A. L.

A scrie o introducere interviului care urmeaza poate fi socotit un lucru de prisos, pentru ca el se prezinta singur. Este rezumatul, in cateva cuvinte, al unei vieti nu tocmai usoare. Eroina interviului, o doamna, in adevaratul sens al cuvantului, a trebuit sa invete sa lupte pentru ceea ce ii este mai drag pe lume: pentru familie si o oarecare bunastare a acesteia si, in acelasi timp, pentru pastrarea demnitatii intr-un timp cand toata lumea parea ca doreste sa-i ia aceste lucruri.

M-a impresionat puterea cu care au fost rostite lucruri dureroase si m-a impresionat capacitatea interlocutoarei mele de a ierta. Ajunsa la o varsta respectabila, ea pare sa retina numai partile frumoase ale unei vieti in care a trebuit sa se obisnuiasca, devreme, cu renuntarea si cu autosacrificiul, dintr-un motiv pe cat de usor de exprimat, pe atat de greu de inteles: era altfel decat ceilalti. Era diferita si nu corespundea unor criterii stupide, dupa care oamenii erau clasificati in ?buni" si ?rai", in cei care merita sa traiasca decent si cei care merita numai umilinta. S-ar spune ca a avut ghinionul de a se naste evreica si, totusi, in ciuda tuturor discriminarilor, ea nu a incetat sa fie mandra de acest lucru. Si-a educat copiii in acest spirit si a pastrat, pe cat posibil, traditia, daca nu altfel, macar in suflet si in amintire.

Interviul a avut loc in casa interlocutoarei mele, doamna L., casa care este totodata leit-motivul povestirii. Este punctul de pornire al multor intamplari importante din viata familiei, este locul pentru care s-au dat cele mai dure lupte, care a trebuit pastrat, macar in parte, pentru a da copiilor sansa sa traiasca ceea ce parintilor nu le-a fost permis.

As putea spune ca, privind inapoi, doamna L. nu are regrete. Singura parere de rau, lucrul pe care nu il mai poate schimba este trecerea timpului. Oamenii nu mai sunt cei pe care ii cunostea odinioara, nu mai au timp sa fie oameni. Ea insasi spune: ?Toti au murit. Toti la care tineam. Aproape toti. Sau sunt... Daca eu vreau sa ma reintalnesc cu cineva cunoscut, atunci sau scriu in strainatate, la prietenii mei, care mai sunt, sau ma duc la cimitir sa vad mormintele."

S. L.

 ?Prieteni am avut toata viata mea: si evrei, si neevrei"

- E dureros sa-ti amintesti asa cum traiesti acuma cum a fost atunci.

- A fost mai bine atunci?

- Pentru mine, da.

- Ati avut frati?

- Nu.

- Singura...

- Singura. Parintii mei, mama a fost casnica, a avut Facultatea de Chimie de la Budapesta, ce in vremea aia era destul de rar.

- Cum a ajuns sa faca facultatea la Budapesta?

- Pai era Austro-Ungaria pe vremea aia, cand ea era tanara.

- Si tatal?

- Tata e originar din Siklos, Ungaria si a venit aicea..., nu stiu cum a venit. Asta chiar nu stiu.