- Casa aceasta a cui a fost?

- Bunicii mei au locuit aici. Bunicul meu avea patru fiice, iar dintre acestea, mama era cea mai mare. Si s-a hotarat ca eu voi veni sa locuiesc cu ei. La eliberarea mea din armata, generalul m-a intrebat: "Ce vei face cand vei pleca acasa? Cunosti vreo meserie?" Eu i-am raspuns ca n-am nici o meserie, ca sunt agricultor, ca voi face eu ceva. Generalul m-a intrebat iarasi: "Dar de ce nu vrei tu sa intri in politia din Timisoara?" Eu ma gandeam ca trebuie sa-i intretin pe bunicii mei, caci asa era vorba. Eu i-am raspuns generalului ca ma voi duce acasa si voi cere parerea celor de acasa. Ne-am dus in Piata Unirii, acolo, langa biserica, langa dom, care era in reparatie atunci, aici era sediul politiei. Era un colonel, pe nume Serbanescu, pe care generalul l-a intrebat: "Uite, pe baiatul acesta. Poate sa intre in randul politiei?" Colonelul a raspuns: "Da, se poate, dar trebuie sa faca zece luni de scoala. Trebuie sa mearga la Bucuresti." Eu am spus ca ma voi duce acasa, sa cer parerea nevestei mele. Am venit acasa, am intrebat-o pe nevasta-mea ce este de facut. Ea, tanara, de unde sa stie. L-am intrebat atunci pe tata. El mi-a raspuns: "Esti casatorit, pe ce iti vei asterne, asa te vei culca." Eu ma tot gandeam ce este de facut, ma gandeam sa-i las pe bunicii mei, dar sunt, totusi, zece luni. Atunci l-am intrebat pe bunicul meu ce sa fac. El mi-a raspuns: "Asculta, nu pleca, vei sta un an, doi si, daca te dau afara din politie, atunci unde te vei duce? Aici ai casa." Probabil bunicul meu s-ar fi gandit sa ia pe altcineva sa-l intretina, daca eu as fi plecat. Atunci m-am dus la Timisoara si am spus ca nu vreau sa intru in politie. Ei mi-au raspuns: "Daca nu vrei, nu vrei." Am primit livretul si am venit acasa.

- Nu ati regretat ca nu v-ati dus in cadrul politiei?

- Eu n-am regretat. Erau mai multi oameni din Dudestii-Vechi care au fost angajati si, ulterior, au fost dati afara din politie. S-au dus alti tineri, cu scoli. Eu am venit aici. Era pamant, mi-am cumparat cai...