Din Nordul extrem al țării, am primit o luare de atitudine foarte severă față de totalmente inadecvatul, chiar indecentul comportament public al Președintelui României în legătură cu persoana, personalitatea, rolul și locul în istoria națională dar și europeană, ale Majestății Sale Regele Mihai I de România. Nu am vrut să postez această opinie în chiar ziua Regelui, transformată, grație inițiativei unei părți a aleșilor din Parlamentul României, într-o mirabilă zi a memoriei, adevărului, demnității și speranței dar, cum  grobianismul Președintelui și a "oamenilor" săi îmbracă ?forma continuată?, am decis să fac publică această sancțiune morală (desigur, fără nici un fel de urmări - sper de ambele părți!) pronunțată de un "cerșetor" nobil al Republicii. (Vasile Gogea)


Președintele mitocan i-a dat Regelui un cap în gură

      Lucrurile sunt cunoscute:  dl președinte al României Traian Băsescu a făcut despre Regele Mihai niște afirmații, care ne-au făcut pe foarte mulți dintre noi se ne simțim prost că suntem reprezentați, ca națiune și ca țară, de un astfel de individ. Anume, că Regele Mihai, prin abdicarea sa impusă la 30 decembrie 1947, ar fi trădat România, că s-ar fi comportat ca o "slugă a rușilor", etc.

       Personal, la fel ca o mare parte a istoricilor importanți de azi, fie din România fie din străinătate, sunt de părere că actul Regelui de la 23 august 1944 nu avea alternativă valabilă și viabilă pentru România. Dacă Regele Mihai nu l-ar fi arestat pe Antonescu la 23 august 1944 și nu ar fi ordonat încetarea războiului împotriva URSS și întoarcerea armelor împotriva lui Hitler, situația istorică a României ar fi fost infinit mai tragică.

       Războiul și-ar fi continuat cursul implacabil. Germania hitleristă ar fi fost în mod sigur până la urmă înfrântă, probabil cu o întârziere de vreo jumătate de an, dar oricum ar fi fost doar o chestiune de timp. Poate că americanii ar fi avut ocazia să experimenteze bomba atomică nu în Japonia, ci în Germania, nu asupra Hiroshimei ci asupra Berlinului. Dacă noi am fi mers alături de Hitler până la capăt, așa cum de fapt voia mareșalul Antonescu, campania din iarna anilor 1944-1945 nu s-ar mai fi purtat în Cehoslovacia, în Munții Tatra, ci pe teritoriul României, pe linia de fortificații  Focșani - Nămoloasa - Galați, realizată la ordinul mareșalului, și pe Carpații Orientali. România ar fi fost pustiită cumplit de război și rușii ne-ar fi ocupat oricum. Numai că, în acest caz,  harta României ar fi arătat cu totul altfel. Rușii nu s-ar fi limitat să ne ia doar Basarabia, adică Moldova dintre Nistru și Prut, ci și Moldova de dincoace de Prut, iar Ardealul în mod sigur l-ar fi dat Ungariei. Frontiera dintre URSS și Ungaria comunistă ar fi trecut pe la Borșa, pe Prislop și de acolo spre sud, pe culmile munților, până la Brașov. Să nu uităm că Stalin a intervenit personal și a dat Ardealul de Nord înapoi României, cu condiția ca Regele Mihai să accepte guvernul comunist al lui Petru Groza. Dobrogea ar fi fost dată la bulgari, pentru că unele cercuri comuniste din Bulgaria, la fel ca și Odoviciuc în Maramureș, îi cereau deja lui Stalin ca această țară de limbă și cultură slavă să intre în componența URSS, iar pentru aceasta avea nevoie de un "coridor" geografic, adică de Dobrogea. Compensația infimă ar fi fost aceea că un individ de neam prost precum Traian Băsescu, născut în Dobrogea, s-ar fi fost născut nu în România, ci?  în Bulgaria!  

       Dacă Regele Mihai nu ar fi făcut actul de la 23 august 1944, România postbelică ar fi fost redusă de către învingători la dimensiunea minusculă a unei țări așa cum a fost ea înainte de 1859, cuprinsă între Vrancea ? Galați,  Mehedinți, Carpați și Dunăre. Pe Regele Mihai Istoria l-a pus în situația tragică de a-l sacrifica pe mareșal și o parte a Armatei Române, aflată în luptă nemijlocită cu inamicul sovietic, pentru a salva ce se mai putea din teritoriile istorice ale României. Pentru faptul că după război am avut o Românie pe care o avem și azi, trebuie să fim recunoscători clarviziunii Regelui Mihai. La fel, și mareșalul a fost pus de către Istorie de asemenea în situația tragică de a accepta sacrificiul, respectiv condamnarea sa la moarte, pentru satisfacerea setei de răzbunare și a urii antiromânești a rușilor învingători. Stenogramele de la procesul lui Antonescu demonstrează că mareșalul era perfect conștient de acest lucru.

      Atunci de ce dl. Băsescu judecă complet greșit istoria noastră recentă și pe protagoniștii ei? Cu ce scop l-a insultat pe Rege, aparent gratuit?  Explicațiile ar fi mai multe. In primul rând, dl Băsescu vrea să manipuleze un anumit segment de electorat, oameni cu o anumită vârstă, cu o educație mai mult patriotico-militară decât una istorico-științific-obiectivă, care îl privesc pe mareșalul Antonescu ca pe un om de mare caracter și un erou tragic, iar pe Rege ca pe unul vinovat de destinul lui Antonescu. Președintele Băsescu nu e chiar atât de prost, el vrea să culeagă voturile acestui electorat, insultându-l pe Rege în stilul său, la modul cel mai mitocănesc cu putință. Mitocanul știe că Mareșalul mort valorează, electoral vorbind, mai mult decât Regele aflat în viață.

      Apoi este posibil ca în același timp dl. Băsescu să și creadă sincer în ceea ce spune despre Regele Mihai. Este de fapt o chestiune de educație. Dl Traian Băsescu s-a născut, a crescut și a fost educat într-o familie de militar, în sensul că tatăl d-sale a fost ofițer MApN. Dar nu orice fel de ofițer, să nu vă închipuiți că ar fi fost ofițer din vechea Armată Regală Română. Nu. Tatăl d-lui Băsescu, viitorul securist de la Anvers, a fost făcut ofițer de către comuniști, după epurările din Armată  din anul 1948, a fost făcut ofițer din simplu soldat, la apelul bocancilor, fără școală militară și fără sentimentul onoarei militare. Tatăl dlui Băsescu a fost în mod sigur o slugă a comuniștilor ruso-români din anii ?50. Așa se explică, după părerea mea, faptul că de ziua Regelui, în loc să-i zică în Parlament un ?La mulți ani?, măcar de complezeță și dând curs unor minimale uzanțe diplomatice, președintele mitocan și-a luat parașutele din Camera Deputaților și a plecat furios, vânăt de invidie pe popularitatea uriașă a Regelui.

      Diferența dintre Regele nostru și Președintele nostru este simplă. Este aceea că Regele a fost educat ca să fie Rege, iar Președintele a fost educat ca să facă bișniță prin porturi. Iar situațiile problematice să le rezolve prin lovit cu  capul în gură și fugit înapoi pe navă. 

      Nicolae IUGA