Aveți cel puțin amintiri plăcute din acea primă perioadă de lucru la Interne ?

                        Era interesant, dar eram foarte tânără, veneau ziariști, erau foarte mulți străini pe care-i primeam, era toată corespondența, mă rog. Armand era un om deștept și foarte draguț, deși  criticat, cu mine s-a purtat foarte frumos, cu tot personalul din Minister se purta frumos de altfel. Am lucrat vreo trei ani acolo.  A fost omorât de legionari lângă podul de la Cotroceni. Si pe mine au vrut să mă omoare, să mă bată, la un moment dat chiar nu mai dormeam acasă ca-mi era frică, eiii?

                         In ce an v-ați căsătorit ?

              Păi eu m-am măritat în '41, în '42 am avut-o pe Miki.  Când eram însărcinată, Mircea (soțul meu) era pe front, la Cotul Donului, și eu am rămas singură, am născut singură , în fine, am născut foarte ușor, și pe urma el a stat destul de mult, până a reușit să vie, că am crezut că nici nu mai vine și după ce a venit , a fost numit doctor la spitalul din Sinaia, și ne-am dus acolo,  socrii mei aveau  o casa lângă Brașov,  la Satu Lung.

             Stiu că ați divorțat. Când ați divorțat ? Soțul dvs. mai trăiește ?

             Am divorțat?ho, ho? de vreo 25 de ani, iar el a murit acum 10 ani?

 Care a fost situația în familia dvs. după schimbarea regimului politic, după război, sfârșitul anilor '40 ?  Ințeleg că cel puțin soțul dvs. și-a păstrat o vreme cabinetul. Dvs. lucrați undeva atunci ?

            Păi eu nu mai lucram de mult că eram măritată. Mircea era foarte bun chirurg, era ORL-ist, și foarte bun diagnostician, cum erau toată generația aia de doctori,  Djuvara, Dan Gerota, și mulți. Când ne-am întors de la Brașov la București nu ne-au luat apartamentul dar ne-au băgat pe unii în casă, au fost o mie de istorii. El a ținut cabinet acasă, putea să mai facă și operații mici, apoi au luat cabinetul, în câteva ore au golit tot, a fost o scenă îngrozitoare. După ce i-au luat totul i-au zis : ? Acuma puteți să iscăliți că ați donat . ?  Eu când căutam servici îmi tot găseau cusururi. Bineînțeles mă întrebau : ? Ați avut pământ ? ? Da? zic ? Dumneata de unde ești, n-ai avut pământ ? ?  Zic ? Toți am avut pământ în România, asta e . ? După aia am ajuns nu știu cum pe la comerțul exterior și m-au întrebat : ? Dar n-aveți pe cineva să vă protejeze, să vă recomande? ? O și nimerisem?. Era chiar fratele lu? soacră-mea dar săracu? fusese închis, era cu petrolul. Când s-a întors, deabia a reușit să găsească un post, ce era să spun, să îl mai bag și pe ăla cu ale mele? Și nu m-au angajat. Eu mă tot duceam să mă angajez, zic : ? Domnule, eu fac orice: mă duc în fabrică, mă duc să spăl și closete, dar vreau să am un servici. ?  Nu-i plăcea când spuneam, știi.  ? Ei doamnă, nu, nu e bine pentru dvs.? ?   Zic : ? De ce nu e bine? ?   Până la urma m-am angajat muncitoare la fabrica de conserve de  mazăre.  Tata era pe drum, era general, îi luaseră tot, mama vai de ea?   Tata vindea pungi de hârtie, le făcea din jurnal, la minus 20 de grade uneori, în piață, la peste optzeci de ani. În fine, a trecut și asta?

             Pentru ce făcea pungi ?

            Lua jurnal și făcea pungi? ca să puie țăranii legumele și altele în ele să le vândă în piață? Mama, săraca, dădea lecții de engleză, pe urmă s-a îmbolnăvit de inimă, acuma, pe timpul ăsta ar fi salvat-o dar atunci nu se putea. Ei, și pe urmă i-a scos din casă, i-a  dus într-o magherniță pe lângă gară? am reușit cu chiu cu vai să-i aduc la mine în camera unde tocmai fusese golit, luat, cabinetul lui bărbatu-meu.