Intre 12-17 aprilie 2006, am efectuat o deplasare în regiunea Aktubinsk din nord-estul Kazahstanului, la 2220 km nord de Alma-Ata, capitala sudică a acestei țări, respectiv la cca. 150 km de granița cu Rusia.

Scopul deplasării a fost de căutare a unor localități locuite compact de etnici români, așa cum reiese din unele date de arhivă și  însemnări ale unor lingviști și istorici din Kazahstan, cercetate de subsemnatul în ultimii ani.

Cu ajutorul unor localnici, pe parcursul a patru zile, am identificat și am vizitat câteva localități izolate în stepă, fondate de români basarabeni la începutul secolului 20 (1906-1910): Novosergheevka, Bogoslovka (trad: Binecuvântat de D-zeu), Besarabka, Cernovodsk. Toate aceste localități fac parte astăzi din raionul Alga (fost Kara-Hobda), regiunea Aktiubinsk. Români basarabeni mai locuiesc și în localități precum Ilinca, Bolgarka, Alga (centru raional) și orașul Aktubinsk, centrul regiunii cu același nume. Localitatea cu cele mai multe familii de români basarabeni este Novosergheevka, situată izolat în plină stepă, la cca. 80 km de orașul Aktiubinsk, de-a lungul pârâului Kara-Hobda.

La prima vedere, de departe aceste sate de basarabeni se deosebesc de alte sate din regiune locuite de populație kazahă, nomadă prin definiție. Casele sunt mai îngrijite, au pomi fructiferi, viță de vie și fântâni (neîntâlnite în alte localități din stepa Kazahstanului). Cu toate acestea, trăiesc extrem de modest.

Am întâlnit mai multe familii de români basarabeni, în general, bătrâni care s-au arătat extrem de bucuroși de oaspeți din România: Cerempei, Capstrâmb, Cumpăniță, Cristinoi, Tăruș, Mânză, Mârza, Oltu, Racu, Dodon, Dreavu, Lazu, Iepuraș, Cervinski, Sârbu, Muntean, Jenaru, Grecu, Rotaru.

Am fost surprins să constat că toți acești români basarabeni în vârstă vorbesc încă bine limba română, în grai moldovenesc, cu excepția generației tinere, sub 35-40 de ani, care nu mai cunoaște aproape deloc limba nativă, vorbind limba rusă. Am fost, de asemenea, surprins să aflu cum această comunitate încă își păstrează tradițiile și obiceiurile populare atât de departe de patrie: torc lână, țes la război (majoritatea au covoare țesute în casă), fac pâine de casă și alte mâncăruri tradiționale, țin sărbătorile de peste an precum Paștele, Crăciunul, își botează copiii și-și înmormântează morții după ritualul creștin ortodox moștenit din generație în generație, știu rugăciuni etc.

În discuții cu bătrânii satelor vizitate am aflat istoria localităților din regiunea Aktubinsk/Kazahstan, fondate de români basarabeni încă la începutul secolului 20.