Gheorghe Serban

Intervievatul Gheorghe Serban este un locuitor al Dudestiului, nascut si crescut aici. Prin felul de a povesti, reusesti foarte bine sa iti imaginezi vremurile pe care el le-a trait odinioara. A fost sluga la un medic inca din frageda tinerete. Avea grija, pe atunci, de o sumedenie de animale. Dupa aceea pleaca pe front unde traieste cosmarul bombardamentelor, al fricii de moarte, cosmarul foametei, al mizeriei si al saraciei.

Gheorghe Serban se casatoreste de tanar, in noiembrie 1941, la optsprezece ani, sotia avand, pe atunci, saptesprezece ani.

A plecat la oaste in primavara lui 1944 si a revenit acasa in decembrie 1946. In timpul razboiului a trait momente cumplite. Erau disperati, flamanzi, nu aveau ce sa manance. Deoarece nu s-a supus ordinelor presedintelui C.A.P.-ului, de a lucra via in continuare - el refuzase pentru ca sotia lui era bolnava si nu avea voie sa lucreze, iar el singur nu facea fata atator lucrari de intretinere a viei - a fost demis din C.A.P. si, prin urmare, a trebuit sa-si caute de lucru in alta parte.

M. O.

"Erau niste necazuri foarte mari"

- M-a trimis sa ma duc sluga la Bojinov, aveam paisprezece ani, m-a trimis acolo. Aveam cincizeci de oi, saisprezece porci, trei vaci, faceam curatenie... Poti sa-ti inchipui ce era acolo. Acolo am ramas peste vara. Iar dupa aceea am iesit la salas - eu, mama, tata - in 1938 si 1939. Am fost acolo si am lucrat. Tata a plecat la concentrare in 1939. Noi am ramas - eu, mama si fratele meu. Erau sase cai, zece vaci. Un consatean, Gazurcina, pazea acolo. El avea doisprezece ani si pazea vacile. Atunci Bojin a plecat din sat si s-a dus la Arad, ca medic la un spital.

- Ce profesie a avut acest Bojin?

- El avea aici un salas, era medic aici, in sat. Prima data a fost medic la spitalul din Sannicolau, mai precis era directorul acestui spital. Aici s-a casatorit cu Mandvita, eu imi aduc aminte de ea..., dar foarte putin. Aceasta femeie a ramas vaduva, fusese casatorita in Ungurove, unde este fostul sediu al C.A.P. si s-a casatorit cu Bojin. Si Bojin, acesta, fusese casatorit cu o asistenta, a avut si un copil cu ea, care era mai mare ca mine si pe care-l luase cu el. Dupa aceea, i-a murit si sotia aceasta, imediat dupa doi ani. El s-a recasatorit cu o farmacista, stii, unde sta Robert, acolo a fost o farmacie. Farmacista era din Cenad, pe nume Wolf, ea avea aici casa cumparata, unde sta in prezent Barna.

Dupa aceea, in anul 1940, pana in 1939, in toamna am stat acolo. Dupa aceea el a dat pamantul, noi eram tineri, cine sa lucreze atata pamant si eu am venit acasa. In anul 1940 am fost sluga la Nicolae Lukciva, unde locuieste in prezent Romanov Gheorghe, la colt.

In 1941 m-am casatorit, mama era bolnava, au operat-o la spital, iar tata s-a dus in armata. In 1942 au fost inundatii, noi am avut pamant, totul a fost sub apa. Am avut bunic, bunica, frate, soar mea Anastasia era de-o schioapa, bunicii batrani, iar eu, sotia mea si cu Doicina ne-am dus la Tomnatic, unde am luat vie.

- In ce an s-a intamplat?

- In 1942. Atunci am lucrat patru lanturi de vie, impreuna cu Gheorghe Doicina, cu tanti Malica, cu sotia mea. Intr-o zi, un bogatas mi-a spus ca sluga lui este bolnava si are nevoie de o alta sluga. Asa ca eu m-am dus sluga la el. Asa ca sotia mea a ramas sa lucreze via cu ceilalti. Eu am lucrat la bogatasul acesta toata vara si toata toamna.

Cand am venit acasa, in 1944, in primavara, am fost luat la oaste. Am fost pe front, am fost in Moldova. Am plecat in primavara lui '44 si am ramas pana in '46, in decembrie. Am fost si in Cehia, in Tatra. Cand am venit din armata, am venit sa locuiesc aici, la numarul 62. Eram in armata cand mama a murit, pe 20 octombrie 1946.