Micaela Ghitescu

Gabriel Gherasim: Doamnă Micaela Ghitescu, puteti să ne dati câteva date biografice si profesionale despre dumneavoastră?

Micaela Ghitescu: Sunt licentiată în Filologie a Universitătii din Bucuresti, mi s-a interzis să profesez în învătământ (pentru care "nu prezentam garantii" deoarece în studentie, fusesem arestată politic si ispăsisem o pedeapsă de 3 ani). Ca atare am fost, succesiv, muncitor calificat, traducător tehnic si documentarist într-un institut de cercetări farmaceutice, apoi redactor la Biblioteca Centrală Pedagogică. În paralel am desfăsurat o amplă activitate editorială (pentru care nu mi se cerea "autobiografie"), publicând, din 1965 si până astăzi, peste 50 de traduceri din literatura universală, cu precădere din literatura portugheză si braziliană, precum si dictionare, gramatici, manuale etc., pentru care am primit diferite premii si distinctii românesti si străine (mai ales după 1990). Sunt membră în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. Din 1998 lucrez în redactia publicatiei periodice "Memoria, revista gândirii arestate".

G.G. : Ce este si cu ce se ocupă, "Memoria, revista gândirii arestate"?

M.G.: Este o revistă trimestrială, care a început să apară încă din 1990, si se ocupă cu publicarea de memorii, mărturii, studii, documente etc. ce atestă cu precădere rezistenta la comunism si lupta împotriva acestui flagel în tara noastră, dar si în teritoriile românesti din afara granitelor si în celelalte tări foste (sau încă actuale) comuniste.

G.G.: Ce si/sau cine v-a inspirat din cultura românească, ca să activati în specialitatea dumneavoastră redactională actuală?

M.G.: După stiinta noastră, nu mai există o revistă similară în alte tări. Initiatorul si inspiratorul ei a fost exclusiv regretatul medic-scriitor Banu Rădulescu, fost detinut politic, care a adunat în jurul său un colectiv restrâns de persoane animate de aceeasi dorintă de a consemna, de a nu lăsa să fie uitate si de a face cunoscut lumii si generatiilor mai tinere, prin documente si mărturii, racilele si, din păcate, sechelele lungii nopti a comunismului.
G.G. : Cum vedeti evolutia României si a Republicii Moldova în această perioadă, atât în termeni generali de cultură/societate/politică/economie, cât si din punct de vedere al profesiei dvs?

M.G.: România, ca si Republica Moldova, înaintează încet si sacadat spre instaurarea unei adevărate democratii. Rămânerile în urmă - datorate în special rămânerii în urmă a mentalitătilor la o populatie nepregătită să renunte la situatia de a fi "asistată de stat" - sunt vizibile mai ales pe plan economic si social. Pe plan cultural - până la urmă singurul aspect cu care ne putem considera conectati la lumea înconjurătoare evoluată si democratică -, progresele sunt mai evidente si dătătoare de sperantă. Cu unele diferente în defavoarea Basarabiei - aflată timp de 50 de ani mai aproape de centrul de iradiere a răului, Moscova - am putea spune că evolutia celor două teritorii românesti este similară. Repet: singurele domenii în care putem excela pe plan international - din nou, cu unele diferente în minus, explicabile, la locuitorii Republicii Moldova - sunt cele ale stiintei, literaturii, culturii în general. Este absolut necesar ca tinerii români să cunoască atrocitătile înfăptuite de regimul comunist, în primul rând ca să evite repetarea lor, dar si ca să înteleagă de ce tara noastră - cândva o tară bogată, capabilă să ardă etapele într-o perioadă de numai douăzeci de ani (între cele două războaie mondiale) si să se situeze la nivelul celorlalte state central-europene care nu cunoscuseră ocupatia otomană - este astăzi ultima din pluton. Iar întelegând situatia, tinerii români să reflecteze dacă, plecând (adică - iertat fie-mi cuvântul - dezertând), nu contribuie si ei, astăzi, la rămânerea în urmă a României.

G.G.: Multi occidentali de stânga afirmă si în ziua de azi că sistemul comunist n-a fost asa de teribil cum ne arată istoria, mentionând că nu a existat un ?Proces Nuremberg? al comunismului. Cum răspudeti la aceste afirmatii ale stângistilor americani si din C.E.?

M.G.: Stângistilor americani si vest-europeni nu le putem răspunde decât rugându-i să abandoneze prejudecătile (de tipul "comunismul e bun, oamenii l-au stricat") si să-si deschidă bine ochii si mintile fată de sechelele atât de greu de eradicat ale societătii pe care o adulează. În acest scop, si românii din exil ar putea avea un rol însemnat: de dragul unui confort material si mintal, să nu uite, ci dimpotrivă, să amintească neîncetat celor din jur ce sansă au avut să nu cunoască pe pielea lor comunismul. Românii ar trebui să ia exemplu de la evrei...

G.G.: Multi români au excelat din punct de vedere al profesiei lor odată ce au ajuns în tări străine. Ce credeti că face pe conationalii nostri să reusească atât de des în străinătate, dar nu asa de bine poate si în Patria-Mamă?

M.G.: Sigur, românii care excelează profesional în străinătate beneficiază de ambianta de democratie, bunăstare si emulatie corectă care domneste în afara tării. Din păcate, în tară, atmosfera nu este decât rareori favorabilă dezvoltării profesionale. Dar nu sunt oare cei care au plecat singurii care ar fi putut schimba ceva? Ar trebui ca o generatie nouă să fie capabilă să rupă acest cerc vicios.

G.G. : Multi imigranti români din străinătate îsi pierd la scurt timp după sosirea în exil atât folosinta limbii române cât si se amalgamează societătii adoptive complet. De ce credeti că ar trebui conationalii nostri să-si respecte si mentină legătura cu Tara si cultura românească, în paralel cu dezvoltarea lor în cea adoptivă ?

M.G.: Nu putem acuza pe românii stabiliti în străinătate pentru faptul că se străduiesc să se adapteze cât mai bine conditiilor din noua patrie. Bineînteles că acest lucru nu exclude mentinerea legăturilor cu tara si cu cultura românească. De fapt, ei ar trebui să fie constienti că, mentinând si respectând aceste traditii si legături, sunt "mai bogati" decât cei din jur. Și chiar "să facă paradă" de această bogătie!

G.G.: Cum pot cititorii "Meridianului Românesc" să intre în contact cu dvs?

M.G.: În afară de contactul direct, prin abonamente, si prin adresa de e-mail: memoria@k.ro. De asemenea, cititorii din străinătate pot vizita site-ul nostru: http://www.revista.memoria.ro. Adresa noastră este: Revista Memoria, Calea Victoriei 133, cod postal 010071, Bucuresti, Sector 1 - România.

G.G.: Multumim pentru interviu!

M.G.: Si eu pentru timpul acordat!