- Unde?

- În Cincinati. Au plecat acolo la lucru. Tata o mers, si el, de tânar, la Detroit. S-o dus sa câstige ceva acolo. Când o venit înapoi, s-o casatorit, m-am nascut eu si cu fratele si, dupa aia, s-o mai dus înca o data. La Detroit o lucrat, dar el o fumat? Si bunicul meu o fumat. Când s-o dus la Detroit, o lucrat la Ford. Si acolo i-o spus seful lui, adica boss, ca, daca fumeaza atâta, n-o sa poata sa-l plateasca prea mult. Si s-o lasat de tigara, ca sa primeasca banii. Si ei, parintii, când o vrut sa se înteleaga ceva, fara sa stim noi, fratele meu si cu mine, or vorbit numai în engleza. Si socotelile numai în engleza le faceau. Mama o facut acolo scoala primara. Ei s-au casatorit aicea, în România. Dupa ce au venit de acolo s-au cunoscut.

- Dumneavoastra n-ati învatat engleza?

- Nu, nu, nu mi-o placut, pentru ca una citesti, alta scrii si cu totul altceva vorbesti. Asta e engleza. În limba germana ?ei" se citeste ?ai" si ?ie", ?i", sunt câteva diferente, dar în engleza?

- Cum se numeau parintii dumneavoastra?

- Tata Velimir iar mama Darinca. Bunicul din partea mamei se numea Arsenie Rosici, iar bunica Zorca Rosici. Din partea tatalui, bunicul se numea Misa Cacic, iar bunica Marina.

- Cum se numeste sotia dumneavoastra?

- Angelca Cacic. În cartile ?Grünbuch", în timpul Austro-Ungariei, numele meu, Cacic, o fost asa: ?Kaczsicsty". Când o veni România aici, în Banat, mi-o pus Cacic si-o scurtat tot acolo. Am un extras de la cartea de nastere si acolo e Cacig, cu ?g" la urma. E gresit.

Dupa ce s-au casatorit parintii mei, tata o plecat înapoi în America si-o stat cinci ani acolo. In ?27 s-o întors, deci în ?22 o plecat. Dar prima data când o mers, o stat sapte ani. O fost si el în razboi, în primul, o ajuns pâna în Galitia, asta-i în sudul Poloniei. Da, da, o facut razboi si el.

- Cu ce s-a ocupat bunicul dumneavoastra în America?

- Lucra la o fabrica de tigari. Când o venit acasa, o cumparat un plat mare. Cultiva porumb si, printre rândurile de porumb, punea tutun. O avut cutitul lui pentru tutun si lemnul acela pe care taia, scândura aia. Tot o fost a lui, ceva special, si numai el o taiat. O avut un nepot la Bátánia, asta-i în Ungaria, si el de-acolo îi trimitea foitele de tigari. Asa un pachet, pe care l-a avut un an întreg pentru tigari. El nu cumpara tigari, nu, nu. Nu se suia în caruta pâna nu aprindea tigara. Dar totusi, le-o lasat. Eu n-am fumat. Nici când am cazut prizonier. Se mirau acolo ca nu fumez. Ei spuneau ca omul trebuie sa fumeze. Mi-o dat tigari, dar le-am dat la oamenii mei. Am mers la lucru, mai ales acolo unde erau nemtii, care or fost mai specialisti putin si care faceau masinile alea ce le legau la curent si cu care ridicau tot absolut. Faceau macarale, orice faceau. Si rusii erau tare multumiti pe chestia asta. Eu eram cu ei, acolo. Stiam si rusa, si germana. Am facut acolo atâtea, si atâtea. Erau prizonierii germani, m-am înteles bine cu ei. Ei erau tehnicieni, ce sa spun? Faceau niste lucrari acolo, de-i uimeau pe rusi. Am ridicat mult ce-o fost distrus de razboi. Ei au mai ramas acolo.

- Aveti copii?

- Da, doua fete am. Fata mare, Draga, si alta mai mica putin, Iadranca. Ea e în Germania la Hamburg, cu Titus. O fost acum vreo saptamâna la noi, o stat zece zile. Baiatul ei e aicea, e în clasa a unsprezecea, Goran.

- Când au plecat în Germania?

- Demult, de paisprezece, cincisprezece ani au plecat. Am fost si eu la ei, la Hamburg. Ea lucreaza acolo la un azil de batrâni. Eu n-am fost în Franta, Spania si Anglia, în rest cunosc toata Europa. Nu exista tara mai bogata ca România. Este, nimic de zis, si tehnica si de toate, da? nu este? Nu exista tara mai bogata ca România, însa toti trag de la noi. Da? nu mai zic nimica de politica. În Germania e mai altfel. În Olanda, Belgia, e un aer mai nemtesc, mai?, cum sa spun, germanic. Am fost si în Suedia, la Marea Adriatica, în excursie, prin Ungaria?

- Când ati fost?

- Când eram student, la Sremschi Karlovti, plecam în excursie cu scoala. Si prin Rusia am fost, pâna la Volga, în Odessa, Ucraina.