Liprandi se pune garant

Un portret expresiv i se face vornicului Costache Conachi, de 50 de ani, postelnic al lui Ionita Sturdza: "extrem de capabil, dar în acelasi timp cel mai mare ticalos". In razboiul precedent aruncase un rus din caleasca, acesta pierzându-si viata. Apoi curierul cu gropuri de bani, aflat în drum spre Rusia, disparuse pe una din mosiile lui. Banuiala a cazut asupra sa, a fost inculpat, dar totul s-a musamalizat când rusii au parasit Moldova. Era filoturc notoriu si nu-si ascundea ura fata de Rusia. Intreaga avere o avea în Moldova.

De o caracterizare desfiintatoare are parte si Gheorghe Draghici, de 50 de ani, de fel de peste Prut, favorit al domnului si care pâna atunci nu ocupase nici o functie publica. Era "ignorant si ticalos, gata sa se vânda cui da mai mult". Din 1823 se stabilise la Iasi; era prieten cu Gh. Roznovanu, desi în public afisau o neîntelegere zgomotoasa. Liprandi îl socoteste spion dublu, al rusilor si al turcilor, dar atasat pertinamente acestora din urma. Fara avere, traia din mila, fiind, prin urmare, usor manevrabil.

Din familia Ghica, interesul serviciului rus de spionaj se opreste asupra a sapte membri. Iata-i: Grigore, de 60 de ani, fost vornic al lui Alexandru Moruzi, era perceput ca bun cunoscator al obiceiurilor tarii, "neintrigant, supus si cinstit", devotat Rusiei. Alecu Ghica, fost hatman al lui M. Sutu, de 46 de ani, desi era cotat ca proaustriac, e vazut ca "cinstit, neintrigant si având oarecari cunostinte". Mari trebuie sa fi fost însusirile pozitive ale lui Alecu Ghica, de vreme ce observatorii straini sunt unanimi în a-l lauda. Mimaut, Lagan, Kuch vedeau în el, în 1833, pe domnitorul ideal al Moldovei, datorita integritatii si spiritului de independenta. Din pacate, aceleasi sufragii se adunau si în ceea ce privea situatia încurcata a averii lui, aflata în Basarabia. Se estima, astfel, ca în caz de anexare a Moldovei la Rusia, acesta era dispus sa se expatrieze în Austria.

In opozitie cu Alecu Ghica, Gheorghe, fost hatman al lui Ionita Sturdza, de 35 de ani, e taxat drept "cel mai ticalos, murdar si fara aptitudini". Liprandi îl percepe ca devotat obiceiurilor tarii si lipsit de avere imobila, dar posedând numerar din belsug. Asupra lui plana o istorie urâta: interceptase o corespondenta particulara, cumparând un impiegat al cârmuirii. Fapta facuse sa i se refuze pasaportul si intrarea în Rusia.

Nicolae Ghica, de 25 de ani, lucra la Departamentul strainilor pricini, era cult, avea o educatie frumoasa si - mai presus de toate - era devotat Rusiei.

Ultimii trei membri ai familiei Ghica erau considerati ca fiind proaustrieci. Dimitrache, de 48 de ani, vistier în functie, "fara nici un fel de calitate si egoist", cu averea în Basarabia. Gheorghe, fost postelnic al lui Ionita Sturdza, de 40 de ani, "simplu, fara vederi de perspectiva, cinstit", cu averea în Moldova. In sfârsit, Grigore, ginerele domnitorului, de 28 de ani, era expediat cu simpla mentiune ca a beneficiat de "studii frumoase".

Dintre Mavrocordati, unul e "siret si ticalos, cu treburi banesti vesnic încurcate". E vorba de postelnicul si camarasul Aleco, de 45 de ani. In epoca regulamentara avea reputatia curioasa de om al regelui Frantei, Louis Philippe. Celalalt în schimb e trup si suflet omul rusilor. Constantin, de 50 de ani, fost hatman, "fara mare stiinta de carte, dar onest", fusese folosit de rusi în razboiul precedent pentru culegerea de "informatii secrete", când se dovedise a fi foarte talentat. Liprandi însusi se punea garant pentru calitatile lui, deoarece îl vazuse la treaba la Iasi. Sugera, de aceea, corespondentului sau, generalul Kiseleff, sa fie utilizat la Statul major al armatei, pentru ca devotamentul lui fata de Rusia era verificat. In epoca regulamentara ajunge membru în epitropia scolilor.