Stimate Domnule Președinte,

 

În opinia mea, criminalitatea ideologiei comuniste trebuie condamnată la nivel internațional, nu doar la nivelul unui singur stat. Referitor la întrebarea pe care v-ați pus-o ?dacă este corectă condamnarea fără discriminare a întregii epoci comuniste sau a crimelor comunismului?, consider că regimul comunist din România trebuie condamnat ca nelegitim și criminal, conform celor 21 de capete de acuzare propuse în Raportului de condamnare anexat Apelului din 10 martie. Evident, regimul comunist nu a fost criminal în absolut toate ipostazele lui.

Domnule Președinte, decizia corectă pe care trebuie să o luați este de a răspunde acestui Apel semnat de peste 600 de intelectuali care v-au solicitat să condamnați criminalitatea și nelegitimitatea comunismului. Recent, lista semnatarilor a fost onorată de două nume care au reprezentat zeci de ani speranța și demnitatea noastră: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Alături de dânșii, pe lista semnatarilor Apelului se regăsesc destule repere ale spiritualității noastre. Citez doar câteva: Î.P.S.S. Nicolae Corneanu - mitropolitul Banatului, părintele Calciu Dumitreasa, Constantin Ticu Dumitrescu, Doina Cornea, Radu Filipescu, Vasile Paraschiv, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Victor Rebengiuc, Octavian Paler, Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu și foarte multe alte personalități, la fel de importante. Lista completă a semnatarilor este publicată pe situl Grupului pentru Dialog Social, http://gds.ong.ro/ .

Domnule Președinte, trebuie să aveți încredere, de asemenea, în cele mai prestigioase organizații nonguvernamentale din România. Toate au semnat acest Apel, și nu în ultimul rând, cel mai prestigios sindicat din țară (Cartel Alfa, cu 1.000.000 de membri).

Menționez că, în urma unei documentări suplimentare, acum câteva zile am completat paragraful referitor la ?Fenomenul Pitești? din cadrul Raportului pe care vi l-am propus pentru condamnarea crimelor comunismului. Acest paragraf este emblematic pentru criminalitatea extremă a regimului comunist din România:

? Fenomenul Pitești. În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societății era pe cale de a se înfăptui: intelectualii, diplomații, preoții, militarii, magistrații, polițiștii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-moșieresc" erau în închisori, țăranii cei mai gospodari erau deportați în coloniile de muncă forțată. Tuturor împreună și fiecăruia în parte li se aplica eticheta de "dușman al poporului". Mai rămăseseră tinerii, o forță socială imprevizibilă și care trebuia să fie anihilată. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitești, denumit de Securitate "reeducare". Metodele cele mai barbare de tortură psihică au fost aplicate asupra tinerilor deținuți "recalcitranți", cu scopul de a-i face să se umilească reciproc, să se maltrateze (fizic și psihic) reciproc. Victimele sunt transformate în călăi, deținuții sunt torturați chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferință. Scopul: ?reeducarea? prin distrugerea fizică și psihică, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor. Exemple de torturi psihice: a). În noaptea Paștelui, deținuții care refuzau să-și facă ?autodemascarea? totală (să spună tot ce se presupunea că n-au declarat în timpul anchetelor la Securitate) sunt împărtășiți cu materii fecale; b). Cei bănuiți că încă ascund informații despre participanți la acțiuni anticomuniste, sunt băgați de torționari cu capul în tinete cu urină; c). Deținuții sunt forțați să scuipe în gură pe șeful lor de luptă anticomunistă, pentru a-l face să se răzbune, ?demascându-i?; d). În ziua de Crăciun, un deținut este forțat să se așeze pe tinetă pentru a simboliza nașterea lui Isus; ceilalți deținuți politici sunt forțați să stea în genunchi și să i se închine.  În final, majoritatea celor ?reeducați? ajungeau să recunoască faptul că merită orice înjosire și că nu se pot reabilita decât parțial, devenind ei înșiși torționarii noilor veniți. La cea mai mică ezitare, erau din nou supuși torturilor.  Această operație diabolică de depersonalizare și de asasinat moral s-a desfășurat cu începere din decembrie 1949 în penitenciarul Pitești, continuând apoi, cu o putere mai scăzută, în penitenciarele Gherla și Târgu Ocna. Experimentul de la Pitești este considerat un unicat în panoplia mijloacelor de distrugere în masă a personalității umane. În celebra sa carte ?Arhipelagul Gulag?, Alexandr Soljenițîn consideră că experimentul de la Pitești este ?cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane? ?.

            Subliniem tristul record al regimului comunist din țara noastră (stabilit în timpul lui Gheorghiu-Dej): cel mai mare număr de deținuți politici raportat la numărul populației, estimat între 500.000 și 2.000.000.

                Enumerăm de asemenea câteva crime ale regimului Ceaușescu: a). deținuții politici erau internați în spitale psihiatrice, tratați cu șocuri electrice și narcotice; b). arestarea și deportarea muncitorilor protestatari din Valea Jiului (1977) și Brașov (1987); c). arestarea și asasinarea celor mai periculoși oponenți; d). demolarea bisericilor și mănăstirilor; e).creșterea mortalității infantile; f). peste 10.000 de femei decedate în urma ?politicii demografice?; g). obligarea intenționată și nejustificată a imensei majorități a populației României (în anii ?80) de a trăi în condiții de mizerie extremă; h). conceptualizarea mizeriei materiale și morale, precum și a fricii, ca instrumente de menținere a puterii comuniste; i). masacrarea cetățenilor în timpul revoluției anticomuniste din decembrie 1989 (spre deosebire de toate celelalte țări foste comuniste din Europa în care comunismul a căzut fără nici o victimă sau aproape fără victime, România a fost singura țară în care înlăturarea comunismului s-a făcut cu vărsare de sânge; populația civilă pașnică și neînarmată a fost masacrată: peste 1.100 de morți și peste 3.300 de răniți).

Stimate Domnule Președinte, așa cum afirmați pe bună dreptate, condamnarea criminalității comunismului trebuie făcută în baza unui Raport elaborat de o comisie validată științific care să constate crimele comunismului, la fel cum a fost condamnat și Holocaustul, dat fiind că un număr uriaș de oameni au fost exterminați în ambele cazuri de genocid. Subliniez încă o dată că prin meritul excepțional al societății civile, Raportul solicitat de dvs. exista într-o formă științifică exemplară. Acest raport a fost elaborat în ultimii 12 ani sub forma unui vast material documentar de către echipa de istorici a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundației Academia Civică, supervizată de un Consiliu științific format din personalități de vârf ale istoriei comunismului românesc și mondial: Thomas Blanton (National Security Archives, George Washington University, Washington D.C.), Vladimir Bukovski (Cambridge), Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris), Dennis Deletant (London University), Helmut Müller-Enbergs (Oficiul Federal pentru Studierea Arhivelor STASI, Berlin), Acad.Șerban Papacostea (București), Acad.Alexandru Zub (Institutul ?A.D.Xenopol? Iași). O parte din respectivul material documentar este cuprins în Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, inițiat de Ana Blandiana în 1993. Iată argumentele recunoașterii caracterului obiectiv, riguros științific, al acestui material documentar: În 1995, Memorialul de la Sighet a fost luat sub egida Consiliului Europei. În 1997 Parlamentul Romaniei l-a declarat ansamblu de interes național. În 1998 Consiliul Europei îl considera printre primele trei locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Franța. La seminarul internațional de la Weimar din 2004 a fost recunoscut ca cel mai obiectiv științific dintre toate memorialele existente în fostele țări comuniste.

Raportul anexat Apelului din 10 martie a.c., este un rezumat extrem de concis al acestui material documentar-științific recunoscut la cel mai înalt nivel.

Ulterior, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România va putea elabora un studiu extrem de amplu și detaliat, întrucât va beneficia de accesul la arhivele Partidului Comunist, la arhivele Securității, la arhivele Miliției, precum și la alte arhive până în prezent aproape inaccesibile. Dar un asemenea studiu nu poate fi finalizat prea curând. România trebuie să intre în Uniunea Europeană având demnitatea pe care i-o poate asigura numai dreptatea și adevărul referitoare la criminalitatea extremă a regimului comunist din România. Fostele țări comuniste care astăzi fac parte din Uniunea Europeană, chiar dacă au suportat un regim politic mult mai puțin dur, au condamnat de mult caracterul nelegitim și criminal al comunismului în țările lor.

Condamnând așa cum trebuie criminalitatea regimului comunist veți dovedi că aveți voința politică de a face un act de dreptate istorică, premisă a reconcilierii naționale, așa cum cere din 1990 societatea civilă.

 

4 aprilie 2006

 

Sorin Ilieșiu, vicepreședintele Alianței Civice, membru al Consiliului director al Fundației Academia Civică, membru al Grupului pentru Dialog Social, inițiatorul Apelului de condamnare a crimelor comunismului, precum și al Raportului de condamnare a acestora.

P.S. Menționez că am fost unul dintre cei 3.800.000 de foști membri figuranți ai Partidului Comunist Român. Menționez de asemenea, că părinții și bunicii mei sau ai soției mele, nu au fost deținuți politici.