Pe la finele lui iulie 1904 am plecat din Cernăuți spre casă, după o lipsă de doi ani. În august am fost înștiințat că am fost numit profesor seminarial cu un salar anual de 800 coroane. M-am prezentat la finea lui august. Mi s-au dat foarte multe studii, cu foarte multe ore. M-au împovărat ca pe un măgar. Mai mult învățam eu decât toți studenții. În toamna anului 1904 m-am decis să mă hirotonesc fără să mă căsătoresc. În ziua de Crăciun 1904 am fost hirotonit diacon de cătră mitropolitul Ioan Mețianu, în Biserica din Groapă. În februarie 1905, am fost destinat preot militar în locul lui P.B. care se împușcase pentru transgresiuni imorale. Cu 1 ianuarie 1906 am fost numit catihet la școalele militare din Austria, cu sediul în Viena. Aveam elevi la Viena, Innsbruck, Praga, Weisskirchen, Sopron. La începutul și la finele semestrului trebuia să mă duc să-i cercetez, să le explic și să le dau note. Am călătorit mult și am învățat multe. Când plecam la Innsbruck, unde aveam un singur elev, porneam cu acceleratul cl.II, duminica seara la 8 de la Westbahnhof, peste Linz, și dimineața la 7 ajungeam. Mergeam de regulă la hotel Habsburgerhof, mă îmbrăcam și la 8 ? eram la școală, la comandantul, căruia îi prezentam Marschruta pentru viză și pentru împlinirea formelor. De la 10 la 12 țineam lecția, la 1 eram invitat la masa Offiziersmenage, la 2 ? mă duceam la hotel și la 3 ? plecam spre Bregenz, Konstanz, Schaffhausen. La întoarcere vizitam Lindau, unde lucra Zeppelin. De la Innsbruck la Bregenz, treceam prin tunelul Arlberg care pe atunci era cel mai lung. Altădată plecam de la Innsbruck prin cele șase tunele din pasul Brenner, pe la Gottensass, la Trento, unde aveam un prieten italian, profesor la liceu, care studiase la Cernăuți și lua masa cu noi la Kocko, îl chema Ugo Luigi Pedrotti. Coboram din tren înainte de a ajunge în Riva și mergeam pe jos ca să nu pierd minunata priveliște ce se deschide dintr-o dată când ajungi la lacul Garda. Îmi plăcea să locuiesc în satul de pescari italieni, unde a stat și Goethe când a scris ?Iphigenia?. Plăteam 6 cor. pe zi casa, masa, cu tot confortul. De acolo mergeam cu luntrea cu pânze la Riva, de unde, cu un vapor pe Garda, pe lângă Dessenzano, la Peschiera. De acolo, cu trenul, la Veneția, Hotel Cavaletto. Pe lângă toate cele văzute aici, am hrănit și eu porumbeii din Piața San Marco. De la Veneția plecam sara, dimineața ajungeam la Triest, Miramare etc. Sâmbătă sara ajungeam la Viena. Duminică îmi făceam slujba și sara plecam spre Praga sau Krakovia sau în altă parte. Toate călătoriile îmi erau plătite, ba îmi mai și rămâneau bani dacă nu făceam cumpărături.

      Când nu eram în serviciu pe drumuri, cercetam teatrul și opera. În uniformă, aveam intrare cu 10 cr. Burgtheater era lângă mine, pe Löwelstrasse. Am văzut toate piesele cu cei mai buni actori. I-am văzut pe Sonenthal în ?Regele Lear?, pe Kainz în ?Strigoii?. Am citit comentariile lui Vischer la piesele lui Shakespeare și toate piesele lui Wagner cu comentariile din Universalbibliothek. Mai mult mergeam însă la operă, aproape seară de seară. Am auzit pe Winkelmann care era pe atunci unic în ?Tannhäuser?, pe Carusso în ?Rigoletto?, pe Tita Ruffo, pe Hesch și Schrötter în ?Răpirea din Serai?, pe Lotte Lehman, pe Battistini în ?Rigoletto?, om de 65 de ani cu o voce de tânăr. Am văzut pe Luis Treuman și Mizzi Günther (care începuse teatrul la Sibiu) în ?Văduva veselă?. (Tot în Sibiu, ca tambur major la musica Reg. 31, a început și Fr. Lehar cariera artistică.) Am văzut și am auzit baletul rusesc, corul din Moscova, piesa lui Gorki ?Azilul de noapte?, concertele lui Ysaye.