- Si dupa aceea la ce internat ati lucrat?

- La internatul Liceului de fete, administratoare. Pe urma m-am pensionat de boala. Intre timp, Dan s-a casatorit cu prima lui nevasta si era gravida, parca. Dar in tot cazul, m-am pensionat de boala. Si era numai bine, pentru ca intre timp, Dan a fost arestat.

- De ce?

- Politic. Politic. Absolut, pur si simplu politic. Era dupa vizita lui Ceausescu in China, dupa deschiderea aia care era intr-o vreme, pana a plecat in China. Era mica revolutie culturala si trebuiau statuate cateva exemple. Si cum Dan totdeauna intai vorbea si pe urma gandea, a vorbit verzi si uscate. Adica povestea glume la oricine, ceea ce era un pacat capital. Nu era voie. Te aresta, pur si simplu, pentru asa ceva. A scris in strainatate scrisori. A avut corespondenta in strainatate. Si, mai ales, statea intr-un rahat de oras, de langa Fagaras, in inima Regatului, unde asa ceva nu era moda. Daca era aicea, probabil ca nici nu ar fi fost arestat, pentru ca aicea lumea era obisnuita, ca nemtii aveau rude in strainatate, evreii aveau foarte multe, deci era mai multa legatura cu lumea de afara. Si l-au inchis. A primit sapte ani jumate pentru..., nu stiu, era un articol foarte grav. Nu tradare, nu..., ?impotriva securitatii statului" ceva, dar nu mai stiu, este un cuvant, dar nu tradare, exista un cuvant inainte, ?...impotriva securitatii statului". Cu acest articol a fost inchis pe sapte ani jumate si a fost la Aiud.

- Si dumneavoastra cum ati aflat?

- Pai au venit intai aicea, au facut perchezitii peste perchezitii, i-au luat din carti, care considerau ei ca erau subversive. Cred ca avea un Soljenitin si un nu stiu ce, tot ceva rusesc, unul din marii scriitori rusi care nu erau pentru regim si niste carti straine, dar nimica grav. Carti care normal stau intr-o bibilioteca normala. A scris o poezie, dar absolut nimica. Cand o prietena de-a mea de la Timisoara a vazut-o, a inceput sa rada. Aia a fost ceva foarte grav, era o piesa in dosar. Scrisorile pe care le-a scris unei prietene din Bucuresti, in care ii povestea glume, aia erau anexate la dosar, deci erau absolut niste lucruri ridicole. Chiar seful Securitatii de aicea, cand la un moment dat a stat de vorba barbatu-meu cu el, a spus: ?Daca asta se intampla in alt timp, eventual i se facea o mustrare de la intreprindere, dar in nici un caz nu era arestat".

- Si a facut inchisoare sapte ani si jumatate?

- Nu, a facut inchisoare doi ani si niste luni, trei sau patru luni, pentru ca am avut un unchi la Bucuresti, care a avut un fiu foarte influent in Israel. Si el a avut, unchiul meu, a avut niste prieteni in Guvern si peste tot. Si au reusit, atunci a fost Golda Meier de vreo doua ori in tara, sau de trei ori, dar nu stiu de cate ori. Au reusit sa il puie pe Dan pe o lista, nu numai cu Dan, si cu alti evrei care erau arestati si, cand a venit in tara, probabil ca platind bine si vorbind cu Ceausescu, pentru ca se pare ca fiecare evreu eliberat sau evreu plecat din tara pe vremea aia, era platit... Si, platit, neplatit, dar l-a rugat ca acestia, nu stiu ce a promis ea ca face, dar in schimb vrea libertatea acestora. Si Laci baci, asa il chema, in ultima clipa, atuncea a plecat in Israel, atuncea a vorbit, inainte de venirea ei, a vorbit cu prietenul ala al ei, care era ministru undeva, nu undeva, in Israel undeva si, la 22 august, nu mai stiu anul, a fost eliberat dupa doi ani si niste luni de inchisoare.

- Deci a apucat sa-si mai vada copilul mic de tot...

- Mic. La Aiud. Pe vremea aia, dupa aia a venit o inasprire pe vremea aia, a dus-o relativ, relativ destul de bine, pentru ca am avut voie sa ii trimitem pachete de zece kilograme o data sau de doua ori pe luna. Daca era evidentiat in munca, muncea, de doua ori pe luna. Avea drept de vizita o data la luna, cand, iarasi, avea voie sa primeasca un pachet. Scrisoare n-avea voie sa scrie decat una pe luna, o carte postala, natural, hiper si super cenzurata. Si noi, la fel, numai una aveam voie sa scriem. Dupa doi ani jumate, odata, de 22 august, a aparut acasa. N-am stiut nimica. Ba, a primit un telefon barbatu-meu de la militie, ?ca sa stiti ca vine acasa fiul dumneavoastra". Si el inca i-a spus foarte urat. i-a spus militianului, nu stiu, era ofiter, nu stiu cine era, a spus: ?Domnule, nu-ti bate joc de mine si lasa-ma in pace!" si a pus jos receptorul. Si in noaptea aia a venit acasa. La inceput n-a primit post, fiind fost detinut politic, dar o doamna, o tovarasa care era la Primarie, sau pe atunci era inca Sfatul Popular, nici aia nu mai stiu, care era responsabil cu sectorul economic si care a fost activista de partid, s-a purtat iarasi extraordinar cu el. Si a ajuns la o intreprindere de constructii, la Intreprinderea de Constructii din Lugoj. Si acolo a lucrat vreo cinci, nu stiu, multi ani, foarte multi ani, pana nu l-au scos afara, nu stiu de ce.