V. Anul deportării și al lagărului de muncă

 

          După ce Germania a atacat Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941, România s-a alăturat acestui război cu toate forțele sale combatante. În interiorul  țării prigoana împotriva evreilor lua forme tot mai amenințătoare. La abia o săptămână de la începutul războiului au fost omorâți la Iași, într-un pogrom, 8000-10000 de evrei. La 2 iulie 1941 guvernul a anunțat că 500 de comuniști, care ar fi tras asupra soldaților români și germani, au fost executați. Continuând pogromul s-au organizat primele convoaie ale morții în care numeroși evrei au fost înghesuiți  zile întregi în vagoane pentru vite, fără apă și hrană, murind în chinuri groaznice. Doar puțini au supraviețuit acestor chinuri. Deja din august 1941 s-au făcut deportări în masă ale evreilor în Transnistria. Și în restul României, la insistența Germaniei, s-a planificat "soluția finală" pentru evrei, dar ea nu s-a înfăptuit.

          Arestării mele i-a precedat o activitate antifascistă. Să se ia în considerare că deja în 1927 Corneliu Zelea Codreanu înființase legiunea antisemită fascistă "Arhanghelul Mihail", care în 1930 a primit numele de "Garda de Fier".

          În anul 1937 România era condusă de un guvern radical de dreapta al lui Octavian Goga și A.C. Cuza, care era într-o strânsă legătură cu NSDAP -ul german. Apăreau legi tot mai dure împotriva evreilor. România a devenit un vasal al Germaniei.

          În aceste împrejurări este de înțeles că am simpatizat cu opoziția de stânga și că am participat activ din  1939 la mișcarea antifascistă. În 1945, când Partidul Comunist Român a ieșit din ilegalitate, mi-a fost recunoscută apartenența încă din anul 1939 de membru al partidului. Această participare în mișcarea de stânga, cât și angajamentul meu pentru dreptate le exteriorizasem  deja în 1934 la Școala Comercială Evreiască când am participat la o grevă a clasei. Și când am fost în serviciul militar am purtat muncă de lămurire. Un partener de discuție căruia i-am expus pericolul situației politice pentru întreaga țară, nu doar pentru evrei, probabil că m-a denunțat și astfel în 1939 am fost arestat de agentul Securității Secoșan, apoi închis la Poliție și torturat.

          Prin tortură au încercat să afle de la mine numele tovarășilor mei, însă  am rezistat. Metoda consta din faptul că erai atârnat cu picioarele în sus și capul în jos și bătut la tălpi. La început mi-am stăpânit durerea, apoi mi-am amintit că am primit dispoziții să strig tare ca să se poată auzi strigătele în stradă. După acest procedeu trebuia să bag picioarele în apă rece spre a se retrage umflăturile pentru ca să se poată repeta tortura a doua zi. Am scăpat în sfârșit datorită ajutorului unchiului meu, Dr. Desideriu Roth, care avea legături cu autoritățile.

          În aceeași perioadă (1941-1942) am fost trimis, înaintea deportării în Transnistria, în lagărele de muncă forțată pentru evrei din Timișoara, cât și din Valea Oltului, în localitățile Lotru și Câineni.