Aproape o viață întreagă "povestea" pe care încerc acum s-o reconstitui, dintr-un fond "secret" al memoriei mele, a trebuit să rămînă nespusă. O aflasem, copil fiind, la Făgăraș, de la tatăl meu, cu condiția să nu vorbesc despre ea cu nimeni, mai ales la școală. Într-unul din rarele momente în care Tata ne spunea cîte ceva despre tinerețea lui (născut în 1924, în Ieud -- Maramureș, trecut prin calvarul refugiului după Diktatul de la Viena, stabilit, după incredibile aventuri, mai întîi în București unde "prinde" marele cutremur și rebeliunea legionară, apoi la Făgăraș), ne-a povestit despre Regele Mihai. Spărgînd, în mintea mea de copil, în zeci de cioburi, prima mare minciună din manualele pe care nici nu vroia să le vadă, de cîte ori, la început de an școlar, încercam să i le arăt. Ne-a povestit, așadar, cum acesta, de cîte ori se afla la Sinaia, la Castelul Peleș, cu Regina-mamă Elena, venea, singur, fără suită, fără pază, însoțit doar de cîinele său, un ciobănesc german splendid, cu automobilul pînă la Făgăraș de unde cumpăra prăjituri de la celebra cofetărie "Embacher" (în Jurnalul fericirii, N. Steihardt o așează pe primul loc în România într-un top al celor mai celebre cofetării!), iar pe drum, între Făgăraș și Sinaia, mai cumpăra flori de la, nu mai puțin celebrele Sere de la Codlea. Pentru mama Sa! Cu Regatul sfîrtecat de jocul cinic al marilor puteri ale timpului, angajat într-un război care, în final, deși a salvat (în mare parte) Regatul, a adus republica (bolșevică) și i-a smuls cu brutalitate coroana, Comandantul Suprem al Armatei Regale Române găsea timp pentru un gest de o tandrețe umană excepțională. Toată iubirea lui, asemenea sutelor de mii de tineri români din acei ani, era împărțită între Țară și Mamă.  Dar,  întregul simbolism moral, al acestui atît de simplu gest nu-l voi mai descifra acum.

                 Acum, în acest moment solar al istoriei noastre, voi spune și eu, cu recunoștință și cu mîndria de a mă putea declara liber un supus al Majetății Sale, doar 

                                     "Trăiască Regele

                                     În pace și onor,

                                     De Țară iubitor

                                     Ș-apărător de Țară!"

                  Nu orice om de pe planetă se poate legitima pe sine astfel: sunt supusul celui mai longeviv suveran din istorie!