Deci azi, mai multe pieze rele. Trec peste primele, o notez pe ultima. Spectacol la sala "Majestic" cu "Exista nervi". Regia lui Ion Georgescu, joaca trupa teatrului din Baia Mare. Regizorul, foarte tanar, a apasat mult pe pedala. A iesit ceva dincolo de comedie absurda - un pamflet politic foarte transparent. In jurul meu, spectatorii isi dadeau coate si nu stiau, sa rada, sa aplaude... sa se sperie? Ies in pauza, putin enervat de traducerea prea transparenta a "mesajului". Cunoscutii vin sa ma felicite, eu evit comentariile. Profesorul C. se apropie de mine: - Ce-ai facut domnule, cum te-ai bagat in porcaria aia? - Care? - Meditatia transcendentala. - Eu?! - O sa fie lata de tot. Esti pe lista. In partea a doua a spectacolului m-am tot framantat, fara sa mai urmaresc atent jocul actorilor. Eu pe lista? Pe care lista? Si de ce? Nu l-am mai gasit dupa spectacol pe Caravia. Am plecat de la spectacol cu un gust foarte amar. Octombrie 1980Se intetesc zvonurile in legatura cu o persecutie foarte drastica a intelectualilor. Cei de sus sunt foarte nemultumiti de ei. Nu se dovedesc destul de fideli. Se eschiveaza de la "osanale". Barfesc, critica, fug din tara. Iarasi, cineva ma intreaba daca stiu ceva de meditatie. Cartea mea, recent aparuta,"Viziunea Vizuinei", cica ar fi scoasa in cod. Sunt chestionat discret de doamna N., care m-a chemat intr-o vizita, chipurile, sa discutam cartea. Ma deranjeaza insistenta asupra aspectelor de parapsihologie, cica foarte transparente in carte. Dintr-odata incep s-o suspectez pe doamna N. de colaborare cu securitatea - si mi se limpezesc anumite legaturi ale ei. S-ar putea sa ma insel totusi. (Mania suspiciunii - ultima manie nationala. Toata lumea suspecteaza pe toata lumea). Raspund evaziv - cum m-am documentat? Ce carti am citit? Cine mi-a dat ideea asta grozava cu personaje, cand oameni, cand animale? Acum cateva zile nenea G. mi-a spus razand: "Domnule, grozava cartea aia a dumitale. O tin pe noptiera si citesc cate o pagina seara. E foarte densa. Bravo!" Incep sa ma sperii de ce am scris. Ia sa mai citesc o data "viziunea". Intr-adevar, la noi unde totul se citeste printre randuri, lumea se poate intreba: cine e Ursul, cine, Vulpea? (Dupa ce am publicat "Sarbatori itinerante" - poezii de dragoste - redactorul de carte M. Ciobanu, m-a intrebat speriat: "Domnule, e unul care ma innebuneste de cateva zile cu cartea dumitale. Cica a descoperit cifrul, ca e vorba de ceva foarte grav colo. Acum i-am dat drumul, cartea a aparut. Spune-mi ca sa nu raman prost: Asa e? Ce-ai vrut sa spui?") Pentru ca am debutat cu un volum de parodii, lumea ma citeste mereu ca sa rada. Se cauta intentii satirice peste tot - si, culmea, acestea chiar sunt gasite! Sunt o prada usoara pentru cenzura - se taie tot ce poate starni zambetul. La piese, cenzura functioneaza si retroactiv: merg la spectacole spioni (sau functionari la Ministerul Culturii), isi noteaza discret replicile la care lumea a ras - si apoi,peste cateva zile se comunica Directiei teatrului: Din piesa cutare sa se taie replicile... Regizorii nici nu ma mai intreaba: taie si - gata. Numai ca peste un timp actorii uita interdictia si pun replicile la loc... pana la o noua razie sau o noua... turnatorie. (Peste tot sunt turnatori, Doamne!) Ianuarie, OradeaNu-mi pot refuza placerea de-a intalni actori. Am acceptat invitatia lui Mircea Bradu, directorul Teatrului de Stat din Oradea. Sunt cu Virginia la un hotel central. Aseara, premiera piesei mele "Casa Evantai", "in prezenta autorului" - (Premiera oficiala a avut loc mai de mult.) Problema dedublarii: M. Bradu a dat dovada de multa abilitate si de putere de seductie asupra Ministerului Culturii - directia teatrelor - pentru a obtine viza de reprezentare a piesei. Textul - n-am putut sa-l public nicaieri in Romania. L-am citit doar la Cenaclul "Ramuri" din Craiova - poate o imprudenta, caci probabil de aici au primit turnatoriile, "interpretarile", care s-au lasat cu interzicerea textului. Decorul semnat de regizorul...; se prezinta un pat imens, niste oglinzi si lucruri de budoar. Actorii au jucat cu verva - multe scene fiind aplaudate. Oradea...Aflu ca secretarul literar de la sectia maghiara,(...) un ins distins si foarte cultivat pe care l-am intilnit data trecuta aici, s-a sinucis. Mi-a luat un interviu atunci pentru ziarul maghiar si apoi am avut o discutie lunga. Mi-a facut o impresie foarte buna. Regret mult. A nins! Troiene mari pe strazi. Crisul (Repede?) strabate un oras inghetat si speriat de iarna asta grea si deprimanta. Aseara in vizita la Vetuta - secretara teatrului. O fire deschisa, agera la minte, cu mult umor. O prezenta tonica. Sotul - chimist si filosof. A descoperit... Ni se arata poze cu Noica, nas. Ceea ce reprezinta o raritate! Atmosfera placuta, ne-am simtit bine! Maine seara, "la un pastrav", nu stiu unde, cu Mircea Bradu. Bucuresti, mai 1980*)Ceva nu e in ordine. O vizita la Familia Chiaburu (la cererea acestuia). De cateva saptamani insista sa trec pe la ei. Hai sa vedem despre ce e vorba, ii spun sotiei - si nu stam mult, ca am treaba. Sta in cartierul de vile... Doua lucruri m-au surprins neplacut: cand am coborat din masina sa intram, cineva dintr-o Dacie parcata in fata casei ne-a fotografiat ori ne-a filmat. "Vezi ca astia te urmaresc," spune V. (Cacat - si ce daca!) Chiaburu a fost administrator la fondul plastic si ma asteptam ca locuinta lui sa fie plina de tablouri, cadouri de la pictori carora le inlesneste cumpararea de materiale, rame, panze, culori. Camera unde am intrat este insa goala - peretii goi, cu exceptia unui afis reprezentand un barbat cu barba... Senzatie neplacuta - asemanatoare cu cea pe care am simtit-o cand l-am vazut prima data pe Marx - o poza enorma afisata pe coridorul liceului Fratii Buzesti din craiova, in 1947, cu putin timp inainte de abdicarea regelui. Cine e? - intreb gazda. "O sa vina si maestrul Stoian - care vrea sa va cunoasca." Chiaburu si sotia par fericiti. Ne vorbesc iluminati de gimnastica pe care-o fac zilnic. Mananca foarte putin si au multa energie, si chef de lucru. Sotia mea cere amanunte, caci e interesata sa slabeasca. Eu am de ani de zile o durere de splina - devenita in ultima vreme permanenta. E vorba de o stare nervoasa care se manifesta printre altele si asa. - "Mi s-a pus splina", ma plangeam mamei. "Ideal pentru societatea socialista, zic, sa nu mananci si sa dai randament sporit". - Statul e interesat intr-adevar sa aplice metoda - spune cu insufletire Chiaburu. Am facut rapoarte la C.C. si avem aprobarea de-a experimenta metoda la Institutul de Psihologie. Academicianul Milcu este foarte interesat. De asemenea Manzatu... Nu vreti sa veniti la o conferinta? - Nu prea am timp... Lucrez la un... (N-am spus la ce... de obicei, nu spun la ce lucrez decat dupa ce am terminat. Sunt superstitios). Soneria - si si-a facut aparitia un barbat de vreo 35 de ani. - Maestrul Stoian. Ma asteptam la cineva mult mai spiritualizat si eventual barbos - spre o asemanare cu gurul... Ne invita la randul sau la conferinta care va avea loc saptamana viitoare la Institutul de Psihologie. Discutam probleme de sanatate si in ce fel metoda domniei-sale - gimnastica asta - sau ce-o fi - ajuta organismul. - O sa vedeti! E miraculoasa! Daca avem de gand sa ne ducem, ne roaga sa ne trecem numele pe o foaie de hartie, ca sa aiba o evidenta. Apar imediat doua foi albe - si cate un creion. Ni se cere sa scriem numele, varsta, profesia. E ca un joc... dar, aruncandu-mi ochii pe fereastra larg deschisa, imi dau seama ca discutia se aude de afara si observ ca tipii din masina continua sa filmeze... "Ce dracu e asta?!" Intind hartia fara s-o semnez. Incep sa ma enervez. - Hai!, ii spun sotiei. - Sunteti cu masina? intreaba Stoian, care imi devine deodata antipatic. - Da. - Daca vreti sa ma luati si pe mine pana la Academia Militara? Pe drum m-am tot gandit ca trebuie sa-i cer foile cu scrisul nostru. Oricum, tot n-aveam de gand sa merg la experiente psihologice. Mi-a fost jena sa-l pun in situatie proasta spunandu-i ca nu ma intereseaza specialitatea lui. A coborat, iar noi ne-am oprit in micul parc din spatele Operei. Un camp de levantica!, gata sa infloreasca. "Peste o saptamana, sa vezi ce se reped tigancile s-o culeaga si s-o vanda in piata: !" - Ce zici de toata chestia asta? - O inscenare idioata, zice sotia. Te-au pacalit... - Si ce-o sa-mi faca? am ridicat din umeri. Totusi apasarea sufleteasca a ramas. Ceva nelamurit, greu, ca si cand cineva mi-ar fi dat in plina strada o palma sau m-ar fi scuipat. - Hai mai repede acasa! OradeaO calatorie ca in basme! Ceata densa, nu se vede la un pas. Masina inainteaza foarte greu pe un drum mai mult ghicit decat vazut. Noroc ca e si militianul cu noi - invitat de Mircea Bradu - sau poate ca el ne-a invitat pe toti? Oricum, prezenta lui... tempereaza intimitatea si suntem mai putin slobozi la gura. Da, se pare ca el e gazda! Unde dracu vrea sa ne duca? Masina merge acum pe camp? O mare de alb. Pe undeva cica ar curge o apa. Trecem printr-o padure... s-a intunecat bine... (...) incearca degeaba sa pipaie un drum ascuns... Militianul povesteste despre lupi umbland in haite... Numai de nu s-ar rasturna masina... Urcam o costisa... Am ajuns. In cabana e cald, focul arde in sobe. Vai, am mancat atatea feluri de pesti, parjoale de peste, peste saramura... plachie... aveau si ciorba... Toate minunile de peste. Da, culmea este ca, pana ne-am intors, s-a ridicat ceata... Si cred ca eram la Salonta... Februarie in masina de la Oradea la AradDrum alunecos-ghetus. Deseara spectacol cu "Casa evantai", la Teatrul din Arad. Va trebui sa apar dupa aceea pe scena, la o discutie cu spectatorii. Stau in spate cu Virginia. Mircea, in fata langa sofer. Strabatem sate ingropate in zapada, cu cosuri pe care se buluceste fumul. Soarele palid face zapada sa straluceasca sa-ti ia ochii. Scriu in gand un sonet - pastel de iarna, un fel de gimnastica a poeziei. O masina iesita dintr-o curte e gata sa traverseze soseaua. Sta pe loc, cu motorul oprit. Atentie...!, strig la sofer, dar pana sa termin, masina noastra a fost lovita si acum aluneca pe doua roti gata sa se rostogoleasca, sau sa intre intr-un stalp... Nici nu mi-e frica, numar stalpii si ma uit cum oamenii de pe margine tipa si-si fac cruce. Astept sa se termine... Dupa cateva sute de metri taras, masina se opreste. Soferul nostru, speriat, pune capul pe volan... Oftam usurati... Ce-o fi asta? "Intentionat a intrat in noi", spune soferul... A vrut  sa ne omore? Norocul a fost ca n-a apucat sa izbeasca masina drept in mijloc, a prins partea din spate si - iarasi un alt noroc - portiera deplasata a blocat roata din spate... Suntem la hotel.  Degeaba incerc sa ma linistesc. Oradea...Ieri zi, intr-adevar, proasta. Spectacolul a mers bine, dar discutia, dupa aceea... Am facut rau c-am acceptat sa ma urc pe scena si sa raspund la intrebari. Intrebarile cam jignitoare... puse la cale... O "demascare" ca pe vremuri in proletcultism. "Unde ati vazut dumneavoastra astfel de oameni la noi?" N-avea rost sa mai incerc sa continuu discutia. M- am ridicat si am parasit scena. Bietul Mircea B., a ramas sa se descurce cu actorul Mainea - cel care interpreta personajul care se dedublase. Ghinioanele se tin lant - sa ma vad mai repede acasa. Spaima de scris... Stiu acum de ce mi-e frica sa scriu... si aman... si aman cu tot felul de tertipuri - (precum acest turneu care incepe sa devina o aventura periculoasa). Scriind e ca si cand as umbla la cuvinte, care dincolo de sensul si intrebuintarea comuna, au o latura periculoasa - un fel de focos cu care se joaca scriitorul... declansand un fel de forte amortite care te iradiaza... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbati si te uiti la hora cuvintelor - dantuiala, zbenguiala, vartej... Slabesti, nu mai ai pofta de mancare, esti "fermecat". Astepti sa te vindeci terminand ce aveai de spus sau lasand totul balta si evadand. Plecand in lume. Craiova...La Teatrul National Mircea Cornisteanu repeta "Exista nervi". Premiera va fi gata pe curand. N-am avut timp inca sa merg la o repetitie. In distributie: Tudor Gheorghe... Sunt anuntat de director ca maine e vizionarea. Daca pot, ar fi bine sa fiu de fata. Craiova...Cand am intrat azi in biroul directorului am gasit o atmosfera cam incarcata. Nervozitatea specifica acestei forme deghizate de cenzura. Comisia are drept de veto. Daca ceva nu-i place poate opri reprezentarea. (De obicei se cer niste modificari, care, odata facute, trebuie vazut cu ocazia altei vizionari, distanta dintre vizionari fiind mare de cateva luni, se intampla sa vina alti tovarasi cu raspundere, care fac alte observatii. Vizionarile la "Raceala" la Teatrul Bulandra au tinut un an de zile. Pana cand Dumitru Popescu a fost schimbat din functia de secretar cu propaganda si a venit Cornel Burtica. Mult mai larg si nesuspicios, acesta i-a dat drumul spectacolului fara sa-l vada, in urma unei discutii telefonice pe care am avut-o cu el, disperat ca premiera se amana la infinit. Razand: - Suntem informati ca piesa e plina de... fitile... Asa e? - Inventii. - Bine, atunci sa-i dea drumul. Burtica a vazut apoi piesa si i-a placut mult, si pe baza acestei saprobarit piesa s-a jucat... 12 ani, incantand mii de spectatori cu spectacolul... caderii Bizantului). Dinca: Sa va servim cu o cafea? Dar e nechezol... Eu (...): Nechezol dupa... Dinca: Vine si tov. primsecretar. A cerut special 15 participanti la vizionare. Vestea asta ma ingrijoreaza pentru un moment. Apar: Miu Dobrescu, primsecretar la Dolj, tov... secretar cu propaganda si... Deci asta e comisia. Trecem in sala, incepe spectacolul. Stau singur mai in fundul salii. Actorii joaca indracit... Rad in gand si ma amuz, de parca n-ar fi piesa mea. Regizorul a gasit o multime de "rezolvari". Dupa vreo cinci minute observ miscare in randurile comisiei. Primul secretar si-a scos un carnetel si, pe intuneric, isi noteaza ceva. Atunci toata comisia face acelasi lucru. Nu stiu cum sa-i avertizez pe actori s-o lase mai moale si sa mai sara unele replici... Nu mai e nevoie, cam peste o jumatate de ora primul secretar se ridica. - M-am edificat... Dinca: Discutia o facem aici sau in biroul meu? Miu Dobrescu: Nu mai e nevoie de nici o discutie. (catre mine): Ai scris o porcarie. Iti bati joc de femeia romana, de stiinta, de societatea noastra... E foate pornit. Raman perplex. Desi tabacit de vizionari, unele destul de dure, nu mi s-a intamplat totusi niciodata sa mi se spuna c-am scris o porcarie. - Nu mi se pare - zic - si-am mai balbait nu stiu ce. Incepusem sa ma enervez. Dimpotriva, reiese ca are haz...  mai zic in sinea mea. Miu Dobrescu (catre Dinca): Dumneata o sa dai seama... O sa te schimbam, daca mai pui pe scena astfel de provocari. Dinca: Tovarase primsecretar... Noi am considerat ca e piesa buna... Consiliul oamenilor muncii a propus-o... Ceomeul a insistat, am fost de acord. Am obtinut aprobarea de la Consiliul Culturii... Dobrescu (catre mine): E plina de venin. Eu: E o piesa scrisa in 1964... De unde sa stiu eu... ca (in gand) ce ajunge femeia romana. Dinca: Eu zic totusi sa mergem sus... Fetele noastre au pregatit o gustare... Miu Dobrescu (catre suita): Hai sa mergem... Cat oi trai eu piesa asta n-o sa se joace niciodata si nicaieri... Da mana cu Cornisteanu, cu Dinca... Imi intinde mana - ma fac ca nu observ si ma-ntorc cu spatele. Ramanem cateva minute sa ne dezmeticim. Reactia primului secretar a fost atat de neasteptata si de violenta incat ne-a luat tuturor piuitul... Sa mai incercam sa vorbim cu dansul maine - spune directorul teatrului, pe care acum il pretuiesc mai mult pentru demnitatea si curajul sau... O fi fost intr-o toana proasta - se intampla tot felul de minuni in Dolj, de care trebuie sa dea seama. Ba mai cade cate un avion, ba un accident la Iug, ori vreo explozie la Isalnita... Ca sa nu mai vorbim de agricultura... care ne-a innebunit pe toti... Daca Dumnezeu nu ploua. Altfel, ce e gresit in spectacolul nostru? Ce ne facem totusi? Premiera e anuntata, programul e tiparit. Cer un program sa-l pun la arhiva, caci sunt bantuit de rele presimtiri. Craiova... aprilie...De la redactie imi da telefon acasa adjunctul meu Romulus Diaconescu, sa ma duc la primul secretar, dupa- amiaza, la ora 18. Ma gandesc ca l-au cuprins remuscarile si vrea sa-si ceara scuze. Mi- e si mila ca un om politic, cu atata putere trebuie sa-si ceara scuze de la un biet scriitor. Orele 18. Ma prezint la cabinetul primului secretar. Secretara ma anunta, intru. - Sa vina tovarasa... Pana apare secretara cu propaganda se uita in Scanteia de azi - Faptul ca refuza sa vorbeasca cu mine fara martori mi se pare de rau augur. Apare doamna. - M-ati chemat, tov prim secretar? - Da. (Catre mine) Dupa ce c-ai scris o piesa proasta, o grosolanie la adresa femeii - om de stiinta, savant, cercetator, o piesa antistatala... acum aud ca faci parte si dintr-o secta... (In sinea mea: Singura secta din care fac parte, intr-adevar, e Partidul Comunist Roman.) (Tare) Eu?! Ce secta? - Te rog sa-mi spui ce legatura ai cu secta Meditatia transcendentala? (Apasand pe cuvintele Secta si Meditatie transcendentala). - Ce legatura? Nici o legatura? - Suntem informati ca faci parte din secta Meditatia Transcendentala care lupta contra Statului socialist. Acum imi explic atitudinea lui de la vizionare. - Eu credeam ca m-ati chemat sa va cereti scuze... M-ati insultat... nu permit sa mi se vorbeasca asa. Piesa a fost scrisa de mult... nici nu se pomenea atunci de lipsa de cafea, de problema balcoanelor... de iepuri si femei savant... - Am oprit spectacolul... Dar si mai grav e ca faceti parte dintr- un complot... - Complot? - O secta periculoasa. - Nu fac parte din nici o secta. Sunt ortodox. - Da o declaratie. Stai acolo si scrie. - Ce sa scriu? - Legaturile cu Meditatia transcendentala. - Nu stiu decat c-am fost o data intr-o vizita la cineva si mi-a fost prezentat unul care mi-a vorbit, intr-adevar, ceva despre Meditatia transcendentala. Nu stiam ca e o secta. Credeam ca e un fel de Yoga. - Ai dat o cerere de inscriere... - Exclus asa ceva... N-am dat nici o importanta acestei intalniri. - Te rog sa scrii declaratia! - Bine, dar n-o scriu acum. v-o aduc maine. Craiova...Ii duc primului secretar declaratia ceruta. E sub forma de scrisoare, stiind ca va fi pusa la dosar. Relatez exact vizita mea la Chiaburu si intalnirea cu Stoian. (Mi-am adus aminte toate amanuntele). Nu ma simt vinovat cu nimic. Si la urma urmelor, Meditatia aceasta e un fel de Yoga - occidentul e plin de tot felul de tehnici ale respiratiei si inspiratiei - ca doar sunt scriitor, nu? Miu Dobrescu nu ma primeste. E ocupat. Las scrisoarea sefului de cabinet. Plec la Bucuresti speriat.(Sa nu mi se intample ceva in tren!) Acasa o gasesc pe sotia mea destul de speriata. A avut un vis rau. Ii relatez cele intamplate. "Ei, vezi?" Se duce la vecina noastra, Domnisoara Marta, o domnisoara batrana, care discuta cu spiritele, in special cu spiritul tatalui ei, sa-i talmaceasca visul. Aceasta nu e azi in forma. In schimb ii spune ca a trecut pe la ea cineva de la securitate, sa ia informatii ce se intampla in casa noastra. Cine vine? Daca vin straini? "Nu mai strangeti lume seara, ne sftauieste, intalnirile astea sunt foarte rau vazute." (Mai vin actori, uneori, la un pahar de vin.) TimisoaraUniunea Scriitorilor a organizat la Timisoara un colocviu "despre pace" (despre lasatul in pace ar fi fost mult mai potrivit, ii soptesc, in compartiment, lui....) O ocazie pentru multi scriitori de a se deplasa in Banat, in conditii excelente, caci U.S. are bani. In tren, cu Ion Horea in compartiment... se compun poezii suprarealiste. In compartimentul vecin D.R. Popescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, joaca sah cu Mircea Radu Iacoban. Chibiteaza Traian Iancu, directorul Fondului Literar: a avut grija sa ia cateva navete cu vin si sandviciuri pentru drum. Suntem cazati la hotel... Timisoara...Aseara, am avut impresia ca peste zi mi s-a umblat in hartiile din valiza. Nu pot sa dorm. Oboseala drumului? Cum atipesc am cosmare. Ma trezesc speriat. Aseara, spectacolul de poezie la teatru. Pe scena toti poetii - vreo 15, care trebuie sa citeasca fiecare cate o poezie-doua. Anghel Dumbraveanu, secretarul Asociatiei Scriitorilor din Timisoara, prezinta invitatii, de la dreapta la stanga. Poetul... Prozatorul... cutare. Fiecare se ridica in picioare, face o reverenta catre sala, publicul aplauda. Sala e plina, multi studenti, elevi. Ma pregatesc sa ma ridic in picioare, dar cand ajunge la mine, prezentatorul se face ca nu ma observa si trece la Berwanger, vecinul meu. Apoi... mai departe... Ma lasa la urma, ma gandesc, pentru "efect". Termina... Da sa invite la microfon primul poet..., dar publicul a observat omisiunea... Sorescu, Sorescu... striga cineva. Sala incepe sa aplaude. "Sorescu", "Sorescu". Ma ridic in picioare, scuzandu-l pe A.D. "A uitat, iertati-l." Figura se repeta insa cand imi vine randul sa citesc. Secretarul "Scriitorilor" din Timisoara, imbracat azi intr-un costum impecabil, ma sare din nou... Ma ridic singur, dupa ce-l las pe Berwanger sa citeasca; merg la microfon si citesc "Semne" si "Adam". Mult entuziasm in sala. "Batrane, fii atent - imi sopteste apoi Berwanger... dar sa nu ma spui... vezi ca e ceva cu tine... Ceva nu e in ordine... Sunt in Comitetul Judetean de Partid... ca neamt, stii, minoritate si am mirosit eu ceva." Timisoara...Discutia despre pace in sala hotelului, apoi o vizita la nu stiu ce intreprindere. In masina, cu Berwanger. Zice: "Nu te superi, ti-as da un sfat. Du-te repede la Bucuresti. Esti lucrat serios. Du-te sa te aperi." Ajungem la intreprindere, dar nu mai cobor... Rog soferul sa ma duca inapoi la hotel. "Am vreun tren acum dimineata? - Este unul la 12. Il mai prinzi". La hotel un biletel la receptie. M-a cautat sotia. Sa-i dau telefon urgent la "Romania literara", lui V. Baran. Incerc sa prind Bucurestiul, dar e imposibil. Imi fac bagajul si, cu un taxi, merg la gara. Prozatorul Paul Anghel are si el treaba la Bucuresti. Mergem impreuna. Dupa cateva ore in compartiment, trecem in vagonul restaurant, unde gasim o masa libera. Dam de un vin bun si incerc sa ma imbat. P.A., e in verva. "Iti spun eu, crapa maine-poimaine. Sandramaua n-are cum sa mai tina, intelegi? E frica in ei - intelegi? Le tataie curul de frica." Atunci ce au cu mine? Ii povestesc spaimele mele. Sunt plin de rele presimtiri. "Nu fi copil, zice. Crapa ei maine-poimaine". Spre surpriza mea in gara ma astepta sotia pe care n-o anunatsem ca vin. - De unde ai aflat ca sosesc cu trenul asta? - De la Geta Dimisianu. Ea stia de la Gabriel, care face parte din biroul de partid al "Romaniei literare", si de la Vasile Baran, care e si el pe undeva pe aici. Apare si Vasile. A, uite-l si pe domnul Paul Anghel...  - Salut domn^ Paul... Mi-am luat la revedere de la Paul, multumindu-i ca mi-a mai ridicat moralul. - Se confirma domnule ce-ti spuneam eu, zic. - Vezi-ti de treaba... nu mai au ei timp. Si Paul rade pe sub mustata, cu rasul lui molipsitor. Vasile este omul cel mai vesel din lume, plin de voie buna, gata oricand sa povesteasca o mie de lucruri cu haz. Acum arata ingrozitor - speriat, sumbru. - E foarte bine ca ai venit, zice - poate mai putem face ceva. - Ce e domnule, ce s-a intamplat? zic. - Domnule, maine dimineata trebuie sa te excludem. S-au rezolvat toate cazurile astea cu meditatia. Doar tu ai mai ramas. A fost ordin de sus de tot sa se rezolve totul, in 24 de ore. Pe toti... cati ati fost i-au dat afara, afara de peste tot, intelegi, s-au luat masuri foarte grele - si noi - organizatia noastra trebuie sa ne dam acordul maine dimineata. Hai sa ne sfatuim ce sa facem si cum sa facem. Nu mergem nici la tine, nici la mine... Ne plimbam pe strazi... mi-e frica sa vorbim inauntru... Incep sa ma sperii de-a binelea. Dupa spusele lui Vasile ar fi vorba de un..."complot impotriva statului", descoperit la timp... - Asa mi s-a spus sa iti spun - tu, fii atent, aici la mine...! Complot contra statului, si spune-mi ce sa facem? - Si ce legatura am eu cu complotul? - Ce legatura, ce legatura? De unde sa stiu eu? De unde sa stiu daca nu esti chiar seful lor. - Hai ca ma faci sa rad... - Eu vomit de azi dimineata... se iau niste masuri ca-mi vine rau de la burta... Uite si acuma... Cum dracu te-ai bagat tu in chestia asta... ca doar esti oltean de-al meu. - Care chestie, domnule? N-auzi ca nu stiu despre ce e vorba? - N-ai auzit de meditatia transcendentala? - Ba am auzit... de vreo saptamana incoace, dar tot lucruri vagi... - Ai fost la intrunirile lor? - Nu. - Te-ai botezat? - Ce botez, esti nebun? Eu sunt botezat de mult. - Lasa, nu mai face pe prostul... Toti va botezati din nou cu niste cirese in mana... Va pun un porumbel sau o pisica... sau un liliac... nu stiu cu ce pe cap... si vi se da o mantra... - Ce mi se da? - Mantra. - Mantra? - Care e mantra ta? - Mantra mea este sa ma pupe-n cur... partidul, daca vrei sa stii. - Lasa, sa vezi tu cum or sa te pupe... Te impusca, intelegi?...Vor sa te execute. Discutia a continuat in felul acesta cateva ceasuri, facand pe jos multi kilometri in jurul strazii Apolodor. A ramas ca a doua zi la ora 7 dimineata sa fiu la Casa Scanteii, unde vine o comisie de la Primarie sa ma discute. Pe drum, nevasta-mea imi relateaza cum de-a venit la gara. - Azi, in jurul orei trei, m-a sunat Geta Dimisianu... care m-a rugat sa-i ies in cale, sa ne-ntalnim la Policlinica Sahia, spunandu-mi ca are sa-mi dea o carte foarte importanta si ca e musai astazi. Aveam o criza de colica biliara, vomam incontinuu si de-abia imi tineam capul pe umeri. Am refuzat-o de cateva ori. La insistentele ei, m-am imbracat totusi, m-am urcat in masina si m-am dus la Policlinica Sahia, pe Dorobanti. Si asteptam in masina sa apara. Dupa un timp, apare. Si-i deschid portiera sa urce sa stam de vorba in masina si sa-mi dea cartea ce avea de dat. Cu niste semne de surdo-mut, mi-a facut semn sa cobor si sa incui masina, ca nu putem discuta acolo. Bineinteles, n-avea nici o carte sa-mi dea..., ci voia sa ma puna in garda cu ce urma sa aiba loc. "Fii atenta, zice, Gabriel este in biroul de partid si s-a discutat excluderea lui Marin azi dimineata. Stii ce inseamna asta? Excluderea din Uniunea Scriitorilor, luarea dreptului de semnatura, nu mai publica nimic, e scos de la teatre, de la radio... Nu i se mai pronunta numele nicaieri, intelegi? Si prin Fortele de munca i se gaseste o munca necalificata. Muncitor necalificat. - Stai, Geta, stai... Pentru ce? - Nu, ca face parte din porcaria aia... Meditatia transcendentala... Stii ce s-a intamplat cu Romila, Andrei Plesu, academicianul Milcu... Tot Institutul de Psihologie a fost desfiintat... - Cand? - Ieri... - Domnule, nu face parte din nici o porcarie... - Parca tu stii... - Stiu sigur, ca am fost cu el..." M-a plimbat vreo trei ore pe jos, (in masina ne era frica de microfoane). Mi-a spus ea: asculta-ma, el vine diseara la 11.  I s-a dat telefon si-a plecat cu trenul de 1. Mi-a spus Gabriel, care, nu-ti mai spun, de cand a aflat chestia asta (...) I s-a facut rau... Stii cat tine el la Marin... De-abia a ajuns acasa, nu s-a putut ridica din pat, sa vina el. Nu mi-a venit totusi sa cred ca tu vii la ora 11... - Si uite ca am venit... Se facuse tarziu... Trenul sosise pe la 11 seara; cat ne-a mai plimbat Vasile Baran pe strazi, povestind tot ce s-a intamplat peste tot, dupa care i-am povestit eu ce-a fost... "Marine, baga de seama, apara-te singur, cum oi sti, pentru ca numai tu stii ce-a fos.t..Noua ne-a spus ca, daca vreunul din noi sare sa-ti ia apararea va fi exclus, alaturi de tine." S-a facut ora cinci dimineata. Dau sa-mi pun pijamaua sa ma culc. Sotia nu ma lasa sa ma dezbrac si ma trimite la masina de scris sa-mi ordonez de-acum cam ce-ar trebui sa le spun maine. Renunt la culcare si incerc sa-mi aduc gandurile... De unde sa incep? BucurestiAstia au innebunit de tot, ori au intrat in anul mortii! Au trecut intr-adevar la represalii, absolut aiurea, pentru a inspaimanta populatia. Altfel nu-mi explic. Am schimbat cateva vorbe cu vecina noastra de strada, doamna doctor Lohan, o femeie distinsa. Se pregatea sa intre in curte. Vazandu-ne, s-a oprit si ne-a aspteptat. "Sunt inspaimantata", zice. "Ce credeti ca s-a intamplat la noi, la psihiatrie? L-au dat afara pe Romila". "Afara de unde?" - "Din Institut, din Medicina... O sedinta ingrozitor de dura... E din aia cu meditatia transcendentala..." Vazandu-ne... "Cum nu stiti? S-a scris in revista Pentru patrie. Am revista . V-o pun in cutia postala." Sotia soptind: Te pomenesti ca asta te paste si pe tine... Se zice ca si el ar face parte din sectia asta... sau secta cum ii zice? - Meditatia transcendentala. - Daaa? Doamna doctor imediat s-a schimbat la fata, s-a uitat in jur daca a vazut-o cineva cu noi, si-a luat la revedere si a intrat in curte. Degeaba am asteptat in zilele urmatoare revista. Nici cu ea n-am mai putut sta de vorba, desi eram dornici sa stim ce e cu meditatia asta.