Pentru reprezentantii partidului comunist, doua erau provocarile venite dinspre populatia evreiasca. Iata cum le sintetiza Chirita: "în viata evreiasca exista doua curente foarte periculoase: al lui Filderman, care toti stim care este politica lui; al doilea, al sionistilor de dreapta cu Zissu... Ei nu se satura sa ponegreasca democratia din tara româneasca, ca sa arate ca este un fel de dictatura fascista".

In cursul discutiilor, Vasile Luca s-a lansat într-un atac de o deosebita virulenta, practic la adresa întregii comunitati evreiesti. Referindu-se la afirmatia lui Chirita, care sustinea ca si militantii sionisti trebuia sa fie atrasi în cadrul Comitetului National Evreiesc, Luca îi reproseaza: "facem un partid nou evreiesc, facem un gheto nou evreiesc. Asta vreti voi? [...] Trebuie o lupta serioasa împotriva elementelor fasciste evreiesti, în primul rând [...] Nu vedeti fascistii din sânul vostru. Când Luca spune ca: jos speculantii, o sa se spuna ca este un antisemit. Dar daca Chirita o sa spuna asta, nu o sa se mai spuna ca este antisemit. Pentru ca Chirita este evreu". Supararea lui Vasile Luca venea din faptul ca în cadrul Comitetului National Evreiesc exista tendinta de a trata populatia evreiasca - cum era si firesc - ca o unitate. "Burghezia evreiasca, în frunte cu Filderman, care l-a sustinut pe Antonescu [...] Si vrei sa faci unitate cu acestia? Pentru ce? Numai si numai pentru revendicarile fata de statul si poporul român. Nu pricepeti si nu încadrati lupta voastra de revendicari juste în lupta noastra de revendicari, a întregului popor român. Noi nu putem tolera, si în special voi nu puteti tolera, ca evreii, pe baza suferintelor, sa-si creeze acum o situatie privilegiata de jaf si asuprire a populatiei românesti [...] Dar noi v-am creat tocmai pentru lupta împotriva reactiunii evreiesti si atunci, focul principal trebuie îndreptat împotriva organizatiilor sioniste, în lupta pentru încadrarea în viata economica, politica si sociala a poporului român".

Vasile Luca dadea si lectii de tactica. Le reproducem si pentru ca, iata, în octombrie l945 se vorbea deja de arestarea lui Iuliu Maniu. "Noi, chiar în lupta noastra interna cu reactiunea, nu arestam pe oameni pentru ca au alte pareri politice decât noi, ci pentru ca speculeaza sau pentru ca au facut deschis actiuni contra Uniunii Sovietice. Si noi niciodata nu am spus ca Maniu trebuie arestat. Si noi nu l-am aresta pe Maniu sau pe ceilalti membri ai partidului lui, daca nu sunt fapte ca ale lui Hatieganu, care a organizat crime, care a trecut la actiuni teroriste. Doar pentru ca ne sunt adversari politici sa-i arestam? Ar fi cel mai usor lucru. Si un popa dintr-un sat, reactionar, este usor sa-l arestezi, ca sa ai satul. Dar cu asta ai satul? Nu. Il faci erou si îti faci satul dusman. Si se va spune ca suntem dictatura unei minoritati asupra unei majoritati. Nu guvernul trebuie sa ia masuri, ci datoria voastra era sa izolati aceste elemente de marea masa a populatiei evreiesti".

La fel de socante sunt si aprecierile lui Vasile Luca despre politica de cadre a partidului comunist. "Nu trebuie sa ne plângem ca, în actuala situatie, cu mostenirea aceasta antisemita grozava, am avut putin o linie politica de a nu ridica elemente evreiesti în conducerea organizatiilor. Si aceasta trebuie sa înteleaga orice evreu comunist. Trebuie sa înteleaga si trebuie explicat, pentru ca ce nenorocire am fi avut în Moldova... Partidul compus din evrei numai, organizatiile celelalte evreiesti, politia, aparatul administrativ, evreiesti. Si atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc? Si în mai multe parti persista asta. Si când noi avem o masa otravita de antisemitism, când vede numai un singur sef sau comisar, spune ca nu mai este politia româneasca, ci politie evreiasca. Si asta este folosit împotriva populatiei evreiesti. Adânceste antisemitismul si este împotriva democratiei si împotriva guvernului. Si reactiunea foloseste aceasta. Ca asta nu este realitatea, stim cu totii, dar este atmosfera [...] Tapi ispasitori sunt evreii de veacuri si noi, deodata, dupa ce antisemitismul a ajuns la culme, prin fascism, aparem si punem toate organele de conducere si în fruntea administratiei elemente evreiesti".

Pe lânga problemele de tactica generala, în cursul sedintei au fost abordate si o serie de aspecte concrete. Tot Chirita se plângea ca atunci când au facut o adresa catre Confederatia Generala a Muncii si au cerut ca, acolo unde sunt locuri libere, sa fie angajati muncitori evrei, li s-a raspuns: "Ca toate locurile sunt ocupate si ca mai vin acum o alta serie de repatriati, adica aceia care au fost prizonieri, o parte din românii evacuati în Germania, care trebuie încadrati în productie." Situatia - spunea Chirita - era grava. "Noi trebuie sa stim ca acest razboi de exterminare, care a fost timp de patru ani de zile, a avut o mare influenta asupra populatiei evreiesti. Mii si mii de evrei nu au nici un mijloc de existenta." Se facuse si un plan, potrivit caruia statul trebuia sa acorde 12 miliarde, organizatia Joint 12 miliarde si alte organizatii evreiesti 3 miliarde pentru crearea unor întreprinderi colective de meseriasi. Nu se facuse nimic concret.

Ii raspundea Elena Stoia: "Ce se întâmpla? Noi avem muncitorii din industria de razboi, pe care trebuie sa-i trecem în industria de pace. Sunt foarte multi, care stau pe spatele statului, cum s-ar spune [...] Avem armata care se demobilizeaza; sunt prizonierii care vin. Si trebuie sa se stie, ca productia noastra este mai mult în textile, la filaturi [...] Si atunci am putea încadra pe tovarasii evrei în textile, pentru ca în metalurgie nu prea lucreaza. Si i-am întrebat daca pot merge sa lucreze în mine, în Valea Jiului. Si au raspuns: daca se poate o munca mai usoara. Si noi cunoastem ca ei fug întotdeauna de o munca mai grea. Acum, în întreprinderi ce se întâmpla? Pleaca evrei pentru aprovizionare si spun ca pleaca de la fabrica, pentru ca asa pot câstiga mai mult. Si sustrag din bani 200-300 000 lei si vin înapoi, ca s-au furat banii. Au fost, bineînteles, dati afara din fabrica. Ei, si cu capitalul care si l-au facut în felul acesta, îsi fac un mic comert".

Specula, fenomen raspândit si familiar în orice tara care trecuse prin razboi, era un alt motiv de disputa. Elena Stoia era nemultumita de ceea ce vazuse la Iasi. "In timpul liber, dupa munca, se duc foarte multi sa faca specula. Si muncitorii sunt contra lor si spun: Bine, atunci a fost antisemitism, dar acum ei vin si ne vând noua cu 2 000 de lei o pâine. Cum sa ne atasam de ei, când suntem muncitori cu ei în fabrica si vin si ne vând dupa masa o pâine cu 2 000 lei. Si s-ar putea încadra în diferite ramuri de productie, dar si la munci grele, nu numai la munci usoare [...] Si daca sunt în productie, dupa masa sa nu mai faca afaceri [s.n.] [...] Daca te duci la evreu în pravalie, gasesti în raft chifle. Si atunci spunem: Noi mâncam pâine neagra. De unde au evreii pâine alba?"

Nici Ghizela Vass nu era multumita. "Merg la tara, iau vite, iau tot si daca îi aresteaza, spun: tocmai pe mine ma arestezi, care am fost în Transnistria? Si jandarmul le da drumul. Mi-a povestit un tovaras, ca este o manifestare si atitudine pur legionara pe care o întrebuinteaza evreii. Daca aveau un concurent crestin, se duceau si îl denuntau, ca: el mi-a împuscat pe fiul meu. Au aceleasi metode pe care le întrebuintau în Transnistria... Si nu numai el, si tov. Bodnaras a spus asta în sedinta."

Ofelia Manole insista mai ales asupra deficientelor C.N.E. "Nu ca n-a reusit sa atraga personalitati, aceasta este o chestiune mult mai mica decât fondul central al problemei si nu vad sa va preocupe. Puneti foarte vag Çlupta împotriva ramasitelor fasciste...? [...] In Moldova sunt vaduvele din pogrom si ele cer, este revendicarea lor asta, ca sa fie încadrate în rândul vaduvelor de razboi. Cum smulgeti aceste vaduve din ghearele reactiunii?"

Urmeaza un dialog în trei, în care, din nou, Vasile Luca are o interventie de o duritate deosebita.

"Tov. Ofelia Manole: [...] Este problema asta si în Ardeal unde, de asemenea, sunt deportati. Sa vada ei ca le luati apararea. Nu sa spuna numai ca sprijiniti guvernul.

Tov. Vasile Luca: Nu prea sunt deportati în Ardeal care au ramas în mizerie. Au devenit arhimilionari...

Tov. Chirita: Avem rapoarte despre oameni care traiesc în baraci."

Cum poate fi rezolvata problema - cel putin în viziunea liderilor comunisti care participau la aceasta reuniune? Pentru Vasile Luca nu era decât o cale. "Numai socialismul da rezolvarea definitiva si chiar acesta numai în faza a doua. Am vazut si în experientele Uniunii Sovietice. Si trebuie sa va spun, ca în acest razboi oarecare antisemitism s-a creat si în Uniunea Sovietica, prin atitudinea evreilor, care au provocat aceasta. Eu nu vreau sa acuz acum, dar vorbesc din punct de vedere obiectiv [...] Si iata, prin împrejurarile acestea, s-a ridicat chiar acolo putin din nou la suprafata problema; si mai mult la noi, unde am avut un antisemitism formidabil si fascismul, pentru care noi trecem la reeducarea maselor, a unei parti fascizate a tineretului si populatiei. Este fals însa de a pune problema evreiasca ca unitara. Unde este unitatea evreiasca? Vrei sa scoti poporul evreu din nou? Vrei sa-l izolezi din nou? Insasi acest fapt, de încadrare în viata economica, politica, sociala a poporului român cere nu unirea, ci farâmitarea evreimii. Asta este dialectic. Unesti ca sa farâmitezi pe urma si mai mult, sa dispara ca popor, sa se contopeasca cu poporul român.

Tov. Ofelia Manole: Asta este de fapt viitorul poporului evreu. Nu-i ca alte popoare.

Tov. Vasile Luca: Da, nu îl poti aduna din toate tarile, ca sa creezi un stat artificial, pe socoteala altor popoare."

Periodic, asemenea rabufniri de antisemitism aveau sa se repete în sedintele tinute cu usile închise, la cele mai înalte paliere ale puterii comuniste. Dincolo de lozinci si de fatada egalitatii între "nationalitatile conlocuitoare", documentele ce încep sa iasa din arhive ne înfatiseaza o imagine cu totul diferita, în care antievreismul alterneaza cu antiisraelismul.