I.P. : În ce an ați venit în Franța ?

 M.S. : Am venit în 1948, când și la București începuse de acum să se instaleze ordinea nouă, comunistă, care atunci încă nu se numea comunistă (partidul la putere era Partidul Muncitoresc) și abuzurile care se făceau unor persoane, unor familii mai cunoscute, erau o prefigurare a ceea ce avea să vină. Așa încât am profitat de seria întreagă de condiții asociate, care au favorizat plecarea mea, și mai târziu, plecarea părinților mei, cu care m-am revăzut la Paris. Am avut posibilitatea de a avea o viză franceză, care mi-a fost acordată de Guvernul Francez pe motive de servicii aduse Franței altădată,  și am avut și circumstanțe care au favorizat obținerea unui pașaport, deci viză și pașaport. Or, n-aveam viză de trecere prin toate țările, însă am reușit totuși să traversez cu trenul, plecând din București, pană la sosirea mea la Paris, în luna august 1948.

I.P. : Deci practic, plecarea a fost, să zicem așa, legală...

 

 M.S. Plecarea a fost legală. Au fost și câteva mici aventuri pentru obținerea vizelor, la care nu merită să ne oprim; dar oricum, un concurs de împrejurări mi-a permis de a avea viză pe intrarea principală la venirea in Franța, (intrarea și dupa aceea, pașaportul) și, ceea ce este mai important, nu era suficient să aveți un pașaport în epoca aceea, trebuia să obtineți și viza de ieșire. Datorez viza mea de ieșire [din România] unor frați de-ai mei masoni, care mai erau încă la posturi și care m-au protejat. Nu-i cunosc pe cei care m-au protejat, care mi-au salvat viața și, dupa atâția ani de zile, mă gândesc la ei că poate au suferit foarte mult din cauza asta, că ei mi-au ?fabricat? plecarea, și voi trăi această dramă eternă, nu voi știi niciodată cui să-i spun ? merci ?. Asta a fost plecarea mea.

I.P. : Aveați, dacă imi permiteți, ce vârstă ?

 

 M.S. : Aveam exact... 27 ani și jumătate. Astăzi, binențeles că lucrurile sunt foarte simple, am 80 trecute.

I.P. : Aveați deja o parte, cel puțin, din cursus universitar deja făcut în Romania?

 

 M.S. : Da, binențeles, întâi am avut bacalaureatul împreună cu prietenul meu, pe care l-am revăzut in iulie la București, Nicușor Cajal, academician, președintele Comisiei de Medicină. Eu am fost la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept.  Și evident, aici am continuat studiile de drept, în Franța, nu vă dau toate detaliile, și, în fine, am practicat meseria de consilier juridic timp de 30 și ceva de ani. Am fost director de serviciu juridic la mari societăți, am fost și acționar, am fost șef de întreprindere, grație cunoștințelor mele juridice. Sunt actualmente expert al Curții de Apel și sunt și la Consililul Refugiaților, care este condus de un consilier din Consiliul de Stat al magistraților. Cam atât despre activitatea profesională. Sunt de formație juridică, specializat in economie și în instituții comerciale internaționale.