Iată doar primele cinci dintre multe alte interdicții impuse celor întemnițați în anii ?50 în închisorile din România. Sunt reproduse din volumul semnat de Annie Samuelli Gratiile despărțitoare, traducere de Adina Arsenescu, ediția a II-a revăzută și adăugită, apărut de curând la Fundația Culturală Memoria.

Cuvântul introductiv este semnat de doamna Micaela Ghițescu. S-a aflat, împreună cu autoarea, în anii ?50 în penitenciarul pentru femei de la Mislea, județul Prahova. Annie Samuelli, condamnată la 20 ani, era deținută la ?Secretul mare?, un grup de celule izolate de celelalte. Împreună cu sora ei făcea parte din așa-zisul lot ?anglo-american? (cei care avuseseră legături cu reprezentanții diplomatici ai Angliei și S.U.A.). Pornind de la amintitul volum, ne-am adresat doamnei Micaela Ghițescu cu rugămintea de a evoca acele vremuri.

Câteva cuvinte despre interlocutoarea noastră. S-a născut în Capitală, în 1931. Tatăl, Constantin Ghițescu, era un chirurg binecunoscut în Bucureștii interbelici. Mama, Maria-Eliza, licențiată în litere, venea dintr-o familie de aromâni, Papacostea, cu străluciți membri în viața academică, universitară sau publică. Paralel cu studiile liceale, Micaela Ghițescu a frecventat și cursurile Liceului francez din București, ?vină? pentru care a fost arestată în 1952, pe când urma cursurile Secției de limba franceză a Facultății de Filologie.

După eliberarea din detenție, a întâmpinat greutăți felurite până a reușit să-și găsească un serviciu pe măsura pregătirii universitare. S-a căsătorit cu dr. Petre Ionescu-Stoian, profesor universitar, director al Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului și de Cercetări Farmaceutice, decedat în 1985. Între 1996 și 2001, institutul a purtat numele soțului ei.

Până la pensionare (1987) a fost încadrată la Biblioteca Centrală Pedagogică din București. Între 1964 și 2002 a publicat peste 50 de traduceri din autori clasici și contemporani, din literaturile portugheză, braziliană, franceză, hispano-americană și engleză, printre care: Fernando Pessoa, Paulo Coelho, Julien Gracq, Henry Fielding, Miguel Ángel Asturias ș.a. A transpus în portugheză din poemele lui Lucian Blaga, George Bacovia. La Lisabona a publicat, în două ediții, un dicționar de proverbe în cele cinci mari limbi romanice (franceză, spaniolă, italiană, română, portugheză).

Este membră în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, laureată a trei premii ale Asociației Scriitorilor din București, a Ordinului ?Serviciul Credincios? în rangul de Cavaler (România, 2000) și a ordinelor braziliene ?Rio Branco? (1998) și ?Cruzeiro do Sul? (2001), primind și diplomele de merit ale Institutului ?Cam?es? din Portugalia (1999) și Institutului Brasil-Rom?nia (2000).

Convorbirea noastră a avut loc în casa în care trăiește de când s-a născut. Era ziua de Sf. Nicolae a anului trecut. Peste oraș ningea cu fulgi mari, ca în vechi povești. Noi depănam nefericite istorii?

? M-am născut într-o familie de intelectuali dintre cei care, neavând avere, nici din partea mamei, nici din partea tatălui, au reușit totuși să-și facă un nume și să obțină un oarecare prestigiu în societatea românească. Intelectuali dintre acei care, în perioada dintre războaiele mondiale, au făcut într-adevăr fala societății românești.