I. P.:  In ce an ați venit în Franța?

A.G.: Am ajuns în Franța în 1948.

I. P.: Venind de la Stockholm?

A. G.: Da. N-aveam de lucru, era foarte greu de găsit de lucru.

I. P.: Imediat după război?

A. G.: Timp de doi ani am tras pe dracu? de coadă. Am început prin a fi angajat ca vânzător de vopsele și mergeam din porte ? porte ca să vând vopsele. Timp de o lună n-am vândut nici o vopsea. Am fost dat afară bineînțeles. (râde), în fine. Pe urmă am făcut diferite lucruri, am lucrat pentru niște olandezi... am tradus pentru ei. Veneau la Paris și nu cunoșteau limba. Așa că i-am dus, i-am plimbat, etc și le explicam : ? aici e Opera, aici e Louvre ?, bon. In 1952, am avut norocul să fiu angajat la Ministerul Afacerilor Străine.

I. P.:  În ce circumstanțe?

A. G.: Era nevioe de cineva pentru toți refugiații români. Deci am fost ales eu, depindeam de Ministerul Afacerilor Străine, și am stat în acest post 27 de ani, până când am fost la pensie. Eram capul serviciului românesc. Mi s-a dat și Serviciul Albanez și Sârb. Da în fine, eram mai ales capul Serviciului Românesc. Deci am stat până la sfârșit.

I. P. :  Și cum ați fost recrutat ? Dumneavoatră ați fost în post dipolmatic la Stockholm înainte, nu ?

G : Da.

I. P. : Aveați deci contacte cu Quai d?Orsay deja din acea perioada ?

G : Da, da, da. Deci asta a fost toată odiseea.

I. P. : Și ce trebuia să faceți, cum trebuia să vă ocupați de dosarele refugiaților ?

G : Eram ca un consul al refugiaților români care veneau fără acte, fără nimic. Asta era misiunea mea.

I. P. : Ați examinat multe dosare ?

A. G.: Da, toate sunt la Ministerul Afacerilor Străine. 

I. P. :  Ce vârstă aveați când ați venit în Franța ?

G : 87.

I. P. : Multi inaitnte, 87 de ani acum... Dar când ați venit în Franța ?

G :  Nici nu mai știu (râde) trebuie să fac socoteala. 34. Da, în 48. Ăsta e periplul meu.

I. P.: Și deci evenimentele, deci din 1947 ? abdicarea regelui ? v-au surprins la Stockholm în funcție diplomatică ?...

A. G.: Sigur, da,da.

I. P.: Și în momentul respectiv, ați luat decizia să nu vă mai întoarceți în țară... Vi se părea ireversibil, exilul ? Cum analizați situația atunci?