Urmărind facilitarea procesului de ucrainizare și rusificare a românilor cernăuțeni, în anul 1947 organele de partid au dispus trecerea gazetei raionale ?Steagul Roșu? (din Herța) și a ziarului regional ?Bucovina Sovietică? la grafia chirilică.

Până în 1947 acest dublaj a apărut cu grafie latină, iar apoi, până la 1 aprilie 1967, când locul i l-a luat gazeta ?Zorile Bucovinei?, a fost tipărit numai cu caractere chirilice[i] .

Nu mai vorbim de ?ochiul treaz al PCUS? al cenzurii deschise din cadrul redacțiilor din partea secretarilor de partid - recrutați dintre ?cei mai capabili și de perspectivă? conaționali de-ai noștri, - deseori cu studii superioare postuniversitare speciale obținute în cadrul Școlilor Superioare de Partid .

Acest pas a fost motivat de comitetul regional de partid prin faptul că ?trecerea învățământului la limba moldovenească și editarea presei în limba română creează greutăți în educarea politică, dezvoltarea culturală a populației moldovenești, în implicarea ei într-o participare mai activă în construcția socialistă?[ii] .

În baza Dispoziției cu o ?denumire neutră? a Consiliului Comisarilor Populari și al CC PC (b) U ?Cu privire la schimbările în planurile școlare și programele școlii primare și în clasele I-IV a școlilor de șapte ani și celor medii din RSS Ucraineană? deja din semestrul al II-lea al anului de studii 1945/46 se permitea ?întroducerea studuierii limbii ruse în școlile din Ucraina, începând cu clasa doua?[iii] .

Într-un protest, din partea studenților de la Universitatea din Cernăuți, adresat lui I.Stalin (!) în iunie 1946 se comunica despre trecerea sistemului de învățământ, a cancelariei etc. la limba rusă[iv] .

Școala românească a fost ?moldovenizată?. Dacă în anul școlar 1940-41, pe teritoriul regiunii au funcționat 114 școli cu predare în limba ?moldovenească? (numărul școlilor ucrainene fiind de 405, al celor evreiești - de 9, iar al celor rusești - de 11), atunci în anul școlar 1944-45, numărul școlilor ?moldovenești? era deja doar de 96.

Bătea prea tare la ochi și îniulie 1946 Comitetul regional Cernăuți informa Comitetul Central al PC(b) din Ucraina și Comitetul Central al Partidulului Comunist din URSS despre activitatea școlilor naționale din regiune - 124 școli de diverite nivele ?cu predarea în limba moldovenească?[v] și 18 școli cu predare în limba rusă[vi] . Însăspre sfârșitul anului de învățământ 1946-47, numărul acestora a scăzut din nou semnalând doar 106 ?școli moldovenești? și această oscilație bruscă a rămas până azi inexplicabilă[vii] . Oricum, românii ?nu mai aveau nevoiede-așa de multe școli?, chiar dacă erau deja ?moldovenești?.