Răposatul George Moroianu, pe care ardelenii îl porecliseră Vasudvar (= cur-te de fier), cred că s-ar supăra pe mine foc dacă nu l-aș băga și pe el în acest ghiveci de amintiri și pe lumea ailaltă nici n-ar mai sta cu mine de vorbă, iar asta n-o vreau o dată cu capul! Era născut în Săcele, a făcut școala comercială în Brașov, a studiat și prin Paris. A fost atașat comercial. Era mai bătrân cu mult decât mine. Avea frumoase amintiri din Paris și din Belgia. Prin 1907-1914 era tot un fel de ajutor de băgător de samă pe la Legația Română din Viena. Eu îi cinstesc memoria și numele pentru sufletul lui cald românesc de care a dat dovadă atunci când s-a răspândit Replica lui Aurel C. Popovici în toată lumea. Dacă lumea europeană a ajuns să cunoască chestiunea românilor din Ungaria, are și George Moroianu mari merite cari cred că se va afla cineva să le facă cunoscute. A scris și o carte despre oierii din Săcele, premiată de Academie. Porecla de C... de Fier i se trage de la bunicul său care avea în Regat herghelii de cai și călărea zile întregi, se zice că și mânca de-a călare, iar ardelenii, decenți cum sunt (!?), i-au zis eufemistic Vasudvar  care pe românește înseamnă ?curte de fier?. Să mai spun și că Ghiță Moroianu era dintre aceia care contribuiau lunar la întreținerea Capelei. Am observat astfel un lucru foarte interesant: Românii din Ardeal și Bucovina dădeau din banul lor cât puteau; cei din Vechiul Regat, boieri bogați, cu moșii, nu dădeau nimic din buzunarul propriu, ci promiteau ajutor de la stat. Oare pentru ce banii pe care îi dădeau pentru bisericile și mănăstirile din Orient erau mai bine primiți de Dumnezeu decât cei pe care i-ar fi dat pentru propășirea neamului lor în apus? Moroianu era săcelean, funcționar, nu-i vorbă, bine plătit, dar, pe lângă boierii din legațiune, era un om sărac, el jertfea. Ceilalți nu. Excepție au făcut Lahovary și o dată Negroponte, când a câștigat cu caii lui la curse.