Doamna Sanda Golopentia, Profesor la departamentul de Studii Franceze al Universitatii Brown, are o impresionanta activitate stiintifica si literara, începuta în tara si continuata cu acelasi succes în Statele Unite.                Absolventa a Universitatii din Bucuresti cu specializare în lingvistica, S.G. obtine doctoratul în semantica în anul 1969 si ocupa ulterior functia de cercetator stiintific la Institutul de cercetari etnologice si dialectologice, unde lucreaza în domeniul structuralismului, al gramaticii transformationale, al stilisticii si al pragmaticii.

            Dupa emigrarea în Statele Unite, S.G. preda la Universitatea Cornell si, din 1981, la prestigioasa Universitate Brown, unde functioneaza ca Profesor acreditat.

            Activitatea literara a Sandei Golopentia se desfasoara paralel în engleza, franceza si româna. Publica la edituri din România, Franta si Statele Unite 9 carti precum si numeroase articole de specialitate pe teme  de poetica, filozofie analitica a limbajului si teorie  sau critica literara .

            Dintre cartile românesti, amintim aci doar Mitul pagubei (1986), o colectie de eseuri consemnînd cu sobrietate îndoielile si tensiunile ultimilor ani petrecuti în România si ale primilor ani dupa emigrarea, prin Italia, în Statele Unite; Cartea plecarii (1995), în care autoarea se concentreaza asupra sensului exilului ca experienta româneasca si general umana; America America (1996), o colectie de eseuri pe teme de literatura, arta si politica americana dintre care multe au fost transmise în  România la Radio Europa Libera sau Vocea Americii între 1982 si 1995.

            Membra a Academiei Româno-Americane de arta si stiinta, membra în consiliul organizatiei LiterArtXXI, Prof.Dr. S.G. este nu numai o personalitate româneasca cu care ne mîndrim, dar si persoana potrivita pentru a initia rubrica permanenta ?Oameni de seama ai  spiritualitatii românesti în lume? a revistei noastre.

 

            GDV: In secolul XX am fost martori la trei exoduri românesti îndreptate spre Statele Unite ale Americii: cel economic al anilor 30, cel ideologic al anilor 70 si unul în curs de desfasurare, al carui substrat ramîne sa-l deslusim în timp. Ma întreb si va întreb daca emigratia poate fi vazuta  ca avînd sens unic, de la rau la bine, de la saracie la bunastare, de la opresiune la libertate, sau, pe un plan întrucîtva diferit, de la concentrat spre mai putiun concentrat, ca sa nu spun diluat.

            SG: In anii 30, emigratia româneasca spre Statele Unite are un caracter partial. Ea se efectueaza, de cele mai multe ori, de catre tineri ardeleni, care pleaca sa strînga banii necesari încropirii unei gospodarii, cu siguranta revenirii ?acasa? dupa un numar, nu lung, de ani. Nu poate fi deci vorba, în cazul ei, fara rezerve si calificari, despre un sens unic. Cît despre trecerea de la rau la bine, de la saracie la bunastare, de la opresiune la libertate, în cazul anilor 30 as vorbi mai degraba despre parasirea, pe un rastimp, a raului (si a binelui) cunoscut de acasa spre a da piept cu binele (si cu raul) altor comunitati umane. Taranii care vin atunci sa lucreze în uzinele de automobile sau în fabricile de preparate de carne (cum a aratat-o, în frumoasa ei carte, Christina Galitzi) si se transforma peste noapte în muncitori americani o duc greu în mod deliberat, spre a agonisi rapid mia de dolari care sa le permita revenirea victorioasa în satele de obîrsie. Dorm cîte opt sau zece în încaperi sordide, manînca în cantine saracacioase, traiesc la marginea vietii si a lumii noi, într-un fel de purgatoriu din care se vor sustrage treptat doar cei care efectueaza saltul total, stabilindu-se în America. Emigrarea ? mai cu seama intelectuala ? a anilor 70 a fost în schimb plecarea definitiva, cu sens unic, de care vorbeati. Despartirea de prieteni si de o felie de viata s-a facut atunci cu constiinta rupturii irevocabile. De remarcat este însa faptul ca sensul unic a fost indus de regimul totalitar din tara, iar nu planuit sau dorit de cei care o paraseau. Intoarceri ?prospere? ca cele din anii 30, chiar daca s-ar fi stiut, cum se stia între cele doua razboaie, ca banii adusi fusesera cîstigati cu sacrificiul a doi?trei ani de viata netraita, nu erau de conceput si nu puteau fi tolerate în România anilor 70 sau 80, din care am plecat, Dvoastra ca si mine. Asa cum s-a desfiintat sociologia ca disciplina de cercetare si de predare, pentru ca regimul de construire desfasurata a socialismului în România nu-i mai simtea ? în declaratiile oficiale ? nevoia (el se temea, în fapt, de concluziile ei necenzurate), s-a suprimat, în acei ani, pendularea teoretic posibila a emigrantilor si s-a creat, artificial, fenomenul emigratiei cu sens unic. Un fel de ?love it or leave it? comunist, taios si fara deschidere spre evolutii firesti, nedramatice, cu reveniri înseninate sau domoliri. Chiar si în acest caz însa, nu cred ca cei care plecau au gîndit marea lor urnire ca fiind, clar si global, de la rau la bine, de la saracie la bunastare si de la opresiune la libertate. Iar daca au facut-o, au învatat curînd sa nuanteze asemenea generalizari.