"In fiecare zi iau lectii de româna"
Ce simtea principele Carol în acele prime zile dupa sosirea sa în România? Ce impresie i-a facut noua lui patrie? Dar oamenii? Iata câteva întrebari carora a încercat sa le raspunda el însusi. Si a facut-o prin câteva scrisori redactate în acele zile pline de încordare. Ele contin numeroase detalii si informatii inedite care completeaza în mod semnificativ cunoscutele memorii ale monarhului român cu privire la primii sai ani de domnie.

Iata un fragment din prima scrisoare trimisa de el la 16 mai 1866 tatalui sau, persoana caruia i se destainuia în mod curent: In noua mea patrie m-am bucurat de o primire imposibil de descris prin cuvinte: din toate partile mi-au fost trimise asa de multe dovezi de iubire si simpatie care au usurat mult începutul maretei, frumoasei dar si nesfârsit de grelei mele misiuni. Aici am de-a face cu un popor care are mult suflet. Nu numai Capitala îmi da zilnic aceste dovezi, ci toata tara...

Cele 8 zile de când sunt aici a trebuit sa le petrec în cea mai mare parte la masa de lucru, deoarece sunt infinit de multe de facut. In fiecare zi este Consiliu de Ministri, de doua ori pe zi, de la 12 la 2, si seara, de la 10, adesea pâna la unu noaptea. Saptamâna aceasta, daca ne va lasa în pace politica externa, ma duc la Iasi, unde voi cunoaste o alta parte a tarii. Dinspre Turcia sosesc zilnic vesti nelinistitoare, asa încât sunt silit sa iau masuri militare energice. In acest scop, în fiecare zi se tine si un consiliu de razboi de doua ore..."

Zece zile mai târziu, la 26 mai, principele Carol îi scria protectoarei sale din Paris, Hortense Cornu:

...Incurajat fiind de oameni sinceri, spre sa ajung la un rezultat fericit pe plan intern, în pofida intrigilor care vin din toate partile; pentru a asigura tarii o pozitie stabila îmi trebuie însa urgent concursul marilor puteri si aici contez mai ales pe Franta. Sublima Poarta ne este foarte ostila în acest moment... Atitudinea domnului Moustier [ambasadorul francez] la Constantinopol este foarte echivoca, se pare ca urmeaza mai mult instructiunile generalului Ignatiev [ambasadorul Rusiei] decât pe cele ale propriul sau guvern. Ar trebui sa i se dea instructiuni foarte clare si sa i se spuna ca nu are de sustinut decât interesele Frantei, care, am convingerea, ca nu ne este ostila. Imparatul a avut întotdeauna simpatie pentru România, i-a sustinut interesele; acum sunt convins ca o va face, cu atât mai mult cu cât u membru al familiei sale s-a urcat pe tronul ei, ce i s-a dat prin sufragiu universal. Conferinta [puterilor garante] nu se poate decide în fata faptului împlinit, dar eu cred ca Imparatul, acceptând acest fapt împlinit recunoscându-ma, va face ca si celelalte puteri sa-i urmeze exemplul. Acum, draga Hortense, trebuie vorbit direct cu Imparatul, caci acest interimat nu este bun pentru tara. Ma tem mereu de intrigile Rusiei si pentru aceasta sper sa pot negocia cu ea o alianta de familie...
Situatia este destul de dificila; eu lucrez zi si noapte si singurul meu interes este sa fiu util tarii mele, careia îi sunt devotat trup si suflet; spuneti aceasta Imparatului, va rog, si contez pe el în orice împrejurare, caci el este singurul care are cele mai dezinteresate intentii fata de România. Daca dvs. stiti un bun secretar francez, care sa fie inteligent si sa posede un stil frumos de redactare, atunci trimiteti-mi-l... In fiecare zi iau lectii de româna, limba este destul de grea. Daca credeti caeu trebuie sa scriu Imparatului aveti amabilitatea sa-mi telegrafiati..."

Intrigantii la lucru
Cu inteligenta si entuziasmul care o caracterizau, doamna Cornu s-a grabit sa-i raspunda protejatului sau, încurajându-l si dându-i o multime de sfaturi, care surprind prin perspicacitatea si buna cunoastere a starilor de lucruri din România (scrisoarea este datata 30 iunie, dar la Bucuresti a sosit abia în 19 iulie):

In pofida dificultatilor ce va sunt facute - scrie ea - si în ciuda norilor negri ce se profileaza la orizont, sper ca generoasa dvs. hotarâre va triumfa. Daca nu are orbirea celor care se prabusesc, Poarta va întelege - cel putin - ca este mai bine pentru ea sa va aiba pe dvs. ca principe [în România] decât pe rusi ca invadatori sau pe austrieci...

L-am vazut pe Imparat în urma cu 15 zile; nu-l mai vazusem de mult. Abia am intrat si-mi spune:
- ei bine, cum a rezolvat Carol aceasta afcere?
Eu i-am povestit tot ce stiam...
- Si eu sunt încântat - îmi spune el; în calitatea mea de membru al Conferintei [puterilor garante] ar fi trebuit sa ma opun.
- Aceasta n-ar fi servit cu nimic Maiestatii Voastre.
- Pai cum asa? Mi-au aruncat afacerea asta în spinare si dvs. stiti foarte bine ca eu sunt...
A râs si el împreuna cu mine. Mi se pare ca va poarta o mare prietenie si la acea data credea ca Turcia va întelege suficient de bine interesele dvs. pentru a nu interveni. Dupa ce nu l-am mai vazut, si va voi spune de ce, i-am scris totusi de doua ori. Agentul dvs. [Balaceanu] va va da raspunsul. I-am cerut Imparatului sa-l primeasca...

Am vazut scrisori din Bucuresti care va aduc mari elogii...

Stiu ca regele Leopold [al Belgiei] vi s-a dat ca exemplu de principe constitutional. Este bun în principiu, dar românii dvs. nu sunt belgieni, ei nu au ajuns la acel grad de civilizatie, de stiinta politica pentru a permite principelui sa fie ca regele Leopold, si de altfel aceasta conduita n-a fost deloc profitabila Belgiei. Cred ca va va trebui mai multa initiativa decât lui Leopold.

Ati discutat cu dl. Falcoianu?(1) Se face mare caz aici de el ca om cu dreapta judecata si caracter. Vedeti-l, va va lumina asupra oamenilor si lucrurilor...

Am reflectat la [fratii] Bibescu, pentru ce sa nu-i angajati? De ce sa nu vi se prezinte cel de-al treilea, George, care tocmai s-a întors din Mexic, daca am sti ca ar vrea sa va fie ofiter de ordonanta? In caz ca veti dori, ar fi posibil sa aflam daca vrea. Dar, mai aproape sau mai departe de dvs., fiti rezervat fata de ei. Nicolae, cel de-al doilea, este un om de o inteligenta iesita din comun, se spune. Eu nu-i cunosc decât pe ceilalti doi(2). Mai ales feriti-va de cumnatul lor, generalul [I. Emanuel] Florescu, om compromis..."

Carol i-a raspuns imediat. Daca tonul general al scrisorii se mentine în limitele optimismului, ici-colo para semnele de îngrijorare:

M-as tine foarte departe de probleme daca situatia nu ar fi atât de dificila datorita intrigilor de care sunt înconjurat. Regret sa o spun, dar aici este tara intrigilor. Dusmanii ordinii stabilite acum fac tot posibilul pentru a provoca tulburari, prin care vor sa dovedeasca faptul ca principele strain nu înseamna deloc salvarea tarii... Focarul cel mai periculos... sunt Bibestii si fostii ministri ai lui Cuza: Florescu, [M] Marghiloman etc. Acestia si-au dat mâna cu consulii Austriei si Rusiei care nu înceteaza sa intrige. Un om sincer si devotat starii actuale de lucruri este [consulul francez] dl. d'Avril, dar si el are o situatie grea, caci Bibestii si chiar misiunea [militara] franceza intriga contra lui, pentru a-l face sa plece de aici, sperând sa aiba în continuare o persoana de-a lor.

Bibestii trimit rapoarte direct lui Drouyn d[e] L[huys]... Spuneti Imparatului ca Bibestii sunt cei mai mari dusmani ai mei, ca ei nu ascund aceasta deloc, ca s-au purtat fata de mine în modul cel mai nepotrivit, nu au încetat sa raspândeasca aici si în strainatate calomnii despre mine. N[icoale] Bibescu spunea într-o zi în înalta societate ca este bine ca principele Carol si-a facut fotografii, caci acestea vor fi singurul lucru ce va ramâne în tara.

Misiunea franceza este toata ziua cu B[ibescu] si acesta este deja un motiv pentru care doresc ca ea sa fie rechemata. Ultimul articol din Revue des Deux Mondes, în care se spune ca eu sunt dezertor, a fost publicat de catre Bibesti si misiunea franceza. Prin relatia lor cu Parisul sunt atât de puternici. Cum sunt supusi francezi, Imparatul ar face bine si tarii si mie daca i-ar rechema la Paris...

Ziarele v-au informat despre schimbarea de guvern [de la 15/27 iulie 1866]. Printul [George] Stirbei a intrat în guvern pentru afaceril externe; este foarte frumos din partea sa. Ion Ghica a preluat presedintia, Lascar Catargiu cu toate ca este [fostul] meu ministru, intriga contra mea cu Bibestii, cu fostul prefect de politie etc. Sunt multumit ca m-am debarasat de el. [Ion C.] Bratianu si [C.A.] Rosetti, la care tin mult pentru ca îsi iubesc tara si-mi sunt cu totul devotati, au dorit sa se retraga din guvern, zicând ca ma vor putea servi mai bine din afara lui; cred ca au dreptate.

Criza financiara este teribila si ea ne va ucide daca nu gasim iute un împrumut. Aceasta criza îi ajuta mult pe intriganti sa actioneze si sa incite... Pentru a echilibra bugetul am fost silit sa impun impozite, sa diminuez salariile si pensiile pentru sase luni. Din toate partile am primit plângeri si reclamatii si se spune: "Sub Cuza s-a furat, dar el n-a permis niciodata o astfel de masura". Astfel de consideratii sunt dezagreabile, dar cum suntem fortati sa luam asemenea de masuri pentru a salva tara, trebuie sa avem curajul sa trecem peste ele.

Luptele de partid sunt aici ca în nici o alta tara: partidele se manânca [unele pe altele]. Pentru sinceritate, cred ca pot conta mai mult pe stânga decât pe dreapta. Boierii nu si-au pierdut înca speranta; odata recunoscut [de marile puteri], sper ca aceasta va înceta..."

Un capitol delicat: Bratianu
Situatia era într-adevar grea. Criza financiara devenise acuta, lipsa de numerar provocând greutati enorme în plata serviciilor administrative si a salariilor pentru armata. Foametea, datorata secetei, cuprinsese lumea satelor, iar o epidemie de holera (ultima din epoca moderna) provoca mii de victime.

Doamna Cornu stia - se pare - mult mai multe decât aflase din scrisoarea lui Carol si îl sfatuia pe protejatul sau sa ia masuri energice:

Aici la Paris si în guvern - îi scria la 27 iulie 1866 - nu suntem foarte satisfacuti de ceea ce se petrece în România...

Consulul general al Frantei la Bucuresti va este foarte devotat si depesele sale va sunt favorabile. Dar guvernul francez vede cu ochi rai guvernul dvs. si mai ales faptul ca dl. Bratianu a capatat o autoritate atât de evidenta asupra dvs. si a ministrilor. In 1852 sau 53, dl. Bratianu a fost implicat într-o conspiratie împotriva vietii lui Napoleon al III-lea... [vezi articolul lui Paul Dimitriu din acest numar]. In acea vreme era în comunitate de idei si fapte cu Mazzini si Ledru Rollin. Eu nu-l acuz pentru ceea ce a fost. Dar acum atotputernicia sa asupra dvs. va raceste în mod deosebit relatia cu guvernul de aici. Cu toate acestea, în pofida Victoriei de la Sadova [a trupelor prusiene asupra austriecilor, din 3 iulie 1866], aici exista înca cea mai buna sustinere a dvs. Imparatul va este favorabil dvs. personal. Dar nu a voit sa-l primeasca pe dl. Bratianu când a venit la Paris [pentru a discuta problema aducerii lui Carol pe tronul din Bucuresti]. N-am considerat ca trebuie sa va spun toate acestea de la început, caci nu ma gândeam ca îl veti lasa pe dl. Bratianu sa guverneze în numele dvs., cum spune cineva care a sosit de la Bucuresti. Acum reflectati la toate acestea.

Se spune ca nimic nu se face la dvs., ca totul ramâne în suspensie, ca rechizitiile care au fost decretate au dat prilej unor furturi scandaloase din partea anumitor autoritati si ca nu sunt pedepsite. Coruptia este cancerul care macina aceasta natiune, trebuie sa-l extirpati în forta...
L-am vazut ieri pe Imparat; mi-a spus ca veti fi recunoscut..."

A fost o întreaga discutie: daca Bratianu a fost sau nu primit la Napleon III cu ocazia demersurilor pentru aducerea unui print strain în România. Multi au sustinut ca ar fi existat o astfel de întâlnire, unde s-ar fi discutat despre persoana lui Carol I. Din aceasta scrisoare rezulta contrariul, mai mult, se dau si amanunte care ar fi facut imposibila o astfel de întâlnire.

Pentru a-si sustine cauza în principalele capitale europene, Carol se decide sa-l trimita în misiune pe Dimitrie Bratianu. In acest scop, îl recomanda calduros doamnei Hortense Cornu, ca pe un om de mare încredere, solicitându-i sprijinul (scrisoarea este din 30 iulie/11 august): Scrisoarea dvs. din 27 iulie am primit-o abia ieri prin Constantinopol. Mii de multumirii pentru amabilele dvs. informatii. Va recomand pe dl. D. Bratianu, fratele lui I. Bratianu, cel despre care v-au facut sa credeti ca domneste în locul meu. In orice caz, vreua sa stiti ca Bratianu are multi dusmani aici în tara; în primul rând, pentru ca a fost întotdeauna cinstit si a avut via dorinta de a-si vedea tara mare si prospera. Stiind ca este vazut cu ochi rai de guvern, m-am abtinut sa-i arat mai multa încredere decât celorlalti domni, dar cu toate acestea este considerat atotputernic deoarece el m-a invitat si m-a condus în tara. Fratele sau va va vorbi despre situatia lui, trebuie doar sa-l întrebati. Puteti sa aveti toata încrederea în D. Bratianu... Apartine Partidului liberal moderat si este un om foarte luminat... Are o misiune oficiala de a sustine interesele noastre la Paris, Berlin si Londra. Puteti sa-l ajutati mult în împlinirea misiunii sale, acordându-i concursul dvs. Stiind cât va interesati de cauza noastra, îndraznesc sa-l recomand dvs., draga si buna Hortense.

Accept secretarul francez cu conditia ca dvs. sa mi-l trimiteti... Voi avea nevoie de un francez care sa poata fi folosit în afacerile externe. Din nefericire, timpul îmi lipseste caci as putea sa va scriu pagini întregi despre diverse chestiuni. B[ratianu] trebuie sa va informeze despre toate.

D'Avril ne este sincer si trebuie sa ramâna; despre atitudinea Portii, Bratianu va va spune tot..."


Un om potrivit, la loc potrivit
Citind scrisorile Hortensei Cornu adresate în acele vremuri atât de tulburi principelui Carol nu-ti poti reprima întrebarea: cine era de fapt consilierul cel mai eficient al proaspatului sef al statului român? Poate vom gasi raspunsul reproducând câteva pasaje dintr-o alta epistola pe care influenta doamna pariziana i-a adresa lui Carol în octombrie 1866:

V-am scris ieri o lunga scrisoare despre instructiunea publica. Astazi vreua sa va vorbesc despre Balaceanu. El a cerut si obtinut un concediu. Cred ca este un lucru dezavantajos pentru dvs. Dl. Balaceanu este bine vazut aici, este placut Imparatului, este distins, foarte inteligent. Defectul sau este nervozitatea. Ca ministru, acest defect ar fi grav, ca agent diplomatic este fara importanta. Si cum aici, dupa câte vad, el place atât Imparatului cât si guvernului si noului ministru [de externe], mi se pare ca ar fi imprudent sa-i schimbati, cu atât mai mult cu cât dl. Balaceanu a contribuit în aceeasi masura cu dl. Bratianu la alegerea dvs., în sensul ca a pregatit totul aici pentru ca sa se creada în necesitatea unui principe strain. In acest scop, a scris de mai multe ori Imparatului... Va trebuie aici un om inteligent, cu maniere distinse, care sa placa; el are toate acestea, evitati sa-l schimbati, cu atât mai mult cu cât stiti ca în Principate sunt doi oameni ce va sunt indisolubil atasati: dl. Bratianu si el. Unul actioneaza în interior, altul în exterior, amândoi vazând în dvs. colacul de salvare a tarii lor.

Credeti-ma, lasati-l aici pe Balaceanu, mai ales nu-l înlocuiti printr-un om putin cunoscut si ridicol de statura, despre care sevorbeste. Aveti nevoie de el aici în viitor, nu trimiteti pe cineva fara prestigiu sau fara imagine. In vreme ce v-am scris ca numele lui Bratianu socheaza guvernul [francez], astazi va spun ca Balaceanu este bine vazut... Asteptând întoarcerea d-lui Balaceanu, dl. [Petre P.] Carp poate sa gireze agentia. Este un baiat inteligent si care mai târziu va va putea aduce servicii. A studiat la Bonn cu fratii dvs.

Ubicini mi-a vorbit despre functia de mare sambelan vacanta. Ar vrea sa-l vada acolo pe prietenul sau Nicolae Golescu, general al garzii nationale, daca accepta. Este unul din numele mari ale tarii si un om fara pata, prieten al lui Bratianu, stimat de toti. Este o personalitate unanim respectata si ar fi bine sa-l luati pe lânga dvs..."



(1) Presupun ca se refera la Scarlat Falcoianu (1828-1876), jurist cu studii la Paris, prim-presedinte al Inaltei Curti de Casatie.
(2) In realitate, erau patru frati, cel mai mare - Grigore - fusese adoptat si crescut de banul Brâncoveanu, purtând si el acest nume. In cazul nostru, este proba despre trei dintre frati, în oridinea reala a vârstei, - Nicolae,George si Alexandru - cu totii însa fii ai fostului domnitor Gheorghe Bibescu. Toti trei traiau în Franta, unde îsi facusera cariere militare; George si Alexandru participasera la campania din Mexic a împaratului Maximilian de Habsburg (1864-1867).