Paginile următoare au fost descoperite de colegul meu Dr Ştefan Ungurean acum aproape 10 ani, când începusem să colectăm materialul pentru cartea de interviuri recent apărută – Oameni prin vremuri. Bucovineni în secolul XX.
Unul dintre cei intervievaţi, cojocar vechi în Rădăuţi (D.P.) ne-a oferit pentru copiere un caiet format mare, caietul lui de notiţe din lagărul de prizonieri de la Arhanghelsk sau Nicolaev. Caietul a rezistat ca prin minune timpului, textura hârtiei seamănă cu cea a unei foi de pâine neagră, obţinută prin presare (pe alocuri se exfoliază).
Prizonierii scriau la dictare cu o cerneală violet pe care am apucat-o şi noi în primii ani de şcoală sau o citeam pe corespondenţa în rusă sau « moldovenească » primită de dincolo de Prut.


Mesajul frapant care se degajă la prima lectură a acestor pagini – un amalgam de noţiuni primitive de economie politică, scurte biografii ale corifeilor comunismului (Lenin, Stalin, …) şi de socialism ştiinţific rudimentar – te convinge de caracterul eminamente ideologic al ultimului război mondial, care a continuat după semnarea păcii sub forme persuasive ale îndoctrinării.

 

Acest caiet (37 de pagini) este de departe cel mai convingător document că lupta abia urma să înceapă sau că va mai dura până la impunerea cu alte mijloace, proprii utopiei comuniste, a unei insaţiabile şi lipsită de scrupule lume contra naturii (pentru spulberarea vechilor virtuţi umane).
Citez din interviul prizonierului de război bucovinean, repatriat de abia prin 1948-49 :
 
D.P.: Da. Era comunismu´ la putere. Dar io am fost pregătit şi de ruşi… după ce am evadat, [râde] m-o luat de băiat bun… şi m-o… m-o pregătit ca, dacă vin în ţară, să ocup o funcţie, un post. Da´ eu habar n-aveam, eu am făcut trei luni de şcoală antifascistă acolo.
Ş.U.: Văd aicea, în caietu’ acesta, că aveţi despre revoluţia din o mie nouă sute cinci…  despre… exportu’ de capital, despre revoluţia din octombrie o mie 1917, deci în perioada de restabilire… economică naţională net… deci aţi făcut cursuri de istorie…
D.P.: Da…
Ş.U.: De economie politică…
D.P.: Da, da, da, da, da.
Ş.U.: De geografie, de istoria Uniunii Sovietice… Văd aici: bogăţiile Uniunii Sovietice…
D.P.: Viaţa lu´ Stalin…
Ş.U.: Viaţa lu’ Stalin, da…  Deci aţi făcut cursuri ideologice.
D.P.: Da, da.
Ş.U.: Vă pregăteau ca un fel… să fiţi un fel de activist!
D.P.: Da. Asta o fost. Mă pregă… ne pregăteau pe noi, că noi eram cam vreo cinsprăzece acolo, eram mulţi! [tuşeşte]
Ş.U.: Să fiţi un fel de activist… politic!
D.P.: Da. Şi când am venit… acasă, Martinescu ăsta, primariu’, mă cheamă la primarie şi-mi spune: « Dom’le, zice… uite, fii atent, că-ţi dau acuma un serviciu ! » Da´ eu n-am apelat, ca să-mi dea servici. El mi-a propus să ieu rezerva de stat în produse alimentare, rezervă de stat care era aici, pe Cuza Vodă. Erau două magazine mari, cu două etaje. Am început să fac instructaj… umiditate, corpuri străine, chestii de-astea, aşa… Am făcut două zile de instructaj, a treia zi nu m-am mai dus, zic: « Ce să-mi bat capu´ undi nu, undi nu… nu, nu mi-i meseria? » Am renunţat. După vreo câteva săptămâni mă cheamă din nou şi-mi spune că are nevoie de securişti… de grade de căpitan, să mă bage în Securitate. I-am spus pe loc: « Nu! Eu am fost la ruşi, eu ştiu ce  înseamnă NKVD… şi nu mă bag. Mă duc înapoi, la meseria mea, pe care-am învăţat-o de la tata, şi-mi văd de treaba mea. » Ş-aşa am şi făcut: am renunţat la orice funcţie în stat şi, mai ales, acolo undi trebuia să execuţi nişte probleme pe care… trebuia să sufere poporul…
 
 
Subiectul interviului nostru rezistă avantajelor aparente ale unei ascensiuni sociale fulminante în noua societate comunistă, fie pe o direcţie economică, fie în aparatul de represiune croit după modelul sovietic. Câţi au fost însă cei care au rezistat ?
Reuseşte să facă ceea ce ştia mai bine, cojocăria (cu broderie), ocupaţia familiei sale de peste trei generaţii. În locul unui activist-mercenar (coadă de topor) al unei puteri străine, el continuă meseria înaintaşilor săi şi, cu timpul, atinge performanţe profesionale remarcabile şi recunoaştere internă şi internaţională. Acest destin este şi un răspuns la modul la care se putea răspunde la presiune cotidiană a dictaturii politice.
 
D.P.: Fiindcă ruşii nu aveau oameni de ştiinţă, ruşii nu aveau oameni care să gândească, să…  să să dezvolte ei, pe propriile lor picioare, ei făceau numai… tot ceea ce prindea din afara ţării. Plus încă ceva vreau să spun: armata rusească şi ruşii nu ştiau că există şi alte ţări în Europa. Ştiau că Uniunea Sovietică este pe tot globu’ pământesc. Nu, ei n-au auzit de România, Bulgaria, Grecia, Turcia, Franţa, nu ştiau. Ei ştiau că sunt peste toată lumea, peste tot, ş-atât. Aşa de proşti erau. De-abia cu ocazia acestui război, ei s-o deşteptat ş-o văzut lumea civilizată.
Ş.U.: Îndoctrinaţi.
D.P.: Îndoctrinaţi.
Ş.U.: Au crezut că toată lumea e formată numai din ei.
D.P.: Iar pe noi… când am făcut şcoala asta, mai puneam câte-o-ntrebare… Era unu´ dintre noi, Stoica… Stoica… cum să numea?… şi mai întrebam una, alta: „Da´ dacă… ruşii duc munca asta politică, ca să acapareze şi partea cealaltă din Europa, şi dacă nu poate?”, “Păi, Partidu´ Comunist are programul lui ferm: dacă ei… alte ţări nu ne vor pe noi, comuniştii, da´îi vrem noi, comuniştii pe dânşii, noi vom duce muncă intensivă ca să-i… să-i… să facem pe toate popoarele din juru’ ţării să treacă la comunism. Dacă nu, atunci intrăm cu forţa şi-i ocupăm şi le impunem!”
Ş.U.: Aşa vă spuneau...
D.P.: Aşa. Aşa o şi făcut.

Autor: Mircea IVĂNOIU

----
Vă invităm să descărcați paginile caietului în format PDF (13.42 MB) prin click pe link-ul de mai jos: