- Dar asta a fost domeniul lui, constructiile?

- Domeniul lui a fost chimia industriala. Dar in cadrul constructiilor facea analizele, cred ca, betoanelor sau cimentului sau ma rog, ceva chimic lucra. Si, intre timp, l-a gasit pe Marc (nepotul intervievatei, n.n.). Marc a fost conceput cam in ultimele zile inainte de arestarea lui. Procesul a fost groaznic, s-a vazut ca a fost un proces regizat. Era in lege ca tatal, barbatu-meu, era deja pensionar, dar era un articol in care un tata avocat avea dreptul sa-si apere fiul. Nu l-au lasat sa scoata o vorba la proces, au repetat aceste acuzatii ridicole si l-au condamnat? Inainte de a intra in sedinta, barbatu-meu a a auzit cum a fost chemat presedintele tribunalului militar la telefon si a spus: ?Da, da, stiu, o sa-l condamnam." Deci, o condamnare? Deci i s-a dat ordin sa-l condamne. Si atunci a fost condamnat. Deci Marc, iti spun, a fost conceput in ultima clipa. Dupa trei luni era sa-l piarda fosta mea nora. A fost dusa imediat la spital si i s-a facut ceva complect nou pe vremea aia, un serclaj, adica uterul a fost cusut si ea a stat sase luni in spital. Cinci luni jumate, ca-n ultima jumatate de luna a fost acasa. Culcata, aproape nemiscata, foarte putina miscare. Si-asa s-a nascut Marc.

- Sanatos?

- Cu cezariana. Foarte sanatos deocamdata, har domnului. Peste alti doi ani, doi ani si jumatate este diferenta intre el si Nana, atunci Danut era deja acasa, s-a nascut sora lui, Sorana, pe care noi o numim Nana. Si, iarasi, nora mea a fost serclata, dar atuncea s-a stiut de-acuma, nu s-a mai asteptat cele trei luni, a fost de cum s-a facut putin mai mare fatul, a fost serclata si a stat sase sau sapte luni in spital, iarasi. S-a nascut Nana, tot cu cezariana.

In hartia aceea de eliberare din inchisoare era o clauza sa-si faca cerere pentru plecarea in Israel si politia romana e obligata sa-i dea drumul, sau nu chiar asa de categoric, dar in tot cazul ar fi trebuit sa primeasca. Dar nu l-a primit, nu i-au dat plecarea. Si au trecut anii, a divortat de prima nevasta, copiii au ramas aicea, au crescut, a venit Aurica in casa. Copiii au crescut, Aurica a fost o mama extraordinara. Marc, atuncea, a mers la scoala. S-a nascut in februarie, deci avea sase ani jumate, sapte ani, Marc. Nana avea doi, doi ani jumate. Trei chiar. Pe urma a venit divortul, s-a casatorit cu Aurica. Pe urma a venit Sendy pe lume. Copiii au crescut, au facut toti trei scoala germana. Marc a facut liceul Lenau, Nana a facut o scoala sanitara si Sendy face asta de informatica de la Posta, de la PTTR.

Barbatu-meu s-a imbolnavit in ?89, inainte de revolutie, scurt, inainte de revolutie, parca in octombrie. A avut o comotie cerebrala, a stat paralizat patru ani. Nu numai in pat, pentru ca a putut?, pe partea dreapta a fost paralizat, a putut oarecum sa se miste, deci putea sa se miste. Greu a fost ultimul an. Eu l-am ingrijit singura. A murit. Si de atuncea mi-a fost tare greu. Am fost si cu-o singura pensie, dar asta, ma rog, asta ca asta, dar mi-a lipsit el teribil si-mi lipseste teribil. N-am cu cine discuta o problema. Mi-a lipsit, imi lipseste teribil.

Mama mea a stat cu noi pana la moartea ei. Si mama mea a fost in ultimii ani foarte bolnavicioasa. Mama mea a avut optzeci si patru de ani cand a murit si, inainte de a muri, pe la optzeci, optzeci si unu de ani, un var de-al nostru, din Canada, a avut ambitia sa faca reunirea intregii familii in Israel. Ca erau in toata lumea. Erau in America, erau in Anglia, erau in Franta, ma rog, erau in Ungaria si erau in Romania. Cel mai greu a fost sa o scoata pe mama. A intervenit direct ambasadorul Canadei la Ambasada Romana, ca sa-i dea drumul. Mama avea deja optzeci de ani, asa ca era ridicol, pentru ca sigur ca nu fugea. Deci, mama a fost in Israel, s-a intalnit cu aproape toata familia, a fost foarte fericita. In primul rand, dorinta ei mare a fost sa vada Israelul. I-a placut teribil, dar in kibbutz nu a ajuns.

Dupa aceea, cand a venit acasa, a fost operata, a avut o hemoragie gastrica, dupa aceea a facut un cancer de colon si a murit. N-a suferit mult, foarte putin chiar, dar a fost o pierdere grozava pentru mine. Asa bolnava cum a fost, a fost inca un ajutor pentru mine in gospodarie. Am facut gospodaria singura?

- Dumneavoastra ati fost in Israel atuncea?

- Nu. Mie nu-mi dadea drumul. Eu aveam un baiat inchis. Mie nu imi dadea drumul.

- Si nu ati fost nici dupa aceea?

- Nu. Dupa aceea nu am mai putut. Dupa ?89 a fost barbatu-meu patru ani bolnav, pana in ?93-?94, cand a murit. Si, pe urma, am avut problemele mele serioase, cu picioarele, ca nu puteam sa umblu, asa ca nu puteam sa merg. De invitat m-au invitat prietenii mei. Am un cumnat si-o cumnata in Israel si am foarte multi prieteni. Dar cum sa mergi pe capul lor in halul in care sunt? Nu pot sa le fac asta. Ei nu stiu in ce hal sunt.