- Sotul era tot evreu?

- Era evreu din Piatra Neamt, care facea tocmai studii la Paris si isi dadea doctoratul la Paris. Si a primit un ordin de chemare ca sa fie concentrat aicea, la Regimentul 13 Calarasi. Si ne-am cunoscut si a ramas aicea. Nu a mai plecat inapoi, in Franta si a ramas in Lugoj. Atuncea am facut casa aicea. Atuncea noi am locuit o parte si parintii mei au... Atunci asta a fost. S-a mai impartit altcumva, nu mai stiu cum, au avut si ei o locuinta de doua camere.

- Si ati avut si chiriasi?

- In casa? Da, din pacate.

- Din pacate de ce?

- Pentru ce-i acuma. Pentru ca atunci au fost sapte locuinte, cu tot cu cele doua ale noastre. Acuma sunt vreo douazeci si doua de locuinte. Pentru ca fiecare locuinta e impartita in doua locuinte si la noi, la un moment dat, in locuinta noastra, de aicea, am stat... patru familii. La o bucatarie am fost patru familii.

- Cate camere aveati?

- Am avut una, doua, trei, patru, cinci si, camera servitorilor, sase.

- Deci a avut fiecare familie cate o camera.

- Fiecare, da. Holul a fost comun, pentru ca baia era aicea. Deci, baia a fost comuna, bucataria comuna. Si m-am inteles admirabil. Am avut un noroc formidabil cu locatarii. Am avut chiar noroc cu rusii. Am avut o familie de rusi, cand ne-am mutat inapoi, in 1945, cand s-a nascut Dan. Atuncea ne-am mutat inapoi din locuinta aia unde am fost, hai sa spun, evacuati. Ne-am mutat atuncea acasa, am stat si a fost incartiruita o familie de..., era un capitan, cred ca, maior rus, cu o nevasta. Ma rog, nu era nevasta, dar n-are importanta. Atunci s-a nascut Danut. In primul rand, adorau copilul. In al doilea rand, au fost niste oameni cum eu nu am mai cunoscut in viata mea. Ceva extraordinar au fost. El a fost evreu. Ea nu, ea a fost ucraineanca sau ceva, ma rog, dar el a fost evreu. Dar el a fost un om fantastic. Asa ca am avut noroc cu chiriasii.

- Si ceilalti chiriasi?

- Ceilalti chiriasi, una a fost o familie prietena, o prietena de-a mea si cu sotul ei, una a fost o familie..., a fost intai un celibatar, care s-a casatorit intre timp si cu o nevasta si au avut si un copil aicea, originari din Nadrag. Si ultima camera, fosta camera a servitorilor, ca, natural, servitori nu ne mai puteam permite dupa ?45 si, in camera servitorilor, acolo s-a facut o camera de locuit si au stat iarasi diversi. Dar oameni de treaba. Ultimul a fost inginerul Aldea de la Timisoara.

- Si ati spus ca dupa aia a fost de mai multe ori nationalizata casa.

- Asta prima data. A doua oara a fost nationalizata in ?50 sau ?49. Cand a fost nationalizarea? In ?49 sau ?50, cand a fost nationalizarea generala, atunci a fost luata a doua oara, dar am fost lasati in locuinta si am avut un noroc formidabil, iarasi, stand in centru, in plin centru, ni s-a impartit locuinta. Am avut patru locatari si mama a avut un locatar sau doi chiar acolo, dar am ramas in casa. Nu ne-a dat afara nici o clipa.

- Altii au fost dati afara?

- Altii au fost dati afara.

- Si ce s-a intamplat cu ei?

- Pai, si-au gasit locuinte. Au fost care-au fost dati afara. Dar noi am avut noroc si acolo.

- Si ati reusit sa recastigati casa dupa aia?