Cum să completezi orchestra fără concurs ?!

                      -  Domnule Celibidache, se spune că sunteți omul care nu pune preț pe ceea ce spun ceilalți despre el. De aceea las la o parte toate superlativele care se folosesc în mod curent despre dumneavoastră, ca să-l întreb pe omul Celibidache, pe românul Celibidache, ce gândește și ce-l frământă acum, când se află pe pământul pe care s-a născut?  

                      -  Dumneata vorbești în termeni mai elogioși decât mă așteptam... Frământă...  Nu mă frământă nimic.

                      -  Ce gândiți?

                      -  Un milion de lucruri...

                      -  Unul dintre ele, în aceste zile petrecute în România.

                      -  Activitatea mea din țară este legată de ideea de a putea ajuta orchestra să crească, astfel încât să ajungem să posedăm un instrument cu care să ne putem exprima. Or, din punct de vedere uman nu se poate să existe o deschidere, o colaborare mai necondiționată decât cea care există. Noi am avut probleme mari de înzestrare cu material tehnic care au rămas în același punct în care le-am găsit când am venit  data trecută. Eu am făcut atunci un raport, dar domnul ministru n-a putut să reușească să completeze acel minim de material tehnic de care avem nevoie. Sigur că țara are probleme economice serioase, dar nu putem să ne arătăm nicăieri cu o orchestră care n-are instrumentele pe care ar trebui să le aibă, cu o orchestră incompletă ca personal... Se aplică criterii complet discutabile în repartiția din orchestră. Nu s-au făcut concursuri. Cum să completezi orchestra fără concurs?!

                      - Păstrați un veritabil accent moldovenesc. Care sunt impresiile după această revenire în România?

                     -  Nici o impresie nouă... Mă simt foarte român și am găsit o seamă întreagă de oameni care se simt și ei foarte români. Și-n apa asta mă simt foarte bine.

                     Cum lucrează sunetul asupra spiritului uman...

                      -  Concepția dumneavostră despre muzică...

    -  Eu n-am nici o concepție despre muzică.

                      -  Teoria dumneavoastră...

                      -  N-am nici o teorie.

    -  S-a scris și se scrie mult despre concepția dumneavoastră...

                      -  Se scriu multe lucruri de către ignoranți, oameni care nu înțeleg ce se întâmplă, adică urmând o tradiție intelectuală de a considera muzica  asemenea unui fenomen static și deci cu nici un fel de șansă de a descoperi adevărata ei esență... Eu n-am o teorie și nici o concepție...

                      -  În esență care este părerea dumneavoastră despre muzică?

                      -  Asta nu se poate spune într-un interviu. Există o întreagă viață în care te documentezi, faci cercetări care duc la rezultate neinterpretabile, deci științifice... Cauți să afli din punct de vedere filosofic,  pe de o parte, cum lucrează sunetul asupra spiritului uman, și pe de altă parte care sunt condițiile în care sunetul este recâștigat de cosmos de la care a fost furat de om.

                      -  Cum lucrează astăzi sunetul asupra spiritului uman?

                      -  Cum a lucrat întotdeauna. Dar asta nu putem discuta acum.  Este obiectul unui studiu profund care a început acum șaptezeci de ani și care încă nu s-a terminat.

                      -   Refuzați înregistrările pe disc.

                      -   Da.

                      -   De ce?

                      -  Imposibilitatea de a reduce spațiul sonor la două dimensiuni.

                      -  Ce rămâne din ceea ce faceți dumneavoastră?

                      -  Nimic.

                      -  De ce?

                      -  Prin natura însăși a lucrului. Ce rămâne din frumusețea matale?  Două fotografii.

                      -  Vorbeam despre artă...

                      -  Și asta-i tot artă.  Tot despre frumos vorbește.

                      -  Nu credeți că arta dumneavoastră are dreptul să rămână?

                      -  Arta nu-i ceva în sine ca să aibă drepturi sau datorii. Arta este ce faci mata din senzațiile care  te  mișcă.  Arta rămâne în om.  Orice om  poate  să  treacă  de la  valorile  pe  care

le-ating senzații de orice natură ar fi la transcenderea senzațiilor.

                      -  Cum se pot transmite aceste valori?

                      -  Transmite, nu se pot. Eu pot să trezesc în mata nevoia de a face și mata muzică. De altfel când un concert reușește, și sunt mulți care-și dau seama de asta, au făcut și ei muzică, sau au corelat și dânșii cum am corelat și eu asta pe scenă...