divizia 11 Infanterie ca R. 3D sa rupa lupta si sa iasa din dispozitiv. Actiune neobisnuita, deoarece asemenea operatiuni se soldeaza cu pierderi umane. Totusi, era un ordin de operatii, care s-a executat, înregistrând doar ranirea unui sergent din compania de pionieri.

Ordinul primit era o consecinta a îngustarii Frontului, care se apropia de Berlin. Se urmarea, deci, concentrarea unitatilor aliate, atacatoare, în anumite puncte ale frontului.

Eram în localitatea Brumov. Iesirea din dispozitivul de atac, s-a executat la ora 9. Se planuia cartiruirea regimentului în aceasta localitate, când ofiterul de legatura cu Divizia soseste si prezinta ordinul de operatii.

Ordin de mars, cu pronirea imediata, stabilindu-se itinerariul acestei zile. n ordinul de mars erau prevazute halte de 10 minute si 3 halte mari (de câte 1 ora) în 24 de ore, pentru servirea meselor, bucatariile de companie pe roate, tractate de cai, functionând si însotind marsul.

Marsul a început la 2 mai ora 9 si a continuat conform planului respectând haltele în zilele de 3 si 4 mai, timp de 72 ore, non stop.

In seara zilei de 4 mai, R. 3D a atins râul Morava în localitatea Uhersky Hradiste, pe care l-a trecut pe pod de vase în ziua de 4 mai ora 14.00.

Dupa 3 zile si 3 nopti de mars continuu, epuizati, cu rani la picioare provocate de încaltamintea uzata, la Uhersky Hradiste ofiterul curier de la Divizia 11 Infanterie a sosit cu ultimul ordin care prevedea: "Trecerea râului Morava si continuarea marsului pe directia Uhersky Hradiste Celcice, unde va înlocui din miscare o unitate blindata sovietica aflata în dispozitivul de atac si va continua atacul".

Se cerea ceva peste restul putintelor omenesti de care mai dispunea acest regiment. Locotenent colonelul Neacsu Constantin, comandantul R. 3D, a raportat la Divizie în ce stare de epuizare fizica se afla ostasii, care în plus au si picioarele ranite de încaltamintea uzata. Tinând seama de faptul ca urmeaza ca R. 3D sa înlocuiasca o unitate sovietica angajata într-un dispozitiv de atac, apoi sa continue atacul, a cerut ca pe aceasta ultima etapa de mars sa se puna la dispozitia R. 3D, câteva camioane cu care sa fie transportati ostasii.

Situatia a fost apreciata si propunerea aprobata de Divizia 11 Infanterie, care a pus la dispozitia R. 3D camioanele companiei 11 antiaeriana si un autoturism de teren.

Lasând încarcarea oamenilor în camioane pe seama ofiterului cu operatiile din Statul Major al regimentului si a comandantilor de batalion, comandantul R. 3D, locotenent colonelul Neacsu Constantin, însotit de ofiterul cu informatiile din Statul Major al R. 3D, respectiv semnatarul acestor rânduri, au devansat grosul regimentului cu autoturismul de teren, pentru a lua legatura cu unitatea blindata sovietica ce trebuia înlocuita în localitatea Celcice.

Ajunsi în aceasta localitate cu putin înainte de apusul soarelui, am putut intui directia pozitiei în care trebuia introdus regimentul si pozitia inamica, ce trebuia atacata, nu doar pe baza unei harti sau schite asezate pe un birou.

In fata localitatii Celcice, ocupata de unitatea blindata sovietica, se afla, despartita de o depresiune, la circa 700 m, localitatea Cehovice, unde inamicul îsi organizase rezistenta. Aici erau concentrate puternice mijloace anticar, ce faceau localitatea invulnerabila atacului cu blindatele sovietice K.V.1, K.V.2 si T 34, care au fost distruse de tunurile anticar inamice. Depresiunea dintre cele doua localitati devenise un adevarat cimitir de tancuri sovietice.

In aceste conditii, trebuia înlocuita unitatea blindata sovietica de catre R. 3D, care urma sa atace direct, din miscare.

Camioanele în care se îmbarcase regimetul în Uherschi Hradiste, cu viteza de deplasare inferioara vitezei autoturismului de teren, au ajuns în Celcice în dimineata de 5 mai, la ora 5, când a început înlocuirea.

Inamicul a sesizat miscarea si a initiat atacul. Doar cu mari dificultati, acest atac a fost respins de dorobantii R. 3D, vlaguiti de marsul nonstop din cele trei zile premergatoare.

Ziua urmatoare, 6 mai, era duminica si a fost prima zi de Pasti a anului 1945.
Am atacat dar... fara reultate.

Se reia atacul pe directia Cehovice-Prostejov, în zilele de 7 si 8 mai, dar rezistentele inamice fiind deosebit de puternice, apararea localitatii Cehovice nu a putut fi rupta.

Incepuse sa circule pe linia frontului zvonul ca Germania nazista accepta capitularea neconditionata, ordinul urmând sa intre în vigoare în oaptea de 8 spre 9 mai, orele 24.00.

In dupa-amiaza zilei de 8 mai, a treia zi de Pasti, pe front a fost acalmie. n jurul orei 21.00 pe toata linia frontului a izbucnit o adevarata feerie, tragându-se în sus mii de rachete luminoase într-o diversitate de culori, cartuse trasoare, salve de artilerie luminau reflectoare, se auzeau cântece, oamenii se îmbratisau. Din fata, de pe linia frontului inamic, se raspunde la fel, însa cu o amploare mai mica.

In conformitate cu actul de capitulare, toate unitatile germane urmau ca la ora 24 sa capituleze, depunând armele în fata unitatilor aliate cu care se aflau în contact.

In acest sens s-a primit ordinul: "Regimentul va forma o echipa de parlamentari, compusa din cinci persoane: trei care vorbesc limba germana si doi vorbitori de limba ceha. Aceasta echipa va fi condusa de ofiterul cu informatiile si, la ora 24.00, va lua legatura cu initatea inamica din fata, pentru perfectarea capitularii. Echipa va purta un fanion alb si fiecare membru va avea o banderola alba la bratul drept si la boneta".

In calitate de ofiter cu informatiile, mi-am format echipa si la ora 23.00 am iesit din dispozitivul regimentului îndreptându-ma, prin tara nimanui (distanta dintre pozitia amica si cea inamica), catre Cehovice, unde presupunem ca se afla comandamentul inamic. As minti daca nu as recunoaste ca înaintam cu destula teama.

In dimineata zilei de 9 mai 1945, R. 3D a reluat miscarea spre Prostejov, prin Cehovice si mai departe.

La 6 km în fata orasului Prostejov s-a primit, prin ofiterul curier al Diviziei 11 Infanterie, ordinul maresalului Malinovski, comandantul Frontului 2 Ucrainean, în cadrul careia a actionat permanent Armata 4 româna, prin care se cerea "Urmarirea si nimicirea inamicului, care nu s-a conformat conditiilor de capitulare".

Razboiul nu se încheiase totusi pe frontul nostru la 8 mai 1945.

Armata 4 româna a reluat urmarirea inamicului în retragere, cu Corpul 2 Armata în primul esalon si cu Corpul 6 Armata (în componenta caruia intra si Divizia 11 Infanterie) în esalonul al doilea, pe directia Praga.

Dupa 4 zile de mars, în ziua de 12 mai 1945, înceteaza aceasta actiune. Si, în consecinta, razboiul se sfârseste si pe Frontul de Est.

Divizia 11 Infanterie se regrupeaza în zona Nove Mesto, instalând cartierul în localitatea Zburi.

R.3D se regrupeaza în bivuac (corturi), în padurea de conifere din localitatea Vojtehov, la 2 km de Zburi. Aci ne-a venit, din gernizoana Slatina, si fanfara regimentului.

La apelul solemn, facut în ziua de 14 mai 1945, din cei 53 de ofiteri ai R. 3D instructie au mai raspuns Prezent doar 3: capitanul de rezerva Iosif Ion; locotenentul în rezerva Isarescu Constantin; sublocotenentul activ Popescu Horia.

Iar din cei 98 ofiteri veniti ulterior sa completeze efectivele, au mai raspuns Prezent doar 23. Din cei 70 subofiteri din garnitura initiala, au mai raspuns Prezent doar 23; iar din cei 79 veniti ulterior sa completeze efectivul, au raspuns la apel doar 17.

Din cei 2 612 tineri încorporati ai contingentului 1946, au mai ramas doar 308; iar din cei 2 813 trimisi pentru completarea efectivelor doar 1 806.

Bilantul pierderilor totale pe structura se prezinta astfel: ofiteri 79,47%; subofiteri 73,00%; ostasi 61,00%.

Cele 27 de zile petrecute în bivuacul din padurea de brad de la Vojtehov (13 mai 8 iunie 1945) au fost consacrate odihnei, curateniei si... bunul trai, singurii solicitati la efort fiind muzicantii, care trebuia sa cânte, contribuind la reîncarcarea bateriilor, în vederea efectuarii "drumului întors".

Pentru contributia personala la efortul si maretele realizari ale celor 5 724 dorobanti, cu care R. 3D a participat la desfasurarea celor relatate în acest jurnal de front, am fost distins pe parcurs cu: Ordinul Coroana României, clasa 5, în grad de cavaler, cu spade si panglica de Virtute Militara; Ordinul Steaua României, clasa 5, în grad de cavaler, cu spade si panglica de Virtute Militara si frunze de stejar. Iar în Bivuacul de la Vojtehov, am primit Ordinul Coroana României, clasa 4, în grad de ofiter, cu spade, panglica de Virtute Militara si frunze de stejar.

Tot în aceste zile de biuvuac, la 21 mai 1945, R. 3D a sarbatorit avansarea comandantului sau, pâna la acea data locotenent colonelul Neacsu Constantin, la gradul de colonel, dar si trista despartire de acest comandant priceput, stimat si iubit, deoarece a fost chemat în tara si numit comandant al Cercului Teritorial Salaj, la comanda R. 3D fiind trimis din tara colonelul Trestioreanu.

Schimbarea de comanda, de la 21 mai 1945, de la R. 3D, ramâne neînteleasa, fiind socotita ca inoportuna si generatoare de comentarii.

Pe mlacletinantul Ieremiev Grigore, ofiterul sovietic de legatura de pe lânga regiment, care a tinut o deosebit de simtita si din cale-afara de frumoasa alocutiune, l-a scandalizat acest fapt, exprimându-se în final: "Florile si onorurile pe care acest brav Regiment le va primi din partea localitatilor dezrobite, prin care va trece la întoarcerea în patrie, nu este drept sa fie primite de cineva care nu a participat nici macar o zi la faptele de netagaduit ale acestei unitati! Eu nu înteleg cum este la voi!"

[La 8 iunie 1945, regimentul a primit ordinul de afluire prin mars catre tara. La 13 iulie 1945, ora 11.00 a ajuns la frontiera româneasca - n.r.]

Au fost aruncate în aer, în strigate de "Ura!", un regiment de bonete si, îngenunchind, fiecare am sarutat pamântul Tarii. Apoi, în acordurile fanfarei R. 3D, s-a închis Hora Unirii.