Pentru cei de care ma despart, în special Tinerilor nostri, exista promisiunea unei zile de mâine mai stralucitoare - un "mâine" când tara noastra si poporul sau vor fi eliberate de Fortele întunericului. Acesta este un ideal pentru care merita sa traiesti si sa lupti. Voua va las sperantele mele neîmplinite, visele si rugaciunile de reusita.

Le revedere! Dumnezeu sa fie cu voi si sa va calauzeasca în lupta pe care (acum) trebuie sa o parasesc!

(Fragmente din Testamentul politic al lui Nicolae Radescu)

Cristian Paunescu: Am aflat pentru prima oara despre intentia de a readuce în tara osemintele generalului Radescu dintr-o interventie în Parlament a deputatului Serban Radulescu-Zoner, cu care am fost ani de zile coleg la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Si senatorul Constantin Ticu Dumitrescu a sustinut aceasta idee. De asemenea, doctorul Stefan Issarescu, unul dintre liderii emigratiei române din Statele Unite ale Americii, - care nu are nici o legatura de rudenie cu premierul Mugur Isarescu -, mi-a trimis o cerere pentru reînhumarea în tara a generalului, mort în exil.

Trebuie spus ca actul se înscrie în linia initiata înca de Alexandru Ioan Cuza. La scurta vreme dupa dubla sa alegere, mai precis la 12 octombrie 1850, domnitorul Principatelor Unite promulga un decret - tiparit în Monitorul Oficial al Tarii Românesti la 15 octombrie -, în care se spunea: "Oamenii ce se jertfesc pentru o idee mareata si folositoare omenirei, acei ce-si dau viata pentru binele si gloria patriei lor, merita recunostinta si respect. Dorinta noastra este dar ca cenusele lui Nicolae Balcescu si ale lui Ion Voinescu, morti amândoi în amarul exilului, unul la Palermo si celalalt la Paris, sa fie aduse în sânul Tarei Românesti. Va invit domnilor ministri a lua masurile cuvenite pentru îndeplinirea acestei sfinte datorii catre memoria celor doi vrednici români, precum si pentru adunarea si publicarea manuscriptelor lui Nicolae Balcescu".

Preocuparea lui Cuza s-a extins apoi pentru readucerea în tara si a ramasitelor altor revolutionari de la 1848: Ioan Negulici, mort la Constantinopol, Grigore Iscovescu, parintele Atanasie Lusin, Grigore Ipatescu, îngropat la Brusa.

Dupa primirea scrisorii lui Stefan Issarescu, primul ministru a luat decizia readucerii osemintelor generalului Radescu acasa si a urmarit îndeaproape derularea operatiunii.

Primul pas concret a fost gasirea mostenitorului legal al fostului prim-ministru, care sa fie în posesia actelor legale necesare pentru aprobarea exhumarii de la New York si readucerea la Bucuresti. Sunt o serie de formalitati de îndeplinit în asemenea situatii, extrem de stricte.

De partea externa a operatiunii a raspuns domnul consisilier de stat Victor Chiujdea. Alaturi de noi s-a angajat cu toata energia domnul profesor Alexandru Serbanescu, un eminent neurolog, o personalitate a medicinei românesti, mostenitorul generalului Radescu. Domnia sa a si plecat în S.U.A. pentru rezolvarea tuturor problemelor împreuna cu domnul consilier Victor Chiujdea, caruia îi cedez în continuare cuvântul, pentru a ne relata partea americana a actiunii.

Victor Chiujdea: Repatrierea ramasitelor pamântesti ale unei personalitati presupune un complex de masuri, care trebuie foarte bine coordonate. Sunt o multime de detalii, de amanunte aparent nesemnificative, dar care pot da totul peste cap.

In primul rând, trebuia sa cunoastem foarte bine legislatia americana, practica în domeniu. In cazul particular al S.U.A., cadrul legislativ difera de la un stat la altul. Pe noi ne interesau legile si practica din statul New York. Au mai fost doua tentative de readucere a osemintelor generalului: prima în 1991 - de care am aflat si noi atunci când am ajuns în S.U.A. - si alta în urma cu doi ani. Nu cunosc motivele pentru care nu s-au putut realiza.