E o fotografie de amator, slabă, în sepia, decolorată, cu marginile puțin rupte pe alocuri. Virgil stă cu picioarele puțin îndepărtate, în cizme, îmbrăcat în mantaua militară de iarnă, cu chipiul înalt al vremii, ca și ofițerul din dreapta, care-l ține de braț. În fața lor, șezând cu picioarele încrucișate, un soldat cu chip de țăran blajin, probabil ordonanța unuia dintre ei. Pe jos e zăpadă cu urme de pași, iar în fundal, printre copaci, un bordei din bulumaci de mesteacăn, necojiți, durat cu vădită și gospodărească rânduială. Pe verso, doar o sumară însemnare cu creionul, aproape ștearsă:

      ?8 decembrie 1915. În fața Dekungurilor din Novoie Swiet.?

virgil ciobanu karlsbad      O altă fotografie (foto 9), excelent păstrată, e localizată pe verso, cu creionul: Karlsbad. E, după toate aparențele, un instantaneu executat de vreunul dintre discipolii pe care știa să și-i facă oriunde. Aici e complet albit, doar sprâncenele îi mai sunt negre. Șade, probabil pe un taburet de laborator, ținând înălțată în mâna dreaptă o eprubetă pe care o privește concentrat, cu capul ușor dat pe spate, ca prezbiții. Profilul nobil și barba mare, afânată, îi dau un aer venerabil, de sfânt Ieronim dedat alchimiei. Alături de el, în picioare, într-o atitudine respectuoasă și plină de solicitudine, cu privirile ațintite pe aceeași eprubetă, o tânără agreabilă ? asistentă probabil ? cu păr întunecat, revărsat peste umerii halatului alb. Cu incontestabile virtuți artistice, mai ales în ce privește contrastele alb/negru și compoziția, așezarea în cadru ? să fi fost ea chiar întâmplătoare? ? poza s-ar putea intitula ?Colaborare?. Sau, poate mai adecvat, ?Magistrul?. Spre deosebire de ultima (foto 10),

 o fotografie de legitimație aceasta, datând din anii târzii, căci, neretușat cum e, apare evident marcat de vârstă, dar purtând pe chip aceeași expresie ? orgolioasă? ? a conștiinței propriei valori, pe care o avea încă de la douăzeci de ani. Mai interesantă însă decât poza în sine e aici însemnarea făcută cu cerneală roșie și literă măruntă, greu descifrabilă, pe verso:

                 ?Auch ich war ein Jüngling mit lockigem Haar,

                  An Mut wie an Hoffnungen reich!?

      virgil cioban legitimatie