Am cunoscut mai mulți români basarabeni deportați în iulie 1949 și aprilie 1951 în Siberia și Kazahstan pe motiv de apartenență la secta religioasă ?Martorii lui Iehova?, care astăzi locuiesc compact în localități din apropierea fostei capitale a Kazahstanului, Alma-Ata, și apropierea capitalei Kârgâzstanului, Bishkek. Aceștia mi-au relatat că, în anii 60, când au vrut să se întoarcă în Basarabia, li s-a interzis și au fost obligați să semneze documente că nu au pretenții la recuperarea averilor pe care le-au lăsat când au fost deportați. De notat că aceste comunități (persoanele în vârstă), prin religie și-au păstrat limba română (în grai moldovenesc), obiceiurile și tradițiile populare.

            4. Se pare că deportările din Basarabia nu s-au oprit în 1951. La 6 octombrie 1952, Secretarul General al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, Leonid Brejnev, se adresează Comitetului Central al Partidului  de la Moscova cu ?rugămintea? să fie deportate din Basarabia alte ?elemente antisovietice?, care au rămas nestrămutate în operatiunile din 6-7 iulie 1949 și 1 aprilie 1951. Potrivit lui Brejnev, ?în prezent, pe teritoriul Moldovei sunt 3117 persoane care s-au sustras de la strămutare în 1949: 735 familii de chiaburi însumând 2382 persoane și 735 de chiaburi rămași singuri, ale căror familii au fost strămutate și se află în colonii?. Nu-I dau liniște lui Brejnev nici credincioșii de altă religie: ??În prezent, în raioanele limitrofe ale orașului Bălți, sunt identificate încă 850 familii de sectanți iehoviști -1700 persoane, precum și 400 familii de adepți ai sectelor inocentiștilor, arhangheliștilor, sâmbotiștilor, cincizeciștilor și adventist-reformiștilor, în total 1100 de persoane?. Deși nu avem date concrete, se poate presupune că rugămintea lui Brejnev nu a fost refuzată. Un proiect ?strict secret? de Hotărâre a Președintelui Consiliului de Miniștri al URSS ?Cu privire la strămutarea suplimentară de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, adepților sectelor ilegale ale iehoviștilor, inocentiștilor, arhangheliștilor, sâmbotiștilor, cincizeciștilor adventist-reformiștilor și membrilor lor  de familie? prevedea deportarea a 5917 de persoane în aprilie 1953 în regiunea Kurgan din Siberia și RSS Kazahă, în conformitate cu Hotărârile Consiliului de Miniștri al URSS nr.1290-467cc din 6 aprilie 1949 și nr.667-339cc din 3 martie 1951.

III. Recrutările forțate pentru muncă în URSS

În timpul regimului sovietic, în special al celui stalinist, RSS Moldovenească și regiunea Bucovinei de Nord au fost surse de forță de muncă gratuită pentru marile obiective industriale, zăcămintele petroliere, minele de cărbuni și alte resurse naturale, industria lemnului etc. din întreaga Uniune Sovietică. Există documente care arată că, imediat după anexarea la 28 iunie 1940 a Basarabiei, din această regiune au fost recrutate și trimise la muncă forțată în întreaga Uniune mii de persoane. Prin Hotărârea nr.39 din 9 august 1940,  Consiliul Economic al Guvernuluii URSS a dispus ?recrutarea în localitățile rurale ale Basarabiei a 20 de mii de muncitori?, iar la 28 august 1940 conducerii Chișinăului I s-au cerut ?recrutări suplimentare în județele RSS Moldovenești?. Rezultatul-până la 29 noiembrie 1940, din Basarabia organele sovietice au recrutat și trimis în diverse regiuni industriale ale URSS, inclusiv în Kazahstan, în bazinul carbonifer Karaganda, cca.56 mii de persoane de origine română. În locul lor, au fost aduși în Basarabia 13 mii de ofițeri NKVD și de armată, învațători din Ucraina, Rusia, Belarus, care au predat limba rusă obligatorie timp de un an. Acesta a fost începutul deznaționalizării provinciilor românești ocupate. Unele surse indică faptul că, între anii 1948-1960, 196 mii de ?moldoveni? au fost recrutați și trimiși la muncă pe șantierele sovietice.

IV. Trimiterile la lucrările de desțelenire a stepelor Kazahstanului demarate de Nikita Hrușciov în 1956

Astăzi, în Kazahstan trăiesc mulți români basarabeni/?moldoveni? care în anii 50-60 au fost aduși la ?lucrările epocale ale regimului Hrușciov? de desțelenire a stepelor din nordul Kazahstanului și transformare a acestora în terenuri agricole (în regiunile Kustanai și Pavlodar ? peste 3000 de persoane în fiecare, în regiunile Akmola și Aktubinsk-peste 2000 de persoane în fiecare). Aceștia povestesc cât de căutați erau țăranii, mecanizatorii și tractoriștii din RSS Moldovenească. Săptămânal, din Chișinău zburau spre Kazahstan avioane pline cu agricultori și tractoriști ?moldoveni?. Condițiile în care erau primiți aceștia la început, în anii 1956-1958, lăsau de dorit: ? eram lăsați direct în câmp, în corturi de campanie de câte 30-40 de persoane, la mare distanță de localități. Alții, mai norocoși, erau cazați în așa-zise cămine, unde condițiile sanitare lipseau. Ca sa nu mai vorbesc de foame, boli și frig?au fost vremuri grele?, povestește Ion Guzun, un bătrân basarabean care a rămas cu traiul în Kazahstan. Ulterior, o modalitate distinctă de aducere a ?moldovenilor? la Desțelenit era trimiterea prin ?detașamentele de komsomoli?/tinerii comuniști, entuziaști de 17-18 ani, care erau îndemnați să contribuie la ?ridicarea agriculturii si tarii sovietice?. În cei 15 ani cât a durat campania de desțelenire a lui Hrușciov, în Kazahstan au fost trimiși cca.-1,5 mil. persoane din întreg URSS-ul.