După ce Uniunea Sovietică a impus regimul totalitar comunist în România, prin anihilarea partidelor și acapararea structurilor de conducere a statului, singura barieră în fața distrugerii democrației  și a țesutului societății românești rămăsese Majestatea Sa Regele Mihai I, reprezentantul unui regim legitim, care modernizase țara, îi asigurase independența, unitatea și respectabilitatea. Regele întruchipa, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, speranțele de libertate și prosperitate ale unui întreg popor. Contextul internațional și deciziile luate fără ca românii să fie consultați au sortit eșecului încercările curajoase ale Regelui, de a opri sovietizarea și comunizarea României. Puterile democratice ale lumii nu l-au susținut pe tânărul Rege care, prin actul de la 23 august 1944, grăbise victoria Aliaților, scurtase războiul cu șase luni și salvase viețile a sute de mii de oameni. Aranjamentele dintre marile puteri condamnaseră deja România la jumătate de secol de totalitarism comunist.

În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unități militare fidele comuniștilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza și Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, șantajându-l cu executarea a peste 1000 de studenți anticomuniști ținuți sub arest. Sub amenințarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine și urmașii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea șantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniștii au nesocotit faptul că Regele nu putea   acționa decât în nume propriu și nicidecum pentru instituția Monarhieica atare.  Așadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit și Monarhia a fost complet aberantă. În ședința Adunării Deputaților, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română și abroga Constituția din 1923. La acea ședință nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputați fiind prezenți. Așadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populației țării, printr-un referendum. Așa cum Regele Carol I fusese adus pe Tronul României în urma unui plebiscit la care obținuse o covârșitoare majoritate favorabilă, tot așa și abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ținut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt abolită de drept și că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea. În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele Mihai I este Suveranul de drept al acestei țări. 

Luând în considerare argumentele juridice și morale prezentate mai sus; sprijinindu-ne pe concluziile Raportului Comisiei Tismăneanu și pe Mesajul Președintelui României, adresat Parlamentului, prin care se oficializează o realitate cunoscută de toți românii, aceea că regimul comunist din România a fost unul ?ilegitim și criminal?; nu în ultimul rând, luând act de prezența printre noi a unuia dintre cei mai importanți oameni de stat ai istoriei secolului al XX-lea, Majestatea Sa Regele Mihai I, garant al demnității naționale, model de echilibru, curaj și constanță în apărarea intereselor perene ale poporului Său, solicităm instituțiilor Statului român să repună Legalitatea și Adevărul în drepturi, lăsând România să revină, în sfârșit, după decenii de suferințe și căutări desfigurante, la calea sa firească, aceea care nu poate fi asigurată decât de forma de guvernământ care nu a dispărut niciodată, nici juridic și nici din inimile românilor. România adevărată este Monarhie, iar chipul ei cel bun este Majestatea Sa Regele Mihai. Noi nu trebuie decât să avem curajul de a recunoaște acest lucru. La realitățile cele mai simple, evidente și benefice ajungem cu greu, dar acum, după 60 de ani de rătăcire, merităm să ne recăpătăm sufletul. Iar România merită ca pe creștetul ei, înălțat în libertate, să reapară Coroana Regală.

Semnături:

Numele                       Calitatea             Orașul (Țara)

Doina Cornea -profesoară, Cluj-Napoca

Prof.dr. Nicolae Constantinescu - membru al Academiei de Medicină, București

Wilfried H.Lang -observator economic pentru Europa de sud-est, Germania

Rodica Coposu -  inginer, București

Flavia Bălescu  -economist, București

Roxana Iordache, publicist, București

Elena Iordache? medic, București

Ioan Pațiu? medic, Cluj-Napoca

Leontin Iuhas? inginer, Cluj-Napoca

Prof.univ. Theodor Bucur- expert internațional  (Franța)

Ariadna Combes? profesoară, Franța

Alexandru Combes? student, Cluj-Napoca

Valerian Stan- jurist, București

Dinu Ianculescu ? actor, scriitor, Frankfurt

Valentin Popescu ? economist, București

Elena Popescu? economist, București

Aurelia Popescu ? pensionară, București

Filip Lucian Iorga? istoric, București

Lucia Iorga? psiholog, București

Cristian Gheorghe Iacob ? economist, București

Viorica Andrițoiu ? economist, București

Ion Andritoiu? inginer, București

Prof.univ. Sergiu Iliescu? UPB, București

Marilena Rotaru ? realizator TV, București

George Rotaru? jurnalist, București

Alina Marc-Ciulacu - filolog, București

Cristinel Ciulacu- economist, București

Dida Marc- bibliotecară , Sebiș-Arad

Constantin Terente Marc, metodist, Sebiș-Arad

Florica Petrescu   - economist, Vedea-Argeș

Maria Gociu- economist, București

Mihaela Petrescu? inginer, București

Gabriel  Petrescu? inginer, București

Ioana Negreanu -profesoară, București

Eugenia Andronache -chimist, București

Jean Negreanu ? merceolog, sat Bircii, Scornicești-Olt

Mihai Cantuniari? scriitor, București

Ileana Cantuniari ? profesoară, traducătoare, București

Radu Cantuniari? artist plastic, București

Simona Cantuniari ? medic, București