Un al roman pe care l-am intalnit in Kargazstan este Gheorghe Tudos(e), nascut in 1934 in satul Hreatca, Tinutul Herta, care, de asemenea, traieste in aceasta tara din anii ?60. L-am cunoscut in vara anului 2003 in timpul unei deplasari la Bishkek, urmare unui e-mail scris de dumnealui Ambasadei Romaniei la Alma-Ata, Kazahstan. Spre deosebire de alti conationali din zona care au fost declarati ?moldoveni? de regimul sovietic, Gheorghe Tudose este mandru sa arate, de fiecare data cand are ocazia, ca el in actele de identitate este roman. Mi-a povestit ca in nenumarate randuri in viata a fost sfatuit de autoritatile sovietice sa se declare ?moldovean?, insa nu a fost de acord ?cu nedreptatea istorica si cu politica care s-a facut si se face in jurul acestei chestiuni?.

Originar din Bucovina,  a fost martor, desi avea doar cativa ani, al actului istoric din 1940, cand  si Tinutul Herta a intrat in componenta URSS. Gheorghe Tudose isi aminteste cu lux de amanunte cum, la cateva zile dupa evenimentul istoric nedrept, doi frati de-ai lui mai mari au trecut fraudulos frontiera in Romania cu ajutorul unui roman ?care venise special sa vada situatia din Bucovina dupa anexarea la URSS?. El fiind prea mic, a ramas cu parintii, care ?nu s-au indurat sa-si lase gospodaria si sa plece, crezand ca totusi  situatia se va indrepta?.

Bucuria intrarii Armatei Romane in Bucovina nu a durat mult, caci, dupa terminarea razboiului, cei care aveau rude refugiate in Romania (situatie in care se afla si familia Tudose) au fost supusi unor presiuni dure de catre agentii sovietici care se instalasera prin satele romanesti  din Tinutul Herta si Bucovina: li s-au luat proprietatile si au fost obligati sa se inscrie la kolhoz, altfel erau amenintati cu ?ridicarea?, respectiv, deportarea in Siberia. In vara anului 1952, s-au intocmit listele cu cei care trebuiau ridicati din satul Hreatca si tatal sau, pentru a nu fi deportat, s-a ascuns mult timp-prin paduri, prin satele vecine, pe la neamuri. La randul sau, pentru a scapa si pentru a i se pierde urma, mezinul familiei (avea 18 ani) Gheorghe Tudose a plecat de buna voie in Rusia, apoi a ajuns in nordul Kazahstanului la Pavlodar. Dupa un timp, si-a continuat pribegia pana in Kargazstan unde traieste si astazi. Dupa cativa ani, a fost urmat si de un alt frate de-al sau, mai mare, Haralambie Tudose, care in prezent locuieste in casa vecina. Bun mester in lemnarie, Gheorghe Tudose a lucrat multi ani la o fabrica de mobila din Bishkek, de unde a iesit la pensie. ?Am o fiica si un fecior, ambii casatoriti. Feciorul a plecat de trei ani in Europa, sa caute de lucru si un trai mai bun. Ultima oara m-a sunat din Suedia. Noi am ramas in Kargazstan, caci nu avem unde sa plecam?, mi s-a destainuit domnul Tudose.  

Bucuria vietii lui s-a petrecut in anul 1967, cand a primit chemare si i-a vizitat in Romania pe cei doi frati de-ai lui care trecusera frontiera in ?40 si, ulterior, se stabilisera in Bucuresti. S-au revazut dupa mai bine de 20 de ani. In anii ?80, cand ambii frati i-au murit, nu a putut sa mearga in Romania, lucru pe care il regreta nespus.

O alta bucurie mare pe care a avut-o domnul Tudose ?acum, la batranete? i-a fost oferita de subsemnatul, care in anul 2004 a obtinut o bursa de studii in Tara pentru nepoata sa, Olga (cu sprjinul Ministerului Educatiei si al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Predutindeni). Dupa ce a absolvit anul pregatitor la Colegiul PTTR din Bucuresti, Olga Kusnetova/Tudose este in prezent, eleva in clasa a X-a la Colegiul National de Arta ?Tonitza? din capitala, si-i place in Romania. De trei ani, cativa romani de suflet o ajuta sa se integreze in societatea romaneasca, sa depaseasca greutatile materiale caracteristice vietii de elev in Romania si sa-si vada o data pe an familia din Kargazstan.