Venerând memoria celor jertfiti, omagiem, totodata, eroismul veteranilor prezenti între noi, cu faptele lor de arme înscrise pentru totdeauna în Cartea de Aur a barbatiei, vitejiei si iubirii de tara.

Inca de la aparitia sa, în aprilie 1967, Magazin istoric si-a deschis paginile pentru a nu lasa sa piara în uitare faptele de eroism ale veteranilor, asa cum le-au pastrat documentele de arhiva, memoria peliculei fotografice sau de cinematograf, amintirile supravietuitorilor. Rubrica de fata (dar nu numai ea) sta marturie a permanentei legaturi dintre cititorii nostri-veterani si revista.

Am publicat si vom publica evocarile primite de la veterani, marturii pretioase din acei ani grei ai razboiului, când, mai presus de orice, datoria fata de tara înflacara toate inimile.

Iata acum, succint, câteva dintre scrisorile venite pe adresa rubricii noastre.

Dl. GH. NIMEREANU , din Bucuresti, capitan (r) din Grupul 6 Divizia 3 vânatori de munte, decorat cu Coroana României", cls. V, cu spade, panglica de Virtute Militara si frunze de stejar, si Steaua României", în grad de cavaler, cu panglica de Virtute Militara si frunze de stejar, de relateaza câteva episoade din luptele la care a participat în Muntii Tatra. * Dl. TEODOR I CIONTOLAC , din Bucuresti, a facut parte din Batalionul 11 al Diviziei 9 infanterie, fiind comandantul unei grupe de genisti. A fost ranit la 14 august 1941, în preajma Odessei. Am primit din partea d-sale o copie dupa însemnarile de razboi pe care le-a publicat în Revista de istoriemilitara, nr. 1 si 6/1992.
Dl. GHEORGHE I TILICI , plutonier adjutant, din Bucuresti, a luptat în cadrul Regimentului 12 dorobanti-Bârlad, fiind ranit de doua ori.
* Dl. NICOLAE MITRAN , din Bucuresti, ne trimite câteva însemnari de pe front ale tatalui d-sale, ION MITRAN, plutonier, din Regimentul 31 Dorobanti-Dolj, iar dl. AUREL ARDEAN, din Alba Iulia, ne relateaza despre luptele din zona orasului Târgu-Neamt, din aprilie 1944. Aici a întâlnit un veteran din Razboiul de Independenta, Gheorghe Vaselica, în vârsta de 85 ani care purta un glonte în piciorul drept. De mila l-am luat în subsistenta mea", scrie dl. Ardean.

Dl. comandor (r) Valerian Gradinaru , din Brasov, consemneaza câteva dintre actiunile de lupta la care a luat parte ca ofiter cu navigatia pe distrugatoarele Marasti, Marasesti si Ferdinand, fiind decorat cu Coroana României" cu spada, în gradul de cavaler, Virtutea maritima", cls. III, Vulturul german", cla. III cu spade, Insigna de razboi a distrugatoarelor" si medalia Crucea comemorativa a celui de-al doilea razboi mondial".

Dl. col. (r) GHEORGHE MADARAS , vicepresedintele Comitetului judetean Satu Mare pentru Restaurarea si ngrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor, din Satu Mare, ne trimite primul numar al revistei de cultura si educatie patriotica Eroii neamului, aparuta sub egida acestui Comitet. l Dl. NICOLAE T. POPESCU, din Bucuresti, relateaza alte episoade dramatice din timpul prizonieratului în U.R.S.S., în continuarea celor publicate în nr. 9/1996.

In fine, dl. TOADER SUSTIC , din Sighetu Marmatiei, ne trimite câteva pagini din amintirile din cel de-al doilea razboi mondial ale învatatorului Ion Smicala (1910-1991) din com. Rozavlea, jud. Maramures, din care reproducem fragmentul de mai jos.

Pe Mures si Tisa
Ion SMICALA
R egimentul 27 infanterie din Divizia 6 infanterie a purtat lupte grele la Târnaveni, Oarba si Sântioara de Mures. La Oarba de Mures au ramas pe câmpul de lupta foarte multi morti si raniti. n sectorul unde am luptat cu plutonul meu de branduri a venit un copil din clasa a III-a elementara cu numele Sabau Mihai si ne-a dat informatii despre trupele germane si maghiare din jurul comunei lor, cu locuitori români si maghiari. n turla bisericii reformate erau instalate un observator, 2 mitraliere si un aruncator de branduri de 120 mm, care trageau în trupele noastre (observator pe lânga un ofiter german a fost si preotul reformat din comuna). Dupa informatiile culese de la copil în noaptea de 28 spre 29 septembrie 1944 am înconjurat comuna cu toate regimentele din Divizia 6 infanterie.

Dupa ce s-a facut o pregatire minutioasa de artilerie în zorii zilei de 29 septembrie, am ocupat comuna facând si o captura importanta de armament si trei regimente de infanteristi si vânatori de munte maghiari, plus o companie de SS-isti. De aici a fost calea deschisa spre orasul Târgu-Mures, care în ziua de 7 octombrie a cazut. Orasul a fost ocupat de patru divizii de infanterie române, în primele rânduri fiind Divizia 6 infanterie, cu Regimentul 27 infanterie din care am facut parte. Ocuparea orasului s-a facut în urma unor lupte grele începute din septembrie durând aproximativ cinci saptamâni.

Pe câmpurile de lupta au ramas aproximativ 60 000 de morti din rândurile Armatei 4.

Dupa ocuparea oraselor Târgu-Mures si Turda de catre trupele noastre, armatele germane si maghiare s-au retras în dezordine catrefrontiera Ungariei. S-au mai dat lupte dar de putina importanta cu rezistente slabe la Cluj, Oradea, Carei si Satu Mare. n ziua de 25 octombrie 1944, Divizia 6 infanterie si alte unitati mari au intrat victorioase în orasele Carei si Satu Mare, de unde apoi au înaintat spre frontiera maghiara, trecând-o în ziua de 26 octombrie.

Pe teritoriul maghiar am luptat tot în cadrul Regimentului 27 infanterie, Compania 6. Lupte grele s-au dat la Vallaj, Tiszaezlar din fata orasului Tokaj; Ferma Ujvilag de pe malul Hernadului si Muntii Jablonka în Ungaria de Nord. La Tiszaezlar în noaptea de 15 spre 16 noiembrie 1944 au fost bombardate barcile pneumatice cu care eram pregatiti sa trecem Tisa, bombardamentul s-a facut de catre trupele germane. Majoritatea ostasilor din barci au cazut în apa si s-au înecat. Eu am înotat vreo doi km pâna în dreptul orasului Tiszalök, n-am putut sa ma ridic pe mal deoarece era foarte înalt. Am fost salvat de doi ostasi din Regimentul 21 infanterie care m-au dus pe o targa la un post de prim ajutor din linia întâi unde mi s-au dat îngrijirile necesare pâna la restabilirea mea. Orasul Tokaj a fost ocupat în ziua de 18 noiembrie 1944 de catre divizia noastra si o divizie sovietica. n sectorul Tokaj armata noastra a avut foarte mari pierderi în oameni si materiale de razboi. Din sectorul Jablonka trupele noastre au trecut pe teritoriul Cehoslovaciei.

Chemarea A.N.V.R.
Primim din partea domnului general de corp de armata (r) MARIN DRAGNEA, presedntele Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, urmatoarea Chemare catre toti veteranii, invalizii si vaduvele de razboi din România, pe care o facem cunoscuta cititorilor nostri.

Veteranii, invalizii si vaduvele de razboi, aflati înca în viata, care au platit un tribut greu de sânge si si-au sacrificat tineretea si sanatatea în acele perioade, sunt astazi istoria vie a României din prima jumatate a veacului, cei mai îndreptatiti sa ofere urmasilor, tineretului de azi si de mâine, un exemplu concret de demnitate cetateneasca, de real patriotism, de cinste si de modestie, de camaraderie si buna întelegere, întelepti si iertatori, de pastratori fideli ai normelor morale crestine stramosesti.

In acest contest, Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi se adreseaza tuturor asociatiilor de veterani si invalizi de razboi cu chemarea fireasca de realizare a unitatii organizatorice atât de necesara astazi când rândurile noastre se raresc neîncetat si urmarim acelasi scop, îmbunatatirea conditiilor noastre de viata în zilele ce le mai avem de trait.

Nu urmarim scopuri politice si ambitii personale. Asa cum armata tarii nu are decât un singur partid, România, si un singur stapân, poporul român, si noi, cei mai batrâni ostasi ai tarii, nu avem alte optiuni, dorim doar sa fim beneficiarii unui respect moral si material binemeritat din partea copiilor si nepotilor nostri.

Când întreaga tara a optat pentru schimbare si reînnoire, consideram normal ca si asociatiile noastre sa abordeze mai realist si pragmatic rolul si menirea lor. Numai în acest fel ne vom da seama ca avem scopuri comune, care se pot realiza numai într-o unitate de vointa si actiune.

Este timpul sa punem capat ambitiilor fara rost, dorintelor de razbunare si condamnare, etichetarilor si calomniilor si sa facem loc concilierii si bunei întelegeri între noi. Ne bazam pe întelepciunea si matura chibzuinta a celor care poarta în spate experienta si povara razboiului si a deceniilor care au urmat.

Asa cum uniti am luptat sub tricolor, numai uniti vom putea actiona eficient pentru îndeplinirea integrala a preverilor Legii nr. 44/1994 si chiar pentru îmbunatatirea ei. De aceea Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi, în numele celor aproape 700 000 membri ai sai, veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve ale veteranilor de razboi, cheama toate organizatiile si asociatiile de veterani si invalizi de razboi sa se uneasca în anul care vine într-o singura asociatie nationala.

Adoptata în sedinta largita a Biroului Executiv al A.N.V.R, cu participarea presedintilor tuturor filialelor din M.Ap.N. si M.I., din ziua de 17 decembrie 1996.