Si-a lasat mama cu arnautii

Din familia Bals e retinut marele logofat Teodor, în vârsta de 70 de ani, "prost, ticalos, schimbator", având toata averea în Moldova. In epoca era supranumit "Frederic", datorita portului sau falnic. Peste zece ani, un contemporan, la fel de neîndurator, va spune despre el ca "barba alba si averea lui i-au fost tot meritul". Ne întrebam, data fiind vârsta înaintata, daca e vorba de acelasi personaj cu omonimul de la 1840 - primul si singurul bas boier al Moldovei, decorat cu Nisaniftihar în briliante la staruinta lui voda Sturdza. Batrânul Teodor avea sa-l adopte în acelasi an si sa-l înzestreze corespunzator pe domnul Moldovei.

Din familie facea parte si Constantin Bals, de 40 de ani, fost hatman al lui Scarlat Callimaki. Facuse studii mediocre, calatorise mult, dar fara sa-si însuseasca ceva din cele vazute. Era onest si supus, "neamestecat în porcarii", indiferent la virtuale atasamente politice si întreaga avere îi era în Moldova.

Aleco Bals, de 50 de ani, fusese vistier sub Alexandru Moruzi. "Simplu, bun, cinstit si indolent", nota Liprandi. Avea doi fii cinovnici în Departamentul rus al Afacerilor Externe si era socotit ca devotat Rusiei. Averea o avea în Basarabia.

Lupu Bals, vornic si aga, de 36 de ani, "activ, vanitos, dar muncitor", era un om pierdut pentru rusi, fiind proaustriac. Aceeasi orientare avea Aleco Bals, postelnicul lui I.S. Sturdza, de 30 de ani, apreciat drept "calm, simplu si banal".

Postelnicul Teodor Bals, de 38 de ani, era încondeiat astfel: "fara caracter, egoist, prost, ticalos, devotat tuturor". Intreaga avere o avea în Moldova.

Ispravnicul de Bacau Aleco Bals, de 28 de ani, desi i se recunosteau studiile frumoase si înzestrarea intelectuala, era definit ca "lacom, fara nimic sfânt". Averea o avea în întregime în Basarabia.

Gheorghe Bucsanescu, spatar, în vârsta de 55 de ani, în vremea lui Scarlat Callimaki. Iata-i portretul: "Ticalos, intrigant, josnic, îmbatrânit în mârsavii". Scria bine în limba româna si de aceea era necesar marilor boieri. In timpul razboiului ruso-otoman din 1806-1812 lucrase cu Gheorghe Roznovanu, care l-a folosit pe lânga autoritatile rusesti. Dupa 1812, si-a luat cetatenie ruseasca, dar i-a fost retrasa. S-a întors în Moldova "unde se descurca bine".

Din familia Catargi sunt retinuti doar doi membri: Constantin, ruda domnitorului Ionita Sturdza si mare logofat al acestuia, de 65 de ani, "fara caracter, prost, fricos, lacom, om de nimic, devotat turcilor". Liprandi adauga si o informatie colaterala: în razboiul din 1806-1812, fratele lui fusese executat de rusi pentru tâlharie. Sa amintim ca în 1831 a facut parte din comisia de coroborare a textului Regulamentului Organic.

Despre Gheorghe Catargi impresiile sunt la fel de proaste; vreme de trei luni fusese vistierul lui Ionita Sturdza. Era un om înzestrat, cu totul devotat tarii, dar nedisciplinat si vesnic schimbator. Mare ticalos, "cel mai mare hot al Moldovei". In campania militara precedenta fusese închis la Tiraspol. Avea mosiile în Moldova, grevate însa de mari datorii. Precizam ca e vorba de cel care în epoca regulamentara va propune unirea Principatelor si pe care Nicolae Sutu, alt condei acidulat, îl caracteriza ca fiind "destept, dar viclean si setos de putere".

Nepotul lui Veniamin Costache, spiritul rau al domnitorului Mihai Sturdza, cum îl defineste mai târziu Nicolae Sutu, Nicolae Canta, de 40 de ani, beneficiaza de acelasi portret vitriolat si din partea spionului rus: "N-am cuvinte sa-l descriu cât e de înfiorator", scrie el. "Si pe mama care s-a retras la manastire a lasat-o în padure cu arnautii, banuind ca are multi bani la dânsa. I-au gasit doar câteva sute de lei, pe care i-a luat". "E gata de orice mârsavie", încheie Liprandi. Canta si-a croit drum si în plin regim regulamentar, dusmanindu-se cu mai toata lumea, caci era "o fire vicleana, dibaci în a-si ascunde pornirile jecmanitoare", aminteste Nicolae Sutu cu naduf. Rusii îl socoteau lipsit de avere.