?Când am fost pe front m-am rugat puterii dumnezeiesti"

- Ma numesc Cacic Milivoi, sunt preot ortodox sârb (vorbeste solemn, n.n.), m-am nascut în 2 decembrie 1920, în comuna Satu-Mare, judetul Arad, dar atuncea o fost Timis. Scoala primara, de sapte clase, am facut-o în comuna mea natala. Când am fost în clasa a cincea, deja am intrat în strana cu cantorii. Dupa ce am terminat cele sapte clase primare, am dat examen la liceul din Vârset. Acolo am reusit. Am fost sase insi la examen si am reusit doi insi. N-am mai facut la Vârset liceul, pentru ca a fost mutat la Kikinda Mare. Asa s-a chemat atuncea, acum se cheama Kikinda. Acolo am terminat patru clase de liceu. Am stat la internat. Am fost elev eminent si n-am platit internatul. Din România am fost sase insi la internatul acela. In clasa mea am fost trei elevi eminenti, unul traieste si acuma la Kikinda, iar celalalt, Tomis Uros, atuncea când o fost cu politica aia cu Tito, nu s-o înteles cu cei de acolo si o venit la noi în tara. Aicea o fost pus sub supraveghere si aicea o si murit.

Când am terminat liceul la Kikinda Mare, m-am înscris la un examen, la Sremschi Karlovti, unde am fost patru insi din România si am reusit numai eu singur. Ceilalti n-au reusit si au fost repartizati, la interventia episcopului din Novi Sad, unul la Britoli si altul la Sarajevo. Acolo am urmat patru ani de teologie, Seminarul teologic.

Când a început razboiul, în ?41, scoala n-a mai lucrat si eu am venit acasa. Asta era primavara. În 1942, pe 20 februarie, am fost încorporat de armata în contingentul 1942. Armata am facut-o la Târgu Ocna, Centrul 3 instructie. Dupa aceea am fost la Piatra Neamt si, de acolo, am fost la Inspectoratul Jandarmeriei din Iasi. De acolo am fost mutat aicea, la Timisoara, la Legiunea de Jandarmi si, dupa un scurt timp, am fost transferat la Unitatea Militara 6 Vânatori din Balti. Asta era o comuna de lânga Craiova, nu în Basarabia. Acolo am stat câteva luni si ne-o trimis pe front. Pe front, am fost în sudul Moldovei de astazi, al Basarabiei si de-acolo ne-au dus spre Don. Acolo am fost înconjurati. Eram împreuna cu armata germana, care s-o retras fara sa spuna comandantilor nostri. Au disparut dintr-o data. Armatele sovietice ne-o înconjurat si ne-o luat ca prizonieri. Am avut norocul asta pentru ca nu o vrut sa ne nimiceasca complet. Ne-o transferat ca prizonieri la Donbas, orasul Krematorsk, lagarul numarul 112, zona de lagar numarul 10. Acolo am fost translatorul lagarului un an si jumatate, fiindca cunosc cinci limbi, scris, citit, gramatica si tot ce trebe: sârba, româna, germana, rusa, iar maghiara numai conversatie. Cei care au fost în lagar de înaltime mai mare, saracii, n-au rezistat corporal, fiindca tifosul ne-o cosit.

Când, dupa un an si jumatate, am fost încarcati în vagoane, am crezut, toti cei saptezeci care am fost în vagon, ca ne duce spre Siberia. Dar nu ne-o dus spre Siberia ci, când am ajuns la Nepropetrovsk, le-am spus celor din vagon: ?Fiti linistiti, ca nu mergem spre Siberia, mergem spre tara noastra". Asa s-a întâmplat. De-acolo am fost eliberati la Focsani si-am venit acasa.

Dupa un scurt timp am venit la Episcopia noastra din Timisoara, Piata Unirii, numarul 4, unde o fost Protopopul Slobodan Kostici. Mi-o spus sa fiu prima data învatator, pentru ca învatatorii care au fost înainte au plecat pe front - dintre ei o murit multi si n-au mai fost învatatori. Era vorba sa nu mai activeze scolile sârbesti.

Atuncea am fost trimis la scoala primara din Divici. Acum e în judetul Caras-Severin, lânga Dunare. Acolo am stat un an scolar, apoi am fost mutat la Zlatita, la Bazias si, de-acolo, la Câmpia. În 1947, în luna august, m-am hirotonit si am fost preot la Turnu, judetul Arad, lânga granita. La Turnu am stat trei ani. De-acolo am fost mutat în comuna mea natala, Satu-Mare. De-acolo, atuncea, când o fost problema cu frontiera, a trebuit sa plec din comuna mea natala la Radna. Era în zona de granita. La mine s-a putut ajunge numai cu autorizatie de frontiera. Asa a fost atuncea. De la Radna am venit la Timisoara. Aicea am stat saptesprezece ani, ca sef la serviciul administrativ. De aici am cerut sa fiu mutat în comuna Diniasi si de-acolo am intrat în pensie. În Diniasi am stat paisprezece ani. Am venit aici la Timisoara ca pensionar si stau si acuma tot aici.

Servesc la Biserica ortodoxa sârba din Timisoara, Fabric, pentru ca, atunci când am fost pe front, m-am rugat puterii dumnezeiesti si am spus ca, pâna pot sa stau în picioare, o sa fac serviciile religioase. Sunt de unsprezece ani pensionar, dar si acuma fac serviciile bisericesti. Înlocuiesc pe oricare preot care, din cauza bolii sau din alte motive, pleaca de la parohie. Eu sunt gata sa înlocuiesc întotdeauna pe fiecare si sa fac serviciile asa cum trebuie. Astazi ma simt bine, am numai un reumatism la picioare, pentru ca am petrecut iernile rusesti. Am petrecut câteva dimineti cu patruzeci si trei de grade sub zero. Rasareau trei sori. Am iesit din baraci numai ca sa vedem cum arata asta, când pe cer apar, rasar trei sori dimineata. Am avut noroc mare de doctorita care nu l-a lasat pe comandantul lagarului sa ne scoata la lucru, fiindca nici unul dintre noi, din partile astea ale Europei, n-am putut sa rezistam afara la frigul acela de patruzeci si trei de grade sub zero.