Numele lui Vasile Paraschiv a fost amintit în ultimele zile în câteva articole de presă, pe bloguri și rețele de socializare. Chiar și unele posturi de televiziune au anunțat că a decedat, fugitiv însă, pentru a nu consuma din timpul prețios alocat unor discuții sterile despre? orice altceva.
Observ că a devenit o regulă, în ultima vreme, să ne amintim de oamenii de valoare doar atunci când ne părăsesc. Îi plângem câteva ore sau câteva zile, eventual, la televizor (dacă în viața personală a celui decedat sau în circumstanțele decesului se întrezărește o sămânță de scandal care poate să aducă audiență), apoi îi uităm.

Vasile Paraschiv a luptat pentru demnitatea noastră ca popor, numele lui fiind invocat adesea atunci când se pune întrebarea: Cine au fost opozanții/dizidenții regimului condus de Nicolae Ceaușescu? A fost pentru mulți un model moral, într-o societate în care astfel de modele sunt din ce în ce mai rare, un reper despre ceea ce înseamnă să pui o idee mai presus de orice, să-ți sacrifici pentru asta liniștea ta și a familiei, și chiar să-ți riști viața.

Azi Vasile Paraschiv a plecat pe ultimul drum, modest și discret, așa cum a fost întotdeauna. A avut alături în jur de 100 de persoane. Mult prea puțin față de câți ar fi trebuit să vină, să vadă cum arată un Luptător. Poate dacă ar fi trăit în Polonia ar fi avut parte de funerarii naționale, dar la noi? Ce mai contează încă un anticomunist mort? Apoi, trecerea la cele veșnice a lui Vasile Paraschiv înseamnă o ?povară? mai puțin pentru Stat, care nu mai trebuie să-i plătească despăgubiri pentru sacrificiile făcute în timpul dictaturii comuniste.

De mâine, cei care nu l-au întâlnit vor putea să afle despre el doar din cărți, articole, poze și diverse înregistrări, dar nu știu cât de elocvente și convingătoare pot fi toate acestea. Atunci când se va inventa o metodă de a ne transfera amintirile personale și ce a rămas în sufletele celor care l-am cunoscut, poate o să reușim să le arătăm celor interesați cine a fost cu adevărat Vasile Paraschiv. Dar mă tem că este mult prea departe acea zi. Iar cei care vor deschide cartea de istorie în anii următori și, poate, îl vor vedea acolo, nu vor înțelege de ce a dus o luptă îndărjită și inegală cu un regim totalitar, fără să urmărească nici un fel de avantaje personale.

În urmă cu 3 ani Vasile Paraschiv spunea într-un interviu ?Nu e suficientă condamnarea teoretică a comunismului?. Dar mă tem că, în ultimii ani, chiar asta se întâmplă, împreună cu o ?ignorare practică a anticomunismului?. În ritmul acesta, nume ca cel al lui Vasile Paraschiv va ajunge peste decenii să nu mai însemne nimic. Iar cei care clamează lipsa de repere morale (dar care o fac sincer, nu doar din vârful buzelor), vor trebui să caute cărțile, articolele, pozele și diversele înregistrări cu Vasile Paraschiv ? pentru că doar asta le-a mai rămas de la el ? și, poate, să regrete că au ratat șansa de a-l cunoaște și a vedea cum arăta un model de consecvență, de moralitate și de altruism.