1941

Joi 16 ianuarie . Mare neliniste în atmosfera Capitalei. Grupuri, grupuri de legionari, în uniformele lor verzi, alearga grabiti, pe jos sau în camioane. Dupa fetele lor posomorâte, deduc ca situatia e serioasa si ca n-au vesti bune de la Berlin. Jung pe la 11 la C. Mihaescu, unde gasesc si pe Lupu. Mihaiescu a aflat ca Antonescu s-a reîntors ieri seara, dar nu stie nimic despre discutiile avute cu Hitler, stie doar atât; ca în cercurile legionare domneste mare neliniste si ca tensiunea dintre legionari si Antonescu n-a fost niciodata atât de mare. Lupu a vazut pe la 9 si ceva pe Dinu Bratianu si pe dr-ul Angelescu. Si ei sunt foarte nelinistiti de încordarea dintre Antonescu si legionari. Dinu Bratianu a aflat de la Gh. Bratianu, aseara târziu, ca Antonescu s-a întors foarte bine dispus dupa discutiile cu Hitler, care tine mult sa fie liniste si ordine în tara. El ar fi capatat "mâna libera" din partea Reichului, în caz ca legionarii ar refuza sa intre în legalitate. Ica Antonescu, de la care detine Gh. Bratianu aceste informatii, i-a mai spus ca Antonescu "va soma în scris pe Sima sa se încadreze loial în ordinea stabilita, amenintându-l ca altfel despartirea este inevitabila". Aceasta informatie pare verosimila...

Seara avem musafiri pe vecinii nostri, sotii Sfat si fetele lor. El a fost judecator la Husi si Galati; acum este pensionar. Sotia lui este originara din Galati, dintr-o familie foarte buna; el pare tigan de origine. A obtinut locuinta prin Ralea, pentru ca a fost un timp judecator la Husi, unde i-a facut diferite servicii. Stiam mai de mult ca este înfocat antisemit si ca nu înghite pe Lupu. Azi aflu ca este legionar înfocat, ca si fetele sale; cea mai mare, Sanda, este studenta la Litere, iar cea mai mica e eleva la Liceul "Iulia Hasdeu", în aceeasi clasa cu Ioana. Pentru prima data am discutat cu Sfat problema legionara. Fara nici o jena a facut apologia lor, a atacat violent pe Antonescu si a declarat ca "foarte curând" va avea loc "divortul inevitabil" dintre legionari si general. In continuare, el m-a prevenit ca "ar fi bine sa ma astâmpar si eu, caci am copii" si ca "daca Maniu si Lupu vor mai continua sa se agite, se vor lua masuri si în contra lor". M-a surprins foarte neplacut aceasta iesire din partea lui Sfat. Dar ceea ce m-a indignat si mai mult a fost declaratia fiicei sale, Sanda. "Daca cuibul din care fac parte, a spus ea, în fata parintilor ei, mi-ar cere sa împusc pe tata, as face-o fara un pic de ezitare". " In cazul acesta, i-am spus eu, ridicându-ma în picioare, îti multumesc ca m-ai prevenit si te rog ca pe viitor sa nu ma mai frecventezi". Toata familia Sfat s-a sculat în picioare si a plecat fara sa ne mai zicem buna seara! Milica si fetele noastre au ramas indignate. Din seara aceasta nu le vom mai da nici buna ziua, iar fetele noastre vor întrerupe orice raporturi cu Sanda si Oltea Sfat.

Vineri 17 ianuarie. Dejun la Continental cu Lupu, C. Mihaiescu, Hoisescu si Negrei. Se confirma informatia ca Antonescu a trimis o scrisoare lui Sima în care-i reproseaza încalcarea angajamentelor luate de a respecta ordinea si-l anunta ca pe viitor nu va mai admite nici o ilegalitate si nici o dezordine. Inspectorul Bungeteanu i-a spus lui Mihaiescu ca ieri au avut loc consfatuiri, toata ziua, între Sima si prietenii sai apropiati si ca, probabil, ei nu se vor supune cererii lui Antonescu. Deocamdata, ei au hotarât sa ia contact cu cadrele lor din restul tarii, folosind ocazia întrunirilor de duminica 19 ianuarie, când ele vor avea loc în toate capitalele de judet, fixate mai demult. Ziarele de azi anunta lista tuturor vorbitorilor de la centru: Chirnoaga1, P.P. Panaitescu, Facaoaru sunt printre vorbitori. Subiectul pe care-l vor trata cu totii este acesta: "Lupta Germaniei si Italiei pentru instaurarea unei noi ordini europene". Legionarii urmaresc sa-si asigure si mai mult sprijinul lui Hitler si Mussolini, aratându-le ca numai ei le sunt prieteni sinceri si nu Antonescu. Bungeteanu i-a mai spus lui Mihaiescu ca Antonescu a dat instructii speciale prefectilor de judete si comandantilor de jandarmi sa supravegheze de-aproape aceste întruniri si discursurile care se vor tine. n Bucuresti toate unitatile militare sunt în stare de alerta, iar ofiterii dorm în cazarmi.

Nu se stie înca despre cele discutate între Hitler si Antonescu. Circula tot felul de versiuni. Bungeteanu crede ca Antonescu s-a înteles perfect cu Hitler, care are nevoie mai mult ca oricând de liniste si ordine... Mihaiescu se întreaba daca, într-o astfel de situatie, soldatii ar trage în legionari, dat fiind faptul ca multi ofiteri tineri simpatizeaza cu miscarea legionara. Negrei, Hoisescu si cu mine suntem siguri ca armata e disciplinata si va trage fara ezitare... Lupu e foarte abatut si tace tot timpul. Catre sfârsitul mesei, el se multumeste sa spuna: "Numai banditul de Stalin e vinovat de vremurile cumplite pe care le traim, caci daca se întelegea cu franco-englezii si nu cu nemtii, ticalosul de Hitler n-ar fi dat foc Europei si ar fi crapat poate pâna acum"...

Pe la 6 seara trece pe la mine, dupa un telefon, Al. Mihaileanu, pe care nu l-am mai vazut din august. El îmi comunica în mare secret ca însarcinatul cu afaceri sovietic Lavrentiev tine neaparat sa ma vada, fie la legatie, fie în alta parte... I-am spus lui Mihaileanu ca nu-i pot da raspunsul pâna mâine la prânz. El e foarte îngrijorat de situatie: "Daca legionarii ajung stapâni pe situatie, ei vor face o baie de sânge pentru a-si arata devotamentul fata de Hitler, zice Mihaileanu; prietenii mei s-au ascuns deja de câtva timp, unii dintre ei au plecat în provincie". El mi-a spus ca Sovietele stiu "precis" ca Antonescu este definitiv înteles cu Hitler si ca Lavrentiev sta "cu bagajele gata de plecare. Toata nadejdea noastra, a celor care am mai ramas în Capitala, continua Mihaileanu, este în partidul d-stra". Se plânge ca Patrascanu si Constantinescu-Iasi, "stau tot timpul ascunsi, primul undeva pe Valea Prahovei, iar al doilea la Peris, unde sotia lui, învatatoare acolo, îl ascunde pe la rudele ei". i spun ca Titel Petrescu e mult mai curajos; sta în Bucuresti, vine des pe la Lupu si se arata gata oricând sa se asocieze la actiunea noastra în contra lui Antonescu si a statului legionar. El recunoaste ca Titel Petrescu se bucura de multe simpatii printre muncitori, însa nu este deloc agreat de Moscova. "Acest lucru e în cinstea lui", i-am raspuns eu...

Sâmbata 18 ianuarie. La 9 dimineata, la Maniu, unde am gasit pe Ghita Pop si pe Lupu. I-am pus în curent cu demersul lui Lavrentiev. Ghita Pop si Lupu sunt de parere sa ma duc la întrevedere, sa vad ce spune si sa-i explic punctul nostru de vedere, atât fata de Antonescu, cât si fata de situatia externa. Maniu e si el de acord, însa ma roaga sa-i explic marea noastra deceptie fata de politica externa a Moscovei si crima care a facut-o fata de noi, în chestiunea Basarabiei si Bucovinei...

La 12 m-am înteles cu Mihaileanu sa ma duc la Lavrentiev, la Legatia sovietica, la ora 5 dupa masa. M-a primit mai mult decât amical. l cunosteam din fotografiile aparute în ziare. Dupa ce m-am asezat jos, el a mai ramas în picioare, cât timp m-a întrebat ce vreau sa servesc; i-am spus ca o cafea ajunge. A început prin a-mi spune ca el cunoaste foarte bine politica interna de la noi si este în curent cu rolul pe care-l joc eu si Lupu în Partidul National-Taranesc. "Stiu, a continuat el, ca si Maniu este pentru o politica de bune raporturi cu noi, însa el este mai nationalist si cu conceptii sociale mai de dreapta ca d-stra". I-am explicat ca Maniu este un sincer democrat si ca presa i-a facut pe nedrept o atmosfera de om de dreapta; faptul ca el a facut în 1937 pactul de neagresiune cu Garda de fier s-a datorat nu conceptiilor lui de dreapta, ci numai interesului politic pe care-l urmarea, de a doborî în alegeri regimul dictatorial al fostului rege Carol si de a-l sili sa se descopere în fata tarii si sa-si ia singur raspunderea guvernarii, lucru care a fost obtinut si Carol a fost obligat sa abdice în septembrie trecut.

"Eu stiu acest lucru, însa din 1937 si pâna în septembrie [1940], când a luat puterea dl. general Antonescu, prietenii d-lui Maniu au continuat sa întretina bune raporturi cu Garda de Fier; desigur ca au avut pentru aceasta aprobarea d-lui Maniu". "D-stra uitati ca în lupta contra lui Carol si a camarilei, legionarii erau aliatii nostri, mai ales de când le-au fost ucisi capitanul lor si alte câteva sute de fruntasi. n septembrie trecut, când Antonescu a reusit sa debaraseze tara de acest nenorocit, el a avut pe lânga sprijinul nostru si al liberalilor si pe cel al legionarilor. ntre noi si legionari, am continuat eu, este o diferenta ca între cer si pamânt. Noi suntem democrati, iar ei totalitaristi; noi suntem alaturi de Anglia, Franta, Statele Unite si toate democratiile din lume, în timp ce ei sunt cu Hitler si cu Mussolini; noi am fost totdeauna pentru raporturi de buna vecinatate cu Sovietele, pe când ei urmaresc distrugerea bolsevismului, alaturi de Hitler, de Mussolini si de japonezi".

"Dar dl. Mihalache si prietenii sai apropiati sunt si ei de acord cu politica d-stra, în momentul de fata?", m-a întrebat Lavrentiev. "Câta vreme stau în partid si nu demisoneaza, i-am raspuns eu, înseamna ca ei sunt de acord cu politica lui oficiala; ca unii dintre fruntasii nostri pot avea uneori si în unele chestiuni personale, aceasta nu înseamna ca ei pot schimba politica imensei majoritati a fruntasilor nostri". I-am explicat, în continuare, ca singura divergenta care exista între noi si grupul Mihalache, este teama lor ca Hitler ar putea, strivind Sovietele, sa ajunga stapânul Europei si în cazul acesta sa fim amenintati cu distrugerea noastra totala, daca ne-am opune politicii sale. "Toata aceasta nenorocire care s-a abatut asupra tarii, d-le Lavrentiev, am continuat eu, are cauze mari, una, interna, politica nenorocita externa a fostului rege Carol II si alta externa si mai grava, pactul Molotov-Ribbentrop, care i-a permis lui Hitler sa dea foc Europei".

Lavrentiev s-a lansat într-o lunga si încurcata istorie a împrejurarilor care au determinat pe Stalin sa încheie acest pact cu Hitler. Baza argumentarii sale a fost aceea ca Stalin si Molotov se temeau ca nu cumva conservatorii englezi si francezi sa se înteleaga cu Hitler pe spatele Sovietelor. "Dar astazi, când conservatorii englezi lupta singuri contra lui Hitler si a lui Mussolini, i-am spus eu, mai poate cineva justifica pactul Molotov-Ribbentrop?" "Da, a raspuns imediat Lavrentiev, astazi toata lumea din Kremlin recunoaste ca acest pact a fost o foarte mare greseala, înca acei care au raspunderea lui trebuiesc judecati în functie de împrejurarile care au dus la semnarea lui". N-am insistat asupra planurilor care si le facusera Stalin si Molotov, în caz ca razboiul dintre Hitler si franco-englezi s-ar fi prelungit ani de zile, ca în 1914, caci s-ar fi prelungit inutil discutia.

"Sa trecem la prezent, a zis el; cum vedeti d-voastra, astazi problema relatiilor cu noi?", m-a întrebat el. I-am raspuns ca politica partidului nostru este fixata definitiv în circulara pe care noi am trimis-o organizatiilor noastre judetene înainte de Craciun si la care avem deja raspunsul lor. Toate cadrele noastre, inclusiv Mihalache si prietenii lui, sunt cu totul de acord cu politica noastra interna si externa. In interior, noi suntem în contra statului legionar, proclamat de Antonescu si de legionari, colaboratorii lui. Pe plan extern, am combatut tot timpul si combatem si azi orice alianta cu Hitler si Mussolini, pe care-i socotim de pe acum drept învinsi. In caz ca Hitler ar ataca Sovietele, noi suntem contra oricarei colaborari militare cu el, ci pentru tratative cu Moscova în vederea restituirii pe cale de negocieri a Basarabiei si Nordului Bucovinei. n caz ca Moscova refuza, numai atunci s-ar pune cazul unei actiuni militare din partea noastra, explicând Sovietelor ca noi ne luam dreptul nostru pâna la Nistru si Ceremus si nu întelegem sa ne solidarizam cu nici o politica imperialista care urmareste distrugerea lor. Noi speram ca avem raporturi de buna vecinatate cu poporul rus.

Lavrentiev mi-a spus, la sfârsit, ca el cunoaste circulara noastra din decembrie, dar ca, stiind rolul pe care-l joc eu în partid, a tinut sa ma cunoasca si sa afle din gura mea punctul de vedere al Partidului National-taranesc în problema raporturilor cu tara lui. La plecare, i-am spus textual: " In iulie 1937 [corect 1936], Titulescu si Litvinov ajunsesera sa semneze un protocol prin care Sovietele renuntau pentru totdeauna la Basarabia. El nu s-a realizat din cauza opozitiei criminale a regelui Carol, lucru pentru care natiunea l-a detronat. Titulescu facea atunci, ca tehnician în guvernul Tatarescu, politica externa a partidului nostru. Daca Sovietele recunosteau în vara lui 1936 drepturile noastre asupra Basarabiei, pentru ce nu le-ar recunoaste si astazi? Ca diplomat ce sunteti, am continuat eu, desigur d-stra nu-mi puteti raspunde si de aceea nu va cer un raspuns; va rog, însa, ca în raportul care-l veti trimite superiorilor d-stra referitor la conversatia noastra, sa treceti si întrebarea mea".

Mi-a strâns mâna cu multa caldura, declarând ca-i pare foarte bine ca m-a cunoscut si ca i-a facut "o deosebita placere" conversatia "interesanta si sincera" care a avut-o cu mine. A ramas sa ne mai vedem. Vorbeste binisor frantuzeste.

La ora 7.30 m-am dus întins la Maniu, unde ma asteptau Lupu si Ghita Pop. Dupa ce le-am povestit conversatia avuta cu Lavrentiev, s-au bucurat toti trei de faptul ca ministrul sovietic a ascultat fara sa protesteze tot ce i-am spus eu despre pactul Molotov-Ribbentrop si despre drepturile noastre asupra Basarabiei. Impresia nea este ca Lavrentiev este si el convins de dreptatea cauzei noastre. Mi-a stat pe limba, de mai multe ori, sa-i sugerez ideea ca Moscova sa aiba initiativa unor tentative cu Antonescu în chestiunea retrocedarii Basarabiei si Nordului Bucovinei, ceea ce ar putea duce la încetarea oricaror relatii cu Hitler si la fixarea neutralitatii tarii noastre în caz de razboi germano-sovietic. Am gasit ca era prea mult! Ramâne sa-i sugerez acest lucru, cu alta ocazie, caci ne vom mai vedea. Lupu si Maniu sunt de parere sa-i fac aceasta sugestie, la prima ocazie.

Facându-se târziu, fiind 9 trecute, Lupu l-a invitat pe Maniu sa doarma noaptea aceasta, împreuna cu el, la profesorul Lupu. Maniu a acceptat, fiind prea târziu ca sa se duca la colonelul Sfetescu. Eu am trecut un moment pe acasa si am dormit la Mihai Ispasiu, în strada Stupinei.

(Va urma)