Întrucât împrejurări neprevăzute, printre care îmbolnăvirea autorului în toamna anului 2000, au amânat tipărirea prezentelor memorii, voi prezenta și perioada politică a alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale din România, în anul 2000.

Sondajele de opinie ale numeroaselor agenții de prognoză, unele destul de noi, erau contradictorii, scoțând favorite partidele care plăteau sondajul dar, majoritatea indicau un succes al stângii, mai ales a PDSR.

Alegerile locale au avut loc în ziua de duminică 4 iunie 2000.

La capitolul ?Consilii județene?, rezultatele votului, cu cea mai mare relevanță pentru politică, arată astfel: PDSR - 28,87%, PD - 11,93%, CDR - 9,08%, APR - 10,07%, PNL - 9,37%, PRM - 2,81%, UDMR - 3,06%, UFD - 2,2%,?

În intervalul de timp între alegerile locale și parlamentare, s-a modificat prin Ordonanță de urgență, Legea electorală, la negocieri participând, printre alții, Ion Iliescu, din partea PDSR, și Ion Diaconescu, din partea CDR. În esență s-a modificat pragul electoral de intrare în parlament, de la 3% la 5%, iar pentru coalițiile de partide s-a convenit o majorare de 3% pentru primul partid în plus și 1% pentru următoarele. Convenția democrată era compusă din PNȚCD, UFD, ANCD (Ciorbea), PM (Partidul Moldovenilor - Simirad), fiindu-i necesar un prag de 10% pentru a intra în Parlament. Se știe că Iliescu a încercat și în 1996 să introducă procentajul suplimentar pentru coalițiile de partide, dar nu a reușit datorită opoziției CDR, care pe atunci nu era la putere. Este un mister cum Diaconescu a putut accepta această măsură, de introducere a pragului suplimentar printr-o Ordonanță de urgență, când era încă la putere, avea majoritatea în Parlament și în guvern, unde prim ministru era Mugur Isărescu. Alternativa, dacă PDSR nu accepta, era să se rămână la situația în care pragul electoral rămânea la 3%, fără nici un procent suplimentar.

La 26 noiembrie 2000 au avut loc alegerile parlamentare și prezidențiale, care au constituit o surpriză pentru toată lumea: PDSR: 155 deputați - 36,61%, 37 senatori - 21,01%, PRM: 84 deputați ? 19,48%, 37 senatori ? 21,01%, PD: 31 deputați ? 7,03%, 13 senatori ? 7,58%, PNL: 30 deputați ? 6,84%, 13 senatori ? 7,48%, UDMR: 27 deputați ? 6,80%, 12 senatori ? 6,90%. CDR, cu 5,04% la Camera deputaților și 5,59 la  Senat nu poate intra în parlament, având sub 10%.

La prezidențiale au intrat, în turul 2, programat la 10 decembrie 2000, Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, primul obținând 66,83% și fiind declarat președinte.

A fost un vot negativ de pedepsire a vechii guvernări și mai ales a PNȚCD, care de la alegerile locale până în noiembrie a pierdut aproape jumătate din electorat.

După acest dezastru electoral, conducerea PNȚCD a demisionat în bloc, lăsând Congresului, din 21 ianuarie 2001, libertatea de a face schimbări radicale. În consecință, Ion Diaconescu este ales Președinte de onoare, Congresul anulează prevederea că pot fi aleși în forurile de conducere membri cu o vechime de minim 5 ani și este ales din primul tur Andrei Marga, care, la rândul său, propune ca prim-vicepreședinte pe Vasile Lupu și ca secretar general, pe Cătălin Chiriță.

În organizația județeană Bacău, principala schimbare a fost demisia lui Ion Corniță din funcția de președinte și desemnarea lui ca președinte de onoare, Biroul județean fiind reconfirmat cu o singură excepție, în vreme ce Comitetul Județean a fost mărit de la 41 la 55 membri, urmând a se face recensământul și reconfirmarea tuturor membrilor.

După cum era de așteptat, noile autorități pedeseriste critică pe toate căile fostul regim, la modul general, fără a indica situațiile specifice și evitând să arate că, în 1996, a lăsat noului guvern o datorie externă de 7 miliarde de dolari, din care 5 miliarde trebuiau achitate în următoarea legislatură.