Petrecerile "Kakaniei"

Una dintre cele mai populare petreceri vieneze, pastrata chiar pâna astazi, poarta numele de "Fasching". Astfel este cunoscuta în Bavaria si chiar în zonele sasesti din Transilvania. Ea are corespondenti în celelalte parti ale Germaniei pe "Karneval" sau "Fastnacht". Avea loc la început în ultima seara dinaintea miercurii cenusii, ziua începerii Postului Pastelui catolic, pentru ca apoi sa se extinda la întreaga saptamâna precedenta acestei zile.

Timpul sarbatorii încânta omul plictisit al vremurilor trecute. Descriind "Fasching"-ul, Mozart uita de ore: "Noi am început seara la 6 si am terminat la 7. Cum, numai o ora? Nu, nu! Dimineata la ora 7!" Iar Maria Antoaneta pierdea notiunea posturilor religioase... Lumea învata sa se distreze inventând Balul. Nu numai institutie de distractie, antren si bucurie, ci si una stricta, de ceremonial si de impresie publica.

In fruntea petrecerilor din timpul "Fasching"-ului se situa Balul Operei, înconjurat de coroana nobilelor baluri: balul filarmonicii, al juristilor, al medicilor, al calaretilor, al cercului tehnicienilor, alaturi de nou venitul si nepretentiosul bal al vânatorilor. Lor li se adaugau multimi de concerte, baluri mascate, serate... Nu mai putin de 1 000 petreceri dansante încântau populatia. Sa tot traiesti!

Dar, în afara petrecerilor de proportii, ocazionate de diverse sarbatori, vienezul învata sa-ti petreaca timpul liber extrem de antrenant, în saloane.

Aici se aduna toti scriitorii si oamenii politici ai vremii. Dar la punctul lui de apogeu, în jurul anului 1900, salonul devine un sediu al unui fel de precenzura, locul unde se confrunta parerile contradictorii. Autorii încercau sa formeze aici aliante si sa obtina sprijinul mai marilor momentului. Puteau fi vazuti împreuna Franz Grillparzer si Eduard Bauernfeld, autori ai teatrului curtii, membri ai aristocratiei sau ai familiei regale, boemi de toate vârstele si categoriile. Conta valoarea artistica si literara, dar si... coloratura politica.

Printre primele personalitati ce au organizat un asemenea tip de salon a fost fermecatoarea sotie de bancher Fanni Arnstein, co-fondatoare a Societatii Prietenilor Muzicii, careia împaratul Iosif al II-lea (1765-1790) i-a oferit bratul în ciuda tuturor diferentelor de rang, declarând ca: "Frumusetea este peste tot Regina..."

Alaturi de ea îsi vor lega numele de astfel de initiative baroana Geimüller si actrita Julie Rettich. Franziska von Wertheimstein anima unul dintre marile saloane literare. La moartea sa, în 1907, lasa vila si gradina unde se tineau întâlnirile vienezilor pentru a se ridica o biblioteca si un parc public.

Petrecerile, balurile, cafenelele erau raspândite în toate straturile societatii. Cu sportul - un alt mod de petrecere a timpului liber - situatia se schimba în favoarea burgheziei mari si mici, lucru observabil si prin faptul ca odata cu diferite "discipline" sportive s-a importat si limba folosita în domeniul respectiv. Astfel, tenisul nu se putea juca, la început, decât în... englezeste.

Dar asa cum au aparut societati cu caracter sportiv, si celelalte domenii au început a-si crea propriile societati: de arta, stiinte sau muzica. Apar astfel "Societatea Prietenilor Muzicii" (1812), "Societatea austriaca de arta" (1850), "Clubul celor sapte" (1897).