- Dupa aia, dupa ?90, dar nu stiu exact anii, eu nu-mi aduc aminte anii, dupa ?90 am facut un proces prin care am recastigat casa. Un an a fost a mea, pe urma a fost discursul acela al presedintelui Iliescu, la Satu Mare sau la Baia Mare, prin care a spus ca nu sunt valabile acele hotarari judecatoresti si trebuie sa se faca recurs in anulare. S-a facut recurs in anulare, pe baza unor pare nereale, neadevarate, ale unor locatari, nu al tuturor, ale unor locatari. Cred ca singura para pe care au putut-o gasi impotriva mea era ca n-am vrut sa vand locuintele. Pentru ca nu le-am marit chiria cu nici un ban, n-am dat afara pe nimeni, dar, in tot cazul, au fost trei sau patru familii, au facut o plangere la procuratura, care s-a trimis la Bucuresti, la Tribunalul Suprem. Si acolo erau trei membri in completul de judecata: doi au fost pentru reluarea de catre stat, si unul impotriva, a spus ca absolut legal este a mea. Natural, deoarece erau doi contra unul, mi-a fost reluata si de atuncea e reluata. Cand a venit in ?96, cred, Constantinescu, am inceput un alt proces, care a durat ?96, ?97, ?98, ?99, 2000, cinci ani, cu milioane cheltuite, cu milioane cheltuite. Imi pare rau ca am facut procesul, pentru ca daca as avea banii, as fi mult mai linistita. Si acuma am recastigat-o.

- Deci acum e a dumneavoastra iarasi?

- Inca nu, pentru ca inca n-a sosit doasarul. De trei luni se oboseste dosarul sa vie de la Timisoara pana la Lugoj, e un drum foarte lung (peiorativ; intre Timisoara si Lugoj sunt doar aproximativ cincizeci de kilometri, n.n.), asa ca... Foarte greu vine, dar eu ma bucur, pentru ca in momentul in care o sa vie, atuncea, cred ca o sa ma spanzur. Pentru ca va trebui sa platesc cel putin un impozit de paisprezece, cincisprezece, saisprezece milioane, pe care nu stiu de unde-l scot.

- Nici nu mai vreti casa...

- Daca as putea, eu as returna-o. As cere iarasi sa mi-o ia statul. Dar..., am copii, am nepoti, asa ca nu pot sa... Daca eu as fi singura, asta as face. Pentru ca chiriile sunt relativ asa de mici, stau pensionari in casa asta. Aproape numai pensionari. Deci, pensiile sunt care le stii cum sunt. Eu, de exemplu, am cinci sute cinci mii lei pensie. Deci pensiile sunt cum sunt si nu pot. Poti sa iei parca pana la douazeci si cinci la suta din cinci sute de mii de lei, cat e aia? O suta douazeci si cinci de mii. Pentru ei e mult, pentru mine e putin. Adica pentru plata impozitelor. Pentru ca eu trebuie sa platesc doua impozite: pe cladire si impozit pe venit, adica pe chirii. Deci, o sa fie cel putin paisprezece, cincisprezece, saisprezece milioane. Cred ca acuma vine momentul spanzuratului. Nu, de spanzurat nu ma spanzur. Daca..., atuncea altfel.

- Nu e voie nicicum... Si spuneti-mi, asta mi s-a parut deosebit, ca v-ati casatorit in timpul razboiului.

- M-am casatorit in ultima zi... Mama a avut un coleg la Primarie, care oficia casatoriile. Si el, la 1 octombrie ?39, el a telefonat in dimineata zilei de 1 octombrie lui mama, ca: ?Daca vrei s-o casatoresc eu, atuncea trebuie sa se casatoreasca astazi, ca de maine preia Primaria puterea legionara." Am..., mama a umblat toata dimineata, l-a cunoscut atunci pe procurorul orasului, a obtinut o dispensa si ne-am casatorit dupa masa, la ora sase, in 1 octombrie. Si atunci am plecat la Bucuresti si am stat o luna de zile in Bucuresti, ca eu am adorat Bucurestiul. Dar Bucurestiul nu era ca astazi, intr-adevar era Micul Paris. Si dupa aia am fost scosi din casa, dupa casatorie. Am fost deja casatorita cand am fost scosi. S-au facut perchezitii, s-au cautat carti cu continut comunist, in timpul regimului legionar. Cand a fost rebeliunea, in ianuarie ?40, parca, cand a preluat Antonescu puterea si a dat jos pe legionari, atuncea am mai locuit aicea si dupa aia, da, dupa aia trebuie sa ne fi scos, pentru ca de aici, din fereastra, am privit ce se intampla. Si dupa aia am fost scosi din casa. Dupa aia a venit legea ca nu avem voie sa stam in centru sau asa ceva, nu stiu exact ce, dar in tot cazul am fost scosi. Nu numai noi, toti care stateau asa, central.

- Indiferent de nationalitate?

- Nu, numai evreii. Numai evreii... Am vrut tare copii, dar n-am indraznit sa facem pana in ?45. In ?45 s-a nascut an. In timpul asta n-am avut voie sa mergem la cinema, n-am avut voie sa mergem la strand, nu am avut voie sa mergem la piata decat dupa o anumita ora, n-am avut voie sa tinem servitoare. Adica era prietena noastra, stii, intr-adevar, era prietena noastra, dar a facut si treaba. Sotul meu a fost avocat. A fost radiat din baroul de Ilfov, a fost avocat la Bucuresti, in timpul legionar antonescian. Nu stiu niciodata unde-i granita (temporala, n.n.), dar in timpul dintre ?39 si ?44 a fost scos din armata. N-a fost ofiter activ, a fost rezervist, dar a fost scos din armata, nu mai era nici rezervist. Am avut doua depozite de cherestea. Ni s-au luat doua depozite de cherestea. Nu, nu ni s-au luat. S-au romanizat, adica am putut sa fim si noi, dar proprietarul trebuia sa fie un roman. Romanizare s-a numit atuncea, nu nationalizare.