Sterie Ciurcu s-a născut în Brașov, în casele din Hirschergasse, care au fost pe urmă ale advocatului Damian. După matura de la gimnaziul român a plecat cu căruța, s-a oprit la Sibiu de a cerut de la Șaguna arhierească binecuvântare pentru drum și spor la școală, iar de acolo a apucat spre Viena. Nu-i vorbă, spor la carte a avut, a tot studiat medicina vreo douăzeci de ani. Tatăl său, Nicolae Ciurcu, a sărăcit, iar el câștiga îngrijind de bolnavi. Toți profesorii îl cunoșteau. Le aducea bolnavii din București și îi taxa cum trebuia dacă voiau să nu aștepte în hotel cu zilele până le-ar fi venit rândul. Sterie îndată îi întroducea la profesori. Ca dovadă despre relațiile lui cu celebritățile medicale din Viena stă faptul că prof. Notknagel i-a nășit o fetiță. Altădată se aflau la el în Viena doi nepoți mai depărtați din Brașov, studenți la Politehnica din Zürich, dar care nu prea aveau bani. I-a introdus în sala de operații, le-a dat câte un halat alb, și unul ținea în mână un blid, iar altul, în alt colț, o siringă și au încasat astfel onorarii bune când s-a operat un boier plin de galbeni.

      Când a murit Sterie, fetele au rămas fără bani de au început a vinde de prin casă și haine de-ale lui. În vremurile acelea, aveau preț. Doamna B., o rudenie de-a lui, i-a scris advocatului Mihu la Orăștie. Acesta fusese la Viena operat de prostată. Sterie l-a îngrijit. I-a scris că fetele sunt în lipsă și Mihu le-a trimis 2000 de coroane. La Crăciun, la Paști, la Anul Nou, eram toți la Sterie. Multe știu eu despre el, și din tinerețe, de la Brașov, și din studenție, din Viena, și din căsătorie, despre cauzele divorțului, dar... a fost un om cumsecade, român bun, om de inimă, Dumnezeu să-l ierte!

      Se spune că drumul spre inima bărbaților merge prin stomac. Se cade de aceea să spun ceva și despre Rezi, bucătăreasa lui Sterie. Când a împlinit 25 de ani de serviciu în casa lui, a fost decorată. Câți ani după aceea a mai servit acolo nu știu. Știu că le iubea pe fete ca pe ale sale. I-au rămas datori mult timp leafa lunară, dar niciodată n-a zis nimic și nu s-a plâns. Știa că primește. Și a primit. Bune Krapfene mai făcea!