Pe 23 septembrie 1944 Batalionul 5 și Batalionul 22 sunt citate în Ordinul de zi nr. 2 al Armatei 1 Române: ?batalioanele de moți au deschis din nou cartea vitejiei strămoșilor? (poza 2).
 
Înaintarea spre Oradea s-a făcut pe direcția Pocola Miersig, lupte grele având loc la Bicaciu, Leș și Berechiu. La porțile Oradei vânătorii de munte au dau piept cu tancurile nemțești. În lupta inegală sunt salvați de lopețile Lineman, ascuțite ca niște brice, cu ajutorul cărora și-au săpat gropile individuale de protecție.
 
L-am întrebat adesea  pe tata dacă i-a fost frică în război. Sigur ca i-a fost, dar pe măsură ce viața îi era mai amenințată locul fricii a fost luat de curajul nebunesc.
 
O întâmplare care confirmă acest lucru s-a petrecut la eliberarea Oradei: tata din vânător a ajuns vânat, de un Panzer de 10 tone, și singura lui scăpare a fost  groapa pe care prevăzător și-o săpase. Tancul a început să are cu șenile pamântul de deasupra lui determinându-l în cele din urmă să iasă din groapă, la vedere. Gestul  l-a salvat pentru că mașinăria și-a căutat apoi un adversar mai serios! În luptele pe care le-a dat, tata ne-a mărturisit că de multe ori nu a fost nevoit să tragăcu arma pentru că nemții se retrăgeau sau se predau, dar tot atâtde adevărat este că mulți din camarazii săi au fost răpuși de gloanțe, grenade, mine sau obuze.
 
La 12 octombrie 1944 Batalionul 5 trecea granița în Ungaria, primul oraș eliberat fiind Debreținul. Au primit ordinul să nu creeze vreo suferință localnicilor, neavând voie să intre prin case, să ia apă fără să ceară voie, să doarmă numai în gări, școli sau grădini. Când compania a părăsit Debreținul, în marș cu cântec înainte, au răsunat versurile din ?Pui de lei?:
 
?Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori!?
 
Primiți cu flori și la propriu și la figurat, ostașii români  au eliberat la 29 octombrie orașul Hajduboszormeny înregistrând 21 de morți și 93 de răniți. Au trecut apoi Tisa  pe la Tiszakeszi, traversând pusta Ungariei spre Tokaj și Miskolc. Câmpul de lupta a devenit din nou mai familiar pentru că vânătorii de munte au ajuns in Munții Bukk. Ei eliberează la 22 noiembrie 1944 stațiunile Hamor (cota 426) si Balvany (cota 956). Faptele de arme din Munții Bukk au fost evidențiate în Ordinul de zi nr. 2 din 23 decembrie 1944 al Divizei a 3-a de munte, Compania a 3-a făcând peste 400 de prizonieri.


Sublocotenentul Popescu Dragoș devine comandantul Companiei a 3-a. A urmat coborârea spre Szilvasvard, Csernely, Kisskator, Domahaza, Somosbanya.

La 1 ianuarie 1945 trupele române trec râul Ipel in Cehoslovacia. Masivul Javorina îi primește cu zăpadă și ger. Aveau însă o însuflețire fără margini pentru că simțeau sfârșitul războiului. Primiseră câțiva ponei pentru căratul echipamentelor dar de dormit foloseau cetina de brad și foaia de cort. Până în februarie 1945 eliberează satele Lupoci, Dornitisovnic, Turie Pole (cota 625), Urbani (cota 800), Kozelnik, ajungând in Munții Tatra.
 
Sublocotenentul Popescu Dragoș este evacuat în țară cu doua luni înainte de capitularea de la 9 mai1945 și avansat la gradul de căpitan (poza 3).
 
Din cei 1200 de ostași și ofițeri porniți la luptă pe 1 septembrie 1944 au supraviețuit circa 200, restul fiind uciși sau răniți. Batalionul 5 Vânători de Munte a parcurs peste 800 km intr-o campanie care a durat 250 de zile.
 
Tatăl meu, asemenea multor militari de carieră , nu a avut timp să se bucure de faptele și pregătirea sa, pentru că România a pierdut războiul la masa tratativelor. Detașamentul de elită al armatei române - vânătorii de munte -, a fost desființat din ordin sovietic, începându-se cu ofițerii superiori.  Așa după cum ne spunea, i-a fost mai ușor să se ferească de  gloanțele inamice decât de ticăloșia vremurilor care au urmat. A supraviețuit intr-o lume ce inversase valorile, folosind aceiași deviză care  considera că-l salvase în război: ?Cu Dumnezeu înainte!? Nu a uitat însă niciodată că pe meleaguri străine, eliberator fiind, a mărșăluit cântând ?Pui de lei? spre cinstirea neamului său.
 
Bibliografie:
 Batalionul de moți ?Avram Iancu?, Ion Dulămiță, Editura Militară, București, 1970
 Asaltul vânătorilor de munte, Leonard Mociulschi, Editura Militară, București, 1967