Este știută amabilitatea vienezilor veritabili, așa numita Wiener Gemütlichkeit, dar dragostea ce aveau pentru ?unser Carli? nimeni nu și-o poate închipui. Poporal era și Kaiserul, respectat pentru bătrânețele lui și pentru multele nenorociri care i-au zdruncinat familia, era compătimit și deci și iubit, dar Lueger era iubit în alt fel, era copilul lor, al vienezilor, băiatul portarului de la Politehnică, el era ?der schöne Carl?, care, și după ce a fost ales în Gemeindeamt în 1875, iar în 1885 în Parlament, încă tot mergea la toate cununiile. Trebuia să meargă. Era așteptat, era tras ca de un magnet de sufletul vienezilor, toate miresele se sărutau cu el și în tot locul șampanie, vin, cafele, câte 10-15 cununii într-o duminică, așa că nici mirare nu-i că s-a ales cu un diabet care l-a și răpus.

      Cafeneaua ?Arkaden? era locul unde se puneau la cale multe lucruri bune despre care puteai avea siguranță că se și execută. Românii multe vorbesc și puține fac. Acolo, ce se decidea se și făcea. Mă, popo, vezi de fă treabă bună, zicea Sterie N. Ciurcu, cu basul lui răgușit de multele țigarete și de fumul din cafenea. Trebuie să spun câteva vorbe și despre el. Când a murit, am scris despre el într-o mică revistă ce apărea la Orăștie sub conducerea lui Todica Gavril care se ocupa și cu astronomia. Nu o mai am. Gavril Todica era de la Iclod, mi se pare. Când eram în gimnaziu la Brașov, văd odată înaintea școlilor un băiat șchiop, sărac îmbrăcat, dar cu niște ochi de jar. Era Gavril Todica. La bacalaureat la Brașov nu s-a supus. În ani mai târzii s-a dus să studieze chimia la Lipsca, dar n-a stat nici pe acolo. A stat o vreme la Altenburg, lângă Lipsca. A venit apoi la Orăștie, angajat la ziar sau la bancă. S-a căsătorit și și-a făcut la Geoagiu o casă cu un mic turn astronomic. Oamenii îi ziceau și șolomonar. A scos și o revistă și în aceea am scris despre Ciurcu când a murit, în 1917, sărac și năcăjit, în brațele fiicei sale Mala (Mărioara) care mi-a telegrafiat la Praga să vin. Eu l-am îngropat. Era slăbit încă mai de mult, fiindcă la 15/28 august 1916, când a intrat România în război, l-au arestat ca spion. A stat în arest până în 1917, dar la puțină vreme după ce l-au slobozit s-a și prăpădit.